Interviu cu trupa Hteththemeth - Läo, Vlad și Luci - despre al treilea album de studio, influente muzicale si alte chestii ”kinky”

Salutare! Ma numesc Läo Kreegan și reprezint trupa Hteththemeth din Orașul Coroanei.

Salut! Eu sunt Lucian Popa, Luci pe scurt, cânt la chitară în Hteththemeth și pe alocuri mai încerc să cânt și cu vocea.

În momentul de față lucrăm intens la al treilea album de studio, totodată fiind și cel de-al doilea din saga pe care am început-o în 2016. Albumul se va numi Telluric Inharmonies, iar tematic este un prequel al Best Worst Case Scenario. Am lansat deja câteva piese de pe album, cu tot cu videoclipuri (primele două doar cu lyric video) și suntem nerăbdători să finalizăm albumul. Din nefericire lucrurile se mișcă mai greu, având în vedere că facem totul exclusiv prin propriile eforturi.

Sperăm noi cât mai curând. Avem deja planificată participarea la câteva festivaluri ce vor avea loc în acest an, dar sperăm să ne revedem cu publicul încă din această primăvară. Toate detaliile le vom anunța pe paginile noastre de social media, la momentul oportun.

Läo: Personal am avut o perioadă extrem de încărcată, și emoțional, și lucrativ. Pe plan profesional a trebuit să lupt să găsesc o mulțime de soluții pentru a-mi menține business-urile deasupra liniei de plutire.

Din punct de vedere pandemic, am încercat să stau cât mai departe de panică, totodată având grijă de mine și de cei din jur, conform standardelor proprii, coroborate atent la sfaturi avizate.

Legat de lucrul cu trupa, perioada ne-a afectat, indubitabil. Dacă pe plan lucrativ am reușit să ne mai vedem, să încropim piese noi, să mai lucrăm la un lyric video, și chiar și la un videoclip, din punct de vedere concertistic situația nu a stat prea roz. Am reușit să participăm la câteva festivaluri și evenimente culturale, dar au fost semnificativ mai puține decât în perioada pre-pandemică.

Luci: Din păcate pandemia a adus o grămadă de schimbări în felul nostru de a interacționa, la nivel de societate, fiind un adevărat obstacol în calea concertelor și a tuturor manifestărilor artistice cu public, dar nu numai. Pentru mine personal a fost stresant și la locul de muncă (ISU Brașov), unde am avut perioade mult mai pline, având în vedere rolul instituției unde lucrez în gestionarea pandemiei. Cu toate acestea, am reușit să îmi fac mereu timp pentru muzică, atât cu Hteththemeth, cât și cu cealaltă trupă în care activez, False Reality. În măsura posibilităților, am reușit să ne vedem, chiar și în formule incomplete, inclusiv pentru a pune la punct piese pentru viitorul album sau pentru înregistrări.

În plan personal trebuie să recunosc că venirea pandemiei s-a suprapus și peste evenimente foarte faine, căci am început relația cu iubita mea fix cu o lună înainte de întreaga nebunie, mutându-ne împreună la nici jumătate de an mai târziu, dar izolarea și toate perioadele de carantină au fost destul de greu de suportat. Cred că faptul că am ieșit din casă constant, pentru a merge la muncă, a avut totuși avantaje în gestionarea situației din punct de vedere psihic.

Bineînțeles, nu am fost scutiți nici de momente foarte triste, cel mai greu dintre ele fiind moartea lui Bob, fostul nostru coleg de trupă, la doar 27 de ani, moment pe care nu știu dacă vom reuși să îl depășim complet vreodată.

Și când credeam cu toții că ce a fost mai greu a trecut, a început războiul la scară largă fix lângă noi, în Ucraina. Tot ce pot spune este că nu există certitudini în viață, așa că trebuie să încercăm să profităm la maxim de timpul avut la îndemână și, bineînțeles, să încercăm să îi ajutăm pe cei loviți de întorsăturile neprevăzute ale vieții.

Pentru că a trebuit să stăm o perioada izolați (ba stare de urgență, ba din motive personale), ni s-a cam modificat programul standard, dar așa cum spuneam, suntem bucuroși că am găsit soluții pentru a merge mai departe.

Läo: Personal, atunci când compun muzică și când scriu versuri, las totul sa iasă din propriul meu spirit. Încerc sa nu ating creația proprie cu chestii pe care le-am auzit sau care mi-au plăcut în altă parte, tocmai din dorința de nu schimba esența mesajului pe care vreau să îl transmit. Din cauza asta nici nu prea ascult muzica atunci când compun. Lăsând acest fundament la o parte, care din afară poate fi privit ca puțin arogant, cred că orice compozitor/textier/scriitor este influențat mai mult sau mai puțin de predecesori sau contemporani. Așa că din miile de albume ascultate până acum, sunt sigur că s-au aciuat subliminal câteva sunete în creierul meu.

Luci: Nu aș putea să numesc un artist sau o trupă anume care să ne fi influențat stilul ca trupă, pentru că nu consider că stilul nostru poate fi definit cu ușurință, din contră, chiar îl consider aproape imposibil de catalogat prin prisma tiparelor muzicale existente, și asta în primul rând datorită felului foarte diferit și unic în care percepem și simțim fiecare dintre noi muzica. Totul se întâmplă la intersecția nebuniilor noastre muzicale, personale chiar. De asemenea, sunt de părere că muzica noastră are un grad foarte ridicat de intimitate, mai ales la nivel muzical, dar și la nivel conceptual.

Dacă vorbim doar de mine, sunt influențat de muzicieni care reușesc să mă miște, să mă facă să plec în călătorii prin propria minte, prin propriul suflet, din genuri care variază de la metal extrem până la folk, muzică clasică, jazz etc. Din punct de vedere al instrumentului la care cânt, sunt mulți chitariști pe care îi admir, rezumându-mă acum la a-i numi pe Steve Vai, David Gilmour, Brian May, John Petrucci, Al Di Meola, Vicente Amigo și chiar un basist, Victor Wooten.

Läo: Fiecare album a fost compus diferit, în funcție și de formula existentă în momentul respectiv. Dacă primul album (Ziduri Mucegăite Cu Rosturi) a fost compus în doi (eu și colegul meu de atunci, Jamm Klirk), al doilea (Best Worst Case Scenario) a avut câteva piese pe care le-am "adus" cu mine din perioada în care proiectul era „one creature band”, iar ulterior, odată cu cu apariția de noi membri, am început să compunem piesele printr-un efort colectiv. Un mare aport la acest album l-a avut Bob (Robert Cotoros), care a compus linii melodice instrumentale la multe piese. Deși din păcate nu se mai află printre noi, talentul și geniul sau au rămas moștenire în mai multe piese, inclusiv pe câteva din albumul Telluric Inharmonies.

Revenind la prezent, modul de lucru este nu foarte departe de cel precedent, cu mențiunea că acum toți participăm în mod activ la partea de compoziție. Conceptul (povestea) vine din creierul meu bolnav, apoi intrăm în sala de repetiții și ne jucăm, fiecare cu instrumentul lui. Sună ”kinky”, și chiar este, dar din punct de vedere artistic. Folosesc acest ton, pentru că deși munca noastră este foarte serioasă, este de asemenea plină și de o energie jucăușă. Așa cum spuneam, colegii fac un fel de jam session, iar eu bolborosesc ceva cu vocea, peste instrumentele lor. Dacă ne place cum sună, mă apuc de scris versurile pentru piesa respectivă, totul conform planului conceptual.

Luci: Așa cum spun și ai mei colegi, totul a devenit un efort comun, în care se fac simțite din plin coeziunea și unitatea noastră muzicală care, oarecum paradoxal, vin tocmai din diversitate.

Un alt aspect foarte interesant din punct de vedere compozițional se întâmplă în timpul sesiunilor de înregistrare. Având în vedere că fiecare își înregistrează părțile de regulă acasă, pe cont propriu, acest mod de lucru lasă mult mai mult loc pentru creativitate și pentru idei noi, având în vedere că la sala de repetiții nu putem cânta mai multe chestii în același timp, pe același pasaj. În felul acesta apar aproape constant îmbunătățiri și modificări de structură ale pieselor, dar și teme muzicale noi, în care își fac apariția și instrumente noi, atât folosind sampling, prin VST-uri, dar și instrumente reale, cum este de exemplu violoncelul Alexandrei (prim-violoncelist la Filarmonica Brașov și violoncelist în 4Tune Quartet), care va apărea în mai multe piese de pe Telluric Inharmonies.

Läo: Dacă ar exista un idol rock, cu siguranță acela aș fi eu.

Dar până la idoli, cred în suflete sau spirite care produc sau au produs un seism muzical și artistic. Printre aceștia, pentru mine personal au avut un cuvânt de spus David Bowie, Morten Harket, Serj Tankian și Till Lindemann.

Luci: Personal, nu cred în ideea de idoli. Poate și pentru că avem tendința la nivel de societate de a mistifica anumite aspecte ale personalității unor artiști, uitând că de fapt și ei sunt oameni, indiferent cât de excepționali sunt în domeniul lor. Eu cred în pasiune, în rafinament artistic și în lipsa barierelor în exprimare, în ideea că arta există în primul rând pentru a transmite emoții, idei, pentru a aduce un strop de magie în cotidian, pentru a servi ca inspirație și, de ce nu, ca motivație.

Lăsând la o parte discuția privind idolii, sunt mulți muzicieni care îmi plac foarte mult, care mă inspiră și despre care cred că au creat adevărate capodopere, din care îi amintesc pe Pink Floyd, Queen, Dream Theater, Opeth, Death (inclusiv proiectul DeathOrchestra), Wardruna, Steve Vai, Vicente Amigo, Steven Wilson, Portishead, Louis Armstrong, Ennio Morricone, Chopin etc.

Läo: Ascult foarte multă muzică, de diverse facturi. În ultima vreme am devenit mega pasionat de coloane sonore. Dacă e să vorbim despre coloane sonore, le recomand pe cele ale filmelor Cruella (coloana sonoră e în mare parte rock clasic plus elemente originale; e funny și filmul) și Joker, care mi se par foarte faine. Albume noi nu prea am mai ascultat în ultima vreme, tocmai din motivul menționat mai sus. Dar reascult cu plăcere Conjure One - Conjure One și A-ha - Minor Earth Major Sky (albumul meu preferat din tot ce s-a scris ca muzică până acum).

Luci: În afară de artiștii enumerați mai sus, playlist-ul meu se tot schimbă și modifică, însă din nefericire timpul avut la dispoziție strict pentru ascultat muzică este foarte redus, astfel că de obicei ascult muzică în timp ce fac altceva (la volan, în timp ce muncesc, în timp ce fac diverse activități casnice etc.). În ultimul timp am ascultat destul de mult Wardruna, Septic Flesh, Dream Theater, Michael Jackson, Depeche Mode, dar și muzică de film, în special Goran Bregovic și Ennio Morricone.

Läo: Pe scenă folosesc două microfoane: Sennheiser e935 (cu fir) și Line6 XDV55 (wireless), alegând unul sau altul în funcție de starea de dinaintea concertului. Mai folosesc o grămadă de elemente de recuzită, care mă ajută sa par mai nebun decât sunt.
În studio folosesc un microfon Rode NT1.

Läo: Din păcate, noțiunea de timp liber la mine are alte conotații, având în vedere cum aproape toate activitățile de recreere au devenit profesionale. De pe vremea facultății am devenit reviewer profesionist pe partea de muzică, jocuri PC și film, iar cu timpul s-au tot adăugat noi domenii. Sunt pasionat de IT (având la un moment dat chiar și o firma de construit PC-uri puternice). Acum cronichez doar device-uri, iar din când în când mai construiesc câte un PC pentru mine. O altă pasiune este muzica. Am cronicat până acum pentru diverse platforme peste 5.000 de albume (rock, metal, pop, dance, house, trip hop, trance, ambiental). Am menționat doar genurile muzicale care îmi și produc plăcere auditiva, stilurile cronicate fiind de fapt mult mai multe. Îmi mai plac foarte mult și jocurile. Cele pe PC au loc special în spiritul meu. Sunt câteva serii al căror fan devotat sunt, deși în ultimii 5 ani nu am mai reușit să mă joc nici măcar un minut - Fallout, Heroes Of Might And Magic, Warcraft, Ultima Underworld, Command & Conquer, Total War, etc. Nu neglijez nici jocurile de tip board game. Dețin în jur de 100, dar de când a început pandemia, întâlnirile cu prietenii la seara de boardgames au dispărut. Ultima dată am jucat Pandemic în martie 2020. :) Apoi îmi place să citesc. De obicei citesc doar filosofie sau cărți care sunt cumva documentare, pentru a învăța mai multe într-un anumit domeniu. Bineînțeles, îmi mai plac filmele. De toate felurile, mai puțin cele horror cu zombies, care mă cam plictisesc. Deși am văzut Resident Evil. :)

Luci: Din păcate ziua are prea puține ore pentru cât de multe lucruri îmi plac. Iubesc să citesc, în special ficțiune din zona fantasy și SF, dar nu numai. De fapt, îmi plac poveștile, fie că vin sub forma cărților, a filmelor, a serialelor, sau a jocurilor pe PC. Îmi plac și jocurile fizice, mai ales șah, dar și board games cum ar fi Coloniștii din Catan, diverse jocuri de cărți sau chiar și rummy.

De asemenea, îmi place foarte mult muntele, sau natura în general, acolo fiind locul unde îmi încarc cel mai bine bateriile, în afară de concerte, bineînțeles. Automat, iubesc drumețiile pe munte sau plimbările de orice fel, inclusiv pe bicicletă. Îmi place să înot și îmi plac sporturile, în general. Joc cu plăcere badminton, squash, tenis, iar în trecut jucam și fotbal sau baschet, la care am fost nevoit să renunț în urma unor probleme. În ceea ce privește aspectul de spectator, sunt un împătimit al hocheiului pe gheață, însă îmi doresc mult să ajung și la meciuri ale echipei naționale de rugby.

Normal, muzica nu putea nici ea să lipsească din această listă, pentru că fără ea nu îmi pot imagina existența, muzica fiind o parte esențială din construcția sufletului meu. Îmi place foarte mult tot ce ține de muzică, atât ca ascultător, dar mai ales muzica live, de la muzică simfonică până la concerte metal. Din perspectiva mea, nu genul muzical este foarte important, ci artistul în sine (cu micile excepții de rigoare).

Din păcate, sau poate din fericire, felul în care performăm pe scenă este destul de incompatibil cu concertele online. Un concert Hteththemeth este o experiență completă, plină de emoție și trăire, pentru noi fiind esențiale prezența publicului în fața noastră și schimbul de energie cu acesta, iar dacă publicul e ascuns în spatele unor ecrane, fără posibilitatea de a interacționa cu noi în mod direct, nici show-ul nu poate ieși prea fain.

Hteththemeth: Noi vă mulțumim! Sunteți de atât timp alături de noi și nici nu există cuvinte pentru a vă mulțumi pentru întreaga susținere pe care ne-ați oferit-o. Sunteți minunați, iar fără voi, vocea noastră, instantaneele de la concerte, mesajele noastre, nu ar fi ajuns atât de departe! Și pentru asta, vă suntem profund recunoscători!