Și Luna Amară este una din trupele ce au lansat un album în toamnă, iar acum își încep activitatea concertistică din noul an. Timișoara a avut onoarea să fie gazda primului concert din turneu.
În deschidere, pe scenă s-a urcat formația Kultika, unul din proiectele lui Fulmineos (chitarist în Negură Bunget). Muzica cu tente experimentale pe care o abordează se încadrează într-un post-metal/sludge/doom, după propriile descrieri. Mie mi s-a părut un amalgam destul de haotic de stiluri. Vocea a trecut de la curată, la urlete și growls, care sunau chiar bine, iar instrumental au alternat pasajele lente cu cele mai dure, cu chitară nevrotică. Deși nu am fost foarte atent, uneori muzica mă prindea pe furiș, deci aș spune că din acest punct de vedere, e un experiment reușit. Pe de altă parte, de multe ori pur și simplu suna prost. Dar atâta timp cât ei cântă ceea ce simt și le place și altora, nu e nimic de comentat.Luna Amară s-au mișcat repede pe scenă așa că, publicul fiind deja încălzit, s-a putut începe în forță: Ego nr.4 și Dizident au dat drumul unui concert intens. Debordând de entuziasm, trupa și publicul s-au antrenat reciproc. Mihnea în special, a fost foarte activ pe piesele cu mesaj mai direct, dar entuziasmul s-a văzut la întreaga trupă. Răzvan și Sorin au asigurat ritmul nebun al pieselor, primul fiind de-a dreptul demențial în spatele tobelor. Mi se pare că a evoluat extrem de mult de-a lungul anilor.
A ajutat și sonorizarea, care a fost aproape excelentă, de n-ar fi făcut praf vocea lui Nick. Se auzea prea tare și pițigăiat, de parcă ar fi cântat dintr-o cutie de metal. Din păcate, asta a fost un dezastru, mai ales când mă gândesc cât de bine cântă pe album.
Dar toate celelalte aspecte au făcut mai mult decât să compenseze această unică hibă. Și aici e meritul trupei, care a făcut ca publicul să răspundă fie prin multe, multe aplauze, fie prin pogo, fie prin cântatul versurilor la unison cu trupa. la mesajul și trăirile pieselor. De menționat că în spatele scenei a fost agățat un steag imens al campaniei Salvați Roșia Montană, adus de niște fani.
Deși mă așteptam să promoveze în continuare Pietre în alb, setlist-ul a conținut o selecție echilibrată de pe toate albumele, atât piese clasice, cât și unele cântate mai puțin: În cercuri, Întunecare, În gol, Bathtub Glory, Luni de fiere, Chihlimbar, Roșu Aprins, Albastru, Pietre în alb, Glow, Când totul a murit tăcut. Ultima piesă a fost Oameni noi, cu un final intens, la care publicul a răspuns pe măsură, așa încât nu se putea fără un bis cu un Happiness Provider beton și Loc Lipsă, ba chiar și un al doilea bis, cu Folclor.
Un ultim aspect important al serii a fost noul chitarist Luna Amară, Șerban, după ce Mihnea-Andrei Ferezan a părăsit trupa la sfârșitul anului. S-a integrat bine, cu toate că mi se pare că sună un pic mai metalic decât ce cântă Luna Amară. După Vali mi-a părut rău, dar Mihnea-Andrei a impresionat încă de la primul concert. Acum însă, Șerban nu m-a dat pe spate. A cântat corect, dar nu foarte impresionant, cu excepția a două piese pe final, mai ales Hapiness Provider. Cred că sunt cam dur, fiind doar primul lui concert ca membru al trupei, dar rămâne de văzut ce impact va avea în viitoarea activitate. Deocamdată e bine. Eu am încredere.
De asemenea concerte să tot avem parte!
