Interviu cu Teodora Moroșanu din trupa Rockabella

Salut, sunt Teodora Moroșanu, voce și chitară în trupa Rockabella.

De ceva vreme lucrăm la un nou album, pe care sperăm să-l lansăm până la sfârșitul acestui an.

Următorul concert este pe 18 Martie în Club Control. E un concert important pentru noi din mai multe motive. În primul rând, revenim în Control după aproape 3 ani, ultimul concert acolo fiind lansarea albumului Clarobscur. Apoi, ținând cont de situația extrem de complicată în care ne aflăm în aceste zile, am decis să donăm toate profiturile încasate în urma concertului Asociației Nord care oferă sprijin logistic zonelor de la graniță, afectate de conflictul din Ucraina.

Din păcate, pentru membrii trupei noastre, pandemia a fost doar un fundal pentru evenimente personale cu mult mai dureroase și dificile. A fost o luptă imensă cu noi înșine sa ne menținem ritmul creativ, să compunem, să lansăm piese și să filmăm videoclipuri, dar am reușit s-o facem. De când a început pandemia am scos 3 single-uri și am terminat de compus albumul pe care acum îl înregistram.

Pentru prietenii noștri artiști, care se afla în situații foarte asemănătoare cu ale noastre, singurul mesaj ar fi să nu înceteze sa facă muzică. Chiar dacă nu mai avem aceleași mijloace ca înainte de pandemie, chiar dacă suntem nevoiți să gândim mai minimal, mai intim, mai simplu. Nu trebuie să ne oprim.

Pentru noi timpul de repetat a fost mereu un „rău necesar”. Cel mai mult ne place să lucrăm la material nou. E și treaba care ne consumă cel mai mult timp și energie. Repetăm doar când ne pregătim de concert. Faza amuzanto-frustrantă e că indiferent cu cât timp înainte ne planificăm că ne vom vedea să repetăm, mereu intervine ceva last minute. Interesant e că totuși, cumva, la fel de last minute, facem ceva magie în calendare și ne organizăm, iar în ziua concertului suntem repetați și gata de cântare.

E tare complicat de ales una sau două trupe care să ne fi influențat. Fiecare dintre noi are filmul lui și preferințele muzicale în trupă sunt super diferite. Se simte un pic de Nothing but Thieves, un pic de Florence and The Machine, dar și puțin Porcupine Tree, poate și niște Tool pe ici-colo. Sigur niște Nick Cave.

În general ideile vin de la mine sub forma unor cântece conturate cu armonia de bază, structura, și uneori chiar versurile finale. Aceste idei sunt în general doar voce și chitară iar ca să le aducem la sound-ul Rockabella, fiecare dintre noi adaugă ingredientele propriului instrument dar și propriei viziuni creative. Apoi, avem norocul de a lucra cu un producător muzical, Bogdan Moroșanu, care ia toate aceste elemente și le combină astfel încât să iasă cea mai puternică și clară versiune a cântecului. El ne ajută să cernem surplusul și ne împinge să ne depășim muzical.

Pe viitor, ne dorim să compunem mai mult împreună, mai liber, să explorăm fără o hartă trasată clar. Sperăm să reușim, poate la următorul album.

Nu știu dacă am un idol, neapărat. Sigur am artiști pe care îi admir și pe care cred că, fără să vreau, îi canalizez în muzica mea. James Maynard de la Tool e unul dintre ei, pentru vocea lui atât de puternică și uneori atât de vulnerabilă, dar mai ales pentru versuri. Apoi Florence Welch care e din cu totul altă zonă dar pe care o ador pentru energia de pe scenă și sensibilitatea absolut unică. Hozier e incredibil, îi iubesc cântecele, atât de fragile și intime. Iar din mitologie, ar fi Janis Joplin pentru muzicalitatea ei absolut unică și Nina Simone pentru curajul ei incredibil.

Voi devia complet de la artiștii pe care i-am menționat mai devreme și voi recomanda doi artiști din zona R&B-Soul pe care îi ador: Lizzo și Anderson Paak. Amândoi îmi dau o stare super faină și se simte bucuria lor de a cânta.

Cred ca nu ne vom opri niciodată din experimentat cu instrumentele și echipamentele. Cele mai noi obsesii sunt, microfoanele Telefunken M80 si Audix OM7, procesoarele de chitară Line 6 – pe care început să le folosim și pentru vioară. Tot pe zona de chitară, eu și Ștefan suntem fani Hagstrom Guitars, eu având un Ultra Suede și el un Viking Deluxe (desigur).

Bogdan își adoră bassul Yamaha trecut printr-un Darkglass, Andrei e fan tobe mici Gretsch, iar Alina nu se desparte de vioara ei clasică, copie Stradivarius. Pentru zona de sound design folosim Ableton iar pe partea de monitorizare preferăm sistemele in-ear, fiecare dintre noi având propriul setup.

Pictez și modelez (în lut). Sunt formele mele de meditație și mă pot pierde cu orele într-o lucrare.

Am avut câteva concerte online în pandemie. Experiența a fost una foarte faină, în primul rând pentru că ne era dor de cântat și am fi acceptat orice variantă. Apoi pentru că printre acestea au fost și câteva evenimente caritabile – concertul nostru pentru Hope and Homes for Children spre exemplu. Am simțit că, deși industria noastră părea aproape anihilată, noi ca artiști încă mai aveam un rol.

E bizar dar iată că pandemia prin care doar ce am trecut, pare un vis distant în contextul evenimentelor din ultimele săptămâni. În perioada asta, când lucrurile nu par să mai aibă niciun sens, trebuie să găsim puterea unii în ceilalți. Iar noi, ca artiști trebuie să facem tot ce putem să aducem oamenii împreună, să stârnim conversații și să transmitem informația despre cum ne putem ajuta unii pe alții.