Phoenix a lansat doua compozitii de suflet care ii apartin lui Nicu Covaci: 'Nevermind' si 'Asgard'

Povestea inedita care sta in spatele piesei inchinata clubului de motociclisti se regaseste pe blogul sau personal - detalii foarte putin cunoscute despre inceputurile lui Nicu Covaci in viata de mototciclist, despre lectiile de viata si de prietenie pe care le-a primit si despre finalul clubului Asgard, neasteptat si sangeros...

Phoenix - Asgard
https://www.youtube.com/watch?v=E639KlfQo48
Muzica: Nicu Covaci, Text: Paul Jellis
Interpretare Phoenix 2014: Costin Adam, Dan Albu, Sergiu (Corbu) Boldor, Volker Vaessen, Dzidek Marcinkiewicz, Ionut Micu.

Asgard (sursa: nicucovaci.wordpress.com) :

In anul in care lucram la atelierul de reparat motociclete, dupa ce am ramas singur in Germania, primeam munca cea mai simpla caci nu aveam de unde sa cunosc toate secretele lor. Cunoscusem destui indivizi cu aratare periculoasa, si chiar citiva dintre ei lucrau in acel atelier "¦ Habar nu aveam ca sunt urmarit cu atentie pas cu pas.

Faceam totusi impresie buna pentru ca nu trageam de timp si ma descurcam si cu uneltele, si mai si ridicam singur pe masa de lucru cite un motor. Colegii se uitau unu la altul si nu ziceau nimic.

In perioada aceea in Osnabruck exista cea mai mare divizie de armata engleza din Germania, 45 000 de soldati. Eu, crescut in tara doar cu literatura engleza, desigur ca aveam o viziune falsa despre ei. Dupa cele stiute de mine ei ar fi trebuit sa fie toti inalti, cu fete lungi de cal, reci, foarte stapiniti si simandicosi. Ce greseala! Circulau prin Osnabruck la ora aceea niste masini bizare si cu aspect infiorator de periculos, in care politia militara engleza ii fugarea pe soldatii ce iesisera in oras la o bauta. De obicei se lasa cu batai spectaculoase intre ei si nemti, dar o luau ingrozitor de la politistii lor, care ii luau pe sus si ii duceau inapoi in cazarma. Erau mici, roscati, un fel de terrieri nervosi si mindri. Ma faceau sa ma ingrozesc imaginindu-mi ca razboiul al doilea mondial nu incetase, erau scene in care englezii cu tancurile cu turelele intoarse se suiau prin sate pe trotuare si ii fugareau pe nemti. Mi se parea o nerusinare crasa ca dupa atitia ani sa isi aroge dominatia in halul acesta.. Incercam sa nu tin partea nimanui. Totusi, nu eram de acord cu obraznicia invingatorilor.

Se zvonise ca sunt muzicant si aveam destui prieteni in garnizoana care ma vizitau acasa deasupra atelierului, unde veneau cu beri sau chiar cu whisky, unde le cintam si ne simteam bine. Unii dintre ei imi aduceau carti in engleza (garnizoana avea o biblioteca gigantica), serii intregi de carti de aventuri pe care desigur le citeam pe nerasuflate. Dupa ce garnizoana a fost retrasa, pe la sfirsitul anilor 80, mi-au ramas citiva metri de carti pe care baietii nu au mai apucat sa le dea inapoi"¦ Mai am si azi din ele"¦

lntr-o duminica, ma trezesc intr-un zgomot lugubru. Locuiam la etajul 4 al unui bloc din apropierea orasului. les pe balcon, gindindu-ma ca voi vedea iarasi acele scene penibile cu tancuri englezesti fugarindu-i pe nemti pe trotuare. Cind ma uit in jos, nu-mi vine sa-mi cred ochilor. O mare de motociclete ocupind toata intersectia si un tip cam de doua ori cit mine care ma privea tinta si "¦ imi face semn sa vin jos.

Ce mama dracului, pe cine am suparat ?, ma gindeam eu imbracindu-ma. Mai intram si eu seara prin cluburi si ii impingeam la o parte pe astia cu lanaturi si scurte de piele, dar nu imi aduceam aminte sa ma fi luat la harta cu careva o seara inainte. Acum, asta e, nu aveam ce face"¦

Cobor si ma opresc in fata zidului de motoare de tot felul. Un individ blond, de doua ori mai lat in umeri ca mine, cu ochii in fundul capului de marimea unui taur si cu o falca de marimea unei lopeti (cel putin asta era prima mea impresie"¦) se uita la mine concentrat. Era cel care imi facuse semn sa cobor. "Du hist ein "¦ t/er, machst du mit?" Adica, Tu esti unul bun, vii cu noi?.

M-a trecut un dus rece si unu cald. Pai, oameni buni, eu nu am nici bani de o masina, dar mai de o motocicleta, nici nu visez la asa ceva"¦

Se intoarce Eversmeyer, ca asa il chema, si intreaba spre gasca : Cine are o masina?"¦ Eu, raspunde unul pe al carui piept scria "secretary", am trei, sa-si aleaga una"¦

Am primit un Audi 100 a doua zi si m-am infiintat la prima intilnire a grupului. Pe toate spinarile acelea late scria mare, citet, cu litere gotice Asgard. lntrebind ce inseamna, mi s-a explicat ca Azii (deci "die Asen") erau dumnezeii vechi ai germanilor, iar Asgard ar fost, cum s-ar spune, Curtea Zeilor, sau Paradisul german.

La intilnire, insotita de un chef de pomina, am fost numit membru de onoare. Deci fara obligatii si cu toate drepturile. lntr-o trupa din asta de motociclisti trebuie prima data sa arati de ce esti in stare, si esti Probe, adica Prospect, cum spun unii. Apoi devii "¦"¦"¦"¦"¦ si abia dupa ce ai demonstrat multe din calitatile cerute de club, deci dupa citiva ani, erai membru acceptat de un juriu alcatuit din cei mai reprezentativi membri, cu diferite functii si bineinteles presedintele, care in cazul nostru era Eversmeyer.

Am primit masina de la Wolfgang,, , secretary", cu care am ajuns sa ma imprietenesc extrem de bine. Dupa o luna, coborind de pe un munte, m-am dat peste cap cu masina. Am scapat nespus de usor atit eu cit si prietenii si fetele ce erau cu mine. Masina a ramas intr-un sant.
- Wolfgang, stii"¦ Masina ta"¦
- Ce e cu masina mea?
- Pai nu mai e nimic cu ea, am facut-o praf.
- Aaaaaaaa, bine, pai atunci nu mai trebuie sa platesc asigurarea.

Am ramas mut, inlemnit. Atit i-a fost toata reactia la pierderea unui Audi 100. Desigur ca masina era importanta, fratii mei mergeau cu motocicletele si eu cu masina, si in ea se incarcau tot felul de obiecte convingatoare, de la caz la caz"¦

Finne Eversmeyer, presedintele, conducea intotdeauna in fata, si exista o anumita ordine si disciplina pina si pe strazi. Daca se intra intr-o intersectie mai mare, Finne se punea de-a curmezisul cu Harley-ul sau gigantic, si ridica un brat cit un stilp, oprind circulatia pina ce treceam noi toti, apoi pornea si el, ne depasea si se punea in fata. Ce responsabilitate era asta, sa risti in fata camioanelor care frinau de iesea furn din roti, si sa stai pe pozitie pina cind toti erau in siguranta ! In bataliile ce au avut loc in anii urmatori cu alte grupuri concurente il observam pe Finne care statea in fata si declansa violentele riscindu-si primul pielea. Nu era mic riscul, cind toti erau inarmati si stateam uneori sa scoatem plumbi dintre caramizile clubului dupa ce eram atacati"¦ Asta nu inseamna ca eram un club de ingerasi. Adevarul este ca eram un club mai mic ca numar decit altele din Nordul Germaniei, "Gostgard" sau altii. Asta pentru ca din club disparea citeodata jumate, intrind la puscarie si, cind iesea, intra cealalta jumatate.

Mi-am dat seama cit bun simt au acesti frati ai mei, care din respect m-au facut membru de onoare, scutindu-ma de orice fel de obligatii, cand nu stiam si nu voiam sa stiu ce ocupatii speciale aveau ei. Mi-a crescut sentimentul de respect si atasament si mai mult. Desigur ca aveau cei mai multi un loc de munca, ca si cei care m-au cunoscut in atelierul de reparat motociclete, dar pe linga invirteau tot felul de afaceri de care era mai bine sa ma feresc. Nici ei nu m-au initiat vreodata, incercind sa ma ocroteasca. In permanenta mi se puneau intrebari : esti in ordine, ai ce minca, cum e locuinta, te supara cineva?

Dupa accident, la urmatoarea sedinta am indraznit: Pai, masina nu mai am, as vrea o motocicleta! Unul dintre baieti a zis: Am eu un chopper, sa vina la mine. A doua zi aveam motocicleta.

In cadrul activitatilor clubului de motociclisti existau si activitati organizate. Asta desi motociclistii sint niste oameni liberi, niste haiduci ai vremurilor noastre, care-si iau orice libertate posibila in masura in care nu deranjeaza pe nimeni. Aceasta a ajuns si regula mea : eu imi permit sa merg si pe rosu, si sa merg si in sens invers, parchez unde vreau eu, atit timp cit nu deranjez pe altcineva. Nimeni nu-mi comanda ce sa fac. Exista o libertate a omului care trebuie respectata. Atit timp cit nu deranjezi pe nimeni esti liber sa faci ce vrei.

O data pe saptamina se pornea in convoi de la un oras la altul, mergeam sa vizitam alte cluburi. Orice club avea obligatia o data la 2 luni sa faca o intilnire intre mai multe cluburi, si o data pe an o intilnire internationala. Vorbesc de cluburile serioase, ori noi eram unul din cele mai vestite cluburi din nordul Europei. Am organizat asadar in vara o intilnire din aceasta internationala, un festival care urma sa dureze citeva zile. Am inchiriat noi de la un taran un ogor care din pacate era deja arat. A fost singurul dispus sa ni-l dea, pentru ca oamenii devenisera in ultimele vremuri mai sensibili cind este vorba de rockeri sau motociclisti, pentru ca se intimplau de multe ori violente si scene neplacute"¦ Un taran s-a induplecat si ne-a inchiriat un ogor. Pe acest ogor s-a construit un cort gigantic si un spatiu de desfasurare, dar fiind vorba de o suprafata arata si fiindca plouase o zi-doua inainte, totul s-a transformat intr-o mocirla in care intrai pina la genunchi (lucru care pe rockeri nu-i deranjeaza). Ei sint duri si rezista pina la capat, se bucura in orice situatie si gasesc pozitivul.

Noi, ca sa fim si noi pozitivi si sa nu avem surprize, ne-am construit tejgheaua la 2 m inaltime. Clientii puteau sa-ntinda mina sus sa puna banu' apoi sa-si ia berea, dar nu aveau contact direct cu noi. Se adunasera vreo 7 mii de oameni din toata Europa, din sudul Frantei, din sudul Germaniei, din Elvetia, din Italia, iar noi nu stiu daca am fost 50 de oameni. Si ca sa-i tii sub control pe acesti oameni plini de energie (si de altele) era o treaba grea. Asa ca, spre exemplu, fiecare dintre noi avea stingatoare de foc cu care putea sa dezbine orice activitate colectiva negativa.

Am construit o scena mare de tot, inalta de 2 m, si am organizat formatii care urmau sa cinte in toate aceste 3 zile. Nu erau trupe cunoscute, erau formatii dispuse sa cinte, formatii de rock frumos, de hardrock, pentru ca oricum nu erau nici bani care sa ne permita sa aducem altii mari. Noi ca organizatori trebuia sa garantam o treaba. Nu era pe bilete de intrare, era pe vinzare, ce s-a vindut, cred ca bere. Nu mai stiu. Ce stiu e ca in primele seri a fost distractie, se balaceau in noroi pin'la genunchi, erau corturile afara, se dormea in cort. Era un zgomot infernal, si politia din Osnabruck nu s-a apropiat 3 zile de acest spatiu. Se auzeau sirene de la kilometri departare imprejur, dar nu s-a apropiat nicio masina de politie. Cred ca a fost si o intelegere intre noi si ei, pentru ca sint convins ca unii dintre noi aveau relatii clare. Noi primeam arme de la politie, asa ca n-ar fi de mirare.

Eu ma ocupam de scena si de muzicanti stiind ce nevoi exista, si trupele cintau fericite. Mai erau niste butoaie de motorina, din acelea de metal, pe scena, unde se mai puneau niste tavi cu bere. A doua zi, apare pe scena un individ cu un cap mai mare decit mine, blond. Se legana pe scena printre muzicanti"¦ Zic : Ei, jos ! - aaa, ba nu se poate vreau sa trag sa bem o bere. Lasa, zic, jos se bea Berea, aicea se cinta. Si pune-asa mina la mine pe umar. L-am luat asa de mina, hai, si am vrut sa-l trag jos. Avea o laba cit o lopata, un deget cit 2 de-ale mele. Mi-a prins si el mina ce vrei, sa facem skandenberg? Ma stiam cel mai bun la skandenberg din toata gasca mea de cunoscuti, n-aveam probleme.Daca vrei, hai, da' te duci jos! Biiine! Dam la o parte o tava de pe un butoi din ala de metal. Hai, zic, hai! Da-i drumul, hai, da-I drumul! Trosc! Cind mi-a-ntors o data bratul si a dat cu el de butoi intr-o fractiune de secunda am ramas incremenit. Pe urma am aflat tipul era zidar si ca avea caramizi in mina o viata intreaga. De la aruncat caramizi si zidit, miinile ii erau formate si exersate. Degeaba eram eu iute, aveam viteza mare, dar nu ma puteam masura cu asta. Hopa, zic, uite ca am facut si skandenberg! Acum te duci jos! Si s-a dus jos.

A treia zi eram linistit. Hai cintati, totul e bine. La un moment dat, bibapbumbif! Ce-i asta? intreb si eu. Se impusca aia, ma! Intr-adevar, la un moment dat, cativa il aduc pe unul si-l arunca in fata scenei. Ma uitam cum se scufunda in noroiul ala moale, cum se ducea incet in jos"¦ Mi s-a facut pielea de gisca, da'nu stiam ce sa fac. Nu aveam experienta de genul asta. Ceilalti beau in continuare, trupa cinta. Eu am mai luat parte la citeva festivale din astea, dar asa ceva nu se mai intimplase. La un moment dat lilulilulilulilu. Ma uit mai de aproape. Vad in fundul cortului doua umbre albe, printre astia cu geci negre. In halate albe, cu niste cruci uriase rosii pe spate, doi din corpul sanitar au venit si l-au scos pe asta din noroi. L-au suit in masina si au plecat. Asta a fost tot. S-a terminat festivalul, ne-am strins ne-am impachetat. Dupa 2 luni de zile s-a desfiintat grupul, ne-au desfiintat, desi noi nu aveam vreo vina. Dar pentru ca eram gazdele, noi raspundeam de ordine si de restul. Asgard a fost desfiintat. Era clubul care mi-a dat sira spinarii. Eu de la ei am invatat ce inseamna fratia. Mi-au lipsit si imi lipsesc si astazi. Sigur ca eu la ora asta sint membru sau membru de onoare in mai multe cluburi si in Romania si in Spania. Dar acei nemti, primii care care m-au scos din mocirla si mi-au intarit spatele, au fost Asgard si n-am sa-i uit niciodata"¦..
Intre timp, formatia Phoenix va concerta in Bucuresti, in 13 iunie 2014 in cadrul unui concert inedit in clubul Republic!

Pentru a ne aminti ca formatia are scoala muzicala a anilor "˜60, "˜70, si ca inainte de a fi Phoenix, au fost "Sfintii" influentati de Beatles, Bob Dylan, Rolling Stones, Byrds, The Doors, Kinks, actuala componenta va prezenta in cadrul evenimentului interpretari inedite, personalizate, din repertoriul celor care "ne-au dat nume" cand eram "in umbra marelui Urss" in cadrul unui eveniment prezentat de Bestmusic Live Concerts si Metalhead

Alaturi de cantecele "oldies but goldies" prezentate de Nicu Covaci, momente neintalnite in concertele obisnuite Phoenix, se vor interpreta si compozitiile nelipsite din repertoriul formatiei precum si - in prima auditie live! - noile piese: "Asgard", "Nevermind" si "Vino, Tepes!".

---

Phoenix aduce pe scena clubului Republic si doi invitati speciali: Andrei Cerbu (11 ani, chitara) si Flavius Hosu (13 ani, baterie). Participarea in cadrul concertului din 13 iunie va reprezenta un debut al unei colaborari de durata, care demonstreaza intinerirea proiectului Phoenix si constituie in acelasi timp si o continua rampa de lansare pentru tinerele talente - lucru evident de jumatate de secol.

Componenta actuala a formatiei Phoenix: Costin Adam (voce), Dan Albu (ghitara, backing vocals), Dzidek Marcinkiewicz (keyboard, backing vocals), Volker Vaessen (bass), Ionut Micu (baterie), Sergiu Corbu Boldor (vioara, backing vocals), Nicu Covaci (chitara, voce).

Biletele pentru concertul Phoenix se pot achizitiona dupa cum urmeaza:
- Online de pe http://www.iabilet.ro si http://www.metalhead.ro/bilete/ (bilete electronice)
- In format fizic din reteaua IaBilet: magazinele Uman si Senia din toata tara si de la agentiile Perfect Tour din toata tara (locatiile si adresele le gasiti online pe http://www.iabilet.ro/retea)

Pretul biletelor este de 50 lei (achizitionare online) si 60 de lei (achizitionare in Republic, in ziua concertului).

Fiecare bilet achizitionat este insotit de un Cd Phoenix International cadou.

---

Multumiri Db Schenker, Caro Hotel, Deutsche Kneipe.
Un eveniment recomandat de Rock Fm
Republic - Strada Selari nr 14, centrul Istoric, vis-Ã -vis de Bordellos.