Ah, sfârșitul liceului, primii ani de facultate, pe vremea când Stufstock și FânFest erau cele mai faine festivaluri din țară, iar Altar se relansau printr-un nou album. Era o perioadă de rebeliune, de protest, de luat ATITUDINE. Ultima oară i-am văzut la Peninsula, în anul de grație 2008, când ne-au vizitat și Iron Maiden și Metallica printre altele. Atunci au prezentat ceva piese noi, anticipând un nou album....
Între timp s-a dus și facultatea, vremurile acelea au trecut, iar Altar de-abia acum au reușit să scoată albumul, la 6 ani de la precedentul. N-am mai ascultat nici o piesă de-a lor în acești 3 ani și jumătate, astfel că eram foarte curios să aflu cum sună acum că sunt ceva mai matur, iar gusturile muzicale îmi sunt ceva mai sofisticate.Aveam totuși speranțe că noul album, intitulat Mantra, este măcar interesant. După primele două piese însă, nu eram entuziasmat deloc: niște zdrăngăneli tipice, ce se auzeau parcă dintr-un canal... Dar odată cu primele acorduri ale piesei următoare am avut o tresărire - îmi erau cunoscute. Mi-am amintit cu zâmbetul pe buze că m-am NÄ"šSCUT ÎNVINGÄ"šTOR!
De atunci încolo, tot restul concertului a fost entuziasmant, o refulare de energie și duritate verbală tipică trupei Altar. Tot publicul dădea alert din plete, răcnea din toți plămânii, iar Andy Ghost le întindea din când în când microfonul celor din primul rând. A fost o atmosferă intensă, dar plină de voie bună, în care nimeni nu s-a simțit SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR.
Se pare că primele două piese au fost excepția, deoarece restul compozițiilor noi au sunat foarte bine. Nimic extravagant, dar scurt și la obiect, riff-uri dure și pe alocuri niște încercări mai complexe. Adică exact cum ne-au obișnuit până acum. Mi-a plăcut extrem de mult tobarul Levi, care consider că a fost inima trupei, fără de care n-ar fi avut aceeași energie. Am apreciat și câteva solo-uri ale lui Damian și bineînțeles vivacitatea micuțului Andy.
Am recunoscut o piesă ce au cântat-o și în 2008, care pe atunci se chema American Justice dacă nu mă înșel, iar acum a fost redenumită Fight, ceea ce m-a pus un pic pe gânduri. Poate că din când în când e bine să te revolți, chiar și atunci când te complaci în viața cotidiană. Am mai reținut War for Respect și Invasion. Între piesele noi au fost introduse și 4 de pe Atitudine. Dacă la cele 3 menționate deja mă așteptam și chiar îmi doream să le aud, a patra m-a luat prin surprindere pentru că uitasem complet de ea. E vorba de parodia numită La noi. Seara a fost încheiată cu o dedicație pentru veterani: Prison of Death, piesa hit de pe primul lor album.
Chiar simțeam nevoia unui concert Altar.
În deschidere atmosfera a fost încinsă de trupele timișorene Chiroptera și Pandora.
