A fost Black Friday și în Daos, care a fost aproape plin pentru concertul Bucovina, cu două trupe de black metal în deschidere: Vermilion din Arad și Inbreed, Aborted Divinity (sau I.A.D. pe scurt) din Petroșani. Din păcate pe primii nu i-am prins, dar atmosfera era deja încinsă la debutul celei de-a doua trupe, cu multă lume aflată deja în fața scenei.
Sunetul a fost curat și puternic, lăsând o primă impresie copleșitoare, învăluită de o forță malefică, transmisă de riff-urile întunecate și de abilitățile guturale ale vocalului. Dar această primă impresie a trecut repede, căci I.A.D. oferă o muzică destul de monotonă, cu puține tresăriri, de care te poți detașa cu ușurință după 2-3 piese. Totuși, o bună parte a publicului a apreciat prestația lor, în special primele rânduri, care au fost învăluite de un headbanging continuu, iar fanii genului au fost răsplătiți cu două coveruri, Carnal de la Vader și Freezing Moon - Mayhem.
Cântă cucu-n Rădăuți
De s-aude peste munți,
Din celălalt colț de țară,
Până-n mândra Timișoară.
N-aș fi crezut niciodată că în Timișoara există atâția fani Bucovina, astfel că am rămas surprins nu numai de numărul mare de oameni prezenți la concert, cât și de atmosfera creată de aceștia.
Evenimentul a făcut parte din turneul de promovare a unui nou album, intitulat Sub Stele, iar setlistul a conținut practic întreaga discografie a trupei, în mare parte în ordine cronologică. Nu pot să le reproșez multe, căci au sunat bine, au avut forță, iar melodia chitărilor și bătaia tobelor a răsunat în tot clubul, entuziasmându-i pe cei din fața scenei. Sunteul a fost OK, dar se putea mult mai bine. Tipic concertelor de club, s-a auzit tare, dar nu destul de clar, vocea și chitările fiind prea des estompate de tobe. Acest aspect, precum și vocea urlată și lipsa clapelor au cam răpus din farmecul muzicii Bucovina pe care îl regăsim în materialul de studio. Mi s-a părut că s-a pierdut din melodicitate în favoarea unui sunet mai heavy.
Dar aceste mici probleme nu au putut strica atmosfera creată de public, care m-a impresionat cum rareori mi se întâmplă la un concert. Numele trupei a fost scandat în repetate rânduri între piese. Iar primele acorduri ale pieselor au fost primite cu urale. Pe lângă pogo-ul continuu, am avut parte de mai multe stage-dive-uri, iar lumea s-a simțit foarte bine în general. Apogeul a fost atins la partea de mijloc a concertului, dedicată albumului de 3 piese, Duh (scuze de glumă, dar așa este). La piesa Straja, publicul a format un veritabil cor, creând o atmosferă idilică. Și albumul nou a fost primit la fel de bine ca primul. La bis am fost răsplătiți cu 3 piese: Spune, tu vânt, Luna preste vârfuri, iar Mestecăniș a încheiat o seară de excepție.
