Am ales sa dau caldura din Bucuresti pe Sibiu in weekendul ce a trecut si a fost cea mai buna alegere. Sibiul a gazduit si in acest an, deja traditionalul festival Artmania, festival dedicat tuturor iubitorilor de rock.
Distractia s-a pornit insa mai intai la scena Harley Davidson din Piata Mica unde Reborn au dat startul concertelor. Cu o ascensiune fulminanta, Reborn au ajuns sa cante in aceasta vara pe scena celor mai importante festivaluri din Romania. Soarele dup-amiezii nu i-a impiedicat sa se simta bine, desi nici publicul nu era prea numeros. Ne-au cantat piese precum "Die Again" sau "Fight" si indraznesc sa spun ca au sunat mai bine decat la OST Fest . Hai la mai mare!
Au urmat Voice Of Silence, trupa clujeana pe care am prins-o in concert a doua oara in noua formula (de cand si-au schimbat solistul vocal). Mi-au placut mult, au sunat foarte bine si ne-au oferit un duet minunat cu un tenor din Cluj, la piesa lor "Destiny". Multa energie in show-ul VOS, au fost incalzirea de care avem nevoie pentru a ne muta la scena din Piata Mare (Kitsune Art am ratat din pacate).
La ora stabilita, s-a deschis spectacolul si pe scena principala, Trail Of Tears fiind prima trupa a serii. Norvegienii au fost bine primiti de fanii ce formasera deja un grup compact in fata scenei si desi cei mai multi din public nu pareau cunoscatori ai muzicii Trail Of Tears, asta nu a fost un impediment pentru cei care venisera sa se distreze la festival. Catherine Paulsen a fost o prezenta foarte placuta pe scena si prietenoasa in afara ei, dupa concert venind in public pentru a face poze cu fanii. Trail Of Tears pregatesc un album nou, de pe care ne-au si cantat o piesa fara nume.Deathstars au fost trupa care m-a prins cel mai putin in mreje de la acest festival. Cu stilul lor industrial-goth, machiati pe fata, Deathstars ne-au oferit cele mai bune piese ale lor precum "Blitzkrieg", "Blood Stains Blondes" sau "Cyanide". Nu o sa insist foarte mult asupra prestatiei lor, fiindca show-ul lor teatral nu m-a impresionat.
Asteptam cu mare nerabdare urmatoarea trupa a serii, Epica. A fost prima mea intalnire cu ei, din motive independente de mine nu reusisem sa ajung la concertul lor anterior din Romania. Pentru ca atunci cand spui Epica spui Simone Simons si invers, trebuie sa mentionez de la inceput ca olandeza sta foarte bine la toate capitolele: are o voce de aur si este o prezenta mai mult decat incantatoare. Cred ca in trupa asta s-a dat casting si pentru calitati fizice ca altfel nu-mi explic cum de s-au gasit asa aratosi toti.
Fiind in turneul de promovare al albumului "Requiem For The Indifferent" lansat in martie, Epica au imbinat piesele noi cu cele mai bune piese vechi ale lor. As mania zeii daca nu as mentiona ca piesa "Cry For The Moon" a sunat divin, insa cu mici exceptii, Epica nu mi-au transmis acele sentimente in care muzica devine centrul universului pentru cateva zeci de minute. Au sunat bine, au aratat bine, insa pentru mine ceva a lipsit si n-as putea sa spun exact ce. Din setlist s-au mai numarat: "Unleashed", "Serenade Of Self-Destruction", "The Phantom Agony", "Storm The Sorrow".
La finalul concertului Epica, puteam sa bag mana in foc ca la ei fusese momentul de maxim al serii, cea mai asteptata reprezentantie, trupa trupelor din prima zi. Dar ce m-am inselat...
Cu Die Toten Hosen nu m-am intalnit muzical pana la acest festival. Auzisem de trupa, stiam ca au ani buni de cantat in spate (aproximativ 30) insa nu ma asteptam sa ma castige asa repede pe post de fan. Au avut o energie incredibila iar publicul a cantat si a dansat cot la cot cu ei. Chiar daca nu am priceput prea multe din versurile lor (majoritatea pieselor pe care le-au cantat fiind in germana), asta nu a fost un impediment. Au cantat si coveruri precum "Song 2" (Blur) sau "You'll Never Walk Alone" (Gerry & The Peacemakers), care le-a iesit foarte bine.
E greu sa descriu in cuvinte concertul lor, a fost distractie si o atmosfera demna de petreceri nemtesti, precum este la Oktoberfest. In public, am vazut numerosi oameni imbracati in costume traditionale nemtesti, semn ca venisera pregatiti special pentru concertul Die Toten Hosen. Campino (solistul vocal) ne-a marturisit ca a baut tuica si ne-a urat "Noroc" in dulcele grai romanesc, bariera lingvistica fiind astfel depasita.
Die Toten Hosen isi meritau cu prisosinta rolul de cap de afis in prima zi Artmania, oferind un show muzical perfect in opinia fanilor genului.
