Cu siguranță cel mai așteptat eveniment din această lună, The Ugly World Tour ne-a adus în fața ochilor Children of Bodom, Ensiferum, alături de Machinae Supremacy la Arenele Romane.
Headlinerii serii, Children of Bodom, au adăugat România la lista țărilor turneului de promovare a noului album Relentless Reckless Forever. Mediatizarea evenimentului a început cu câteva luni în urmă, astfel încât în ziua concertului au fost prezenți aproximativ 1700 de oameni (conform organizatorilor, eu n-am stat să-i număr).
Încă înainte de permiterea accesului publicului în incinta pregătită pentru concert - același cort folosit și anul trecut la concertul Therion (și cu aceleași probleme de aerisire) - în fața porților se adunaseră deja zeci, poate chiar sute de oameni nerăbdători, însă cei de la Blackhawk Security au avut grijă ca totul să se desfășoare în ordine.
Deși mai era o oră până la începerea concertului, cortul s-a umplut repede, zona din față aglomerându-se încă din primele zece minute. Prima trupă ce avea să cânte, Machinae Supremacy, a beneficiat, așadar, de un public numeros.
Începutul furibund al suedezilor, instrumentiștii întrecându-se în salturi și figuri pe ritmul primelor piese, părea să promită un spectacol dinamic și cel puțin interesant... însă doar după câteva minute trupa a reușit să plictisească câteva sute de oameni. Machinae Supremacy cântă ceea ce ei numesc SID metal, folosind sintetizatoare în 8 biți redate de pe bandă. Rezultatul sună ca o combinație de power metal și alternative, care s-a 'remarcat' aseară prin ritmurile mult prea simple și monotone, lipsa blastbeaturilor, vocea plângăreață, asemănarea între piese; trecute prin filtrul sonorizării proaste din acea seară, au culminat cu momente hilare pe piesa Gimme More, când câțiva oameni îi arătau degetul mijlociu solistului în timp ce acesta striga "Gimme gimme" într-una...
Următoarele câteva piese au fost la fel de plicticoase. Din fericire, finalul recitalului n-a întârziat să apară, momentul în care au părăsit scena fiind aplaudat mai mult ironic...
După un changeover de vreo 15 minute, timp în care scena a fost redecorată cu drapele vikinge, săbii și scuturi, și-au făcut apariția războinicii de la Ensiferum, așteptați în uralele publicului. Următoarele câteva zeci de minute au fost adrenalină pură, la ce moshpituri s-au format... era imposibil să reziști valului de forță ce te împingea de pe picioare.
Ensiferum ne-au arătat ce înseamnă curajul, eroismul și setea de explorare evocate în legendele scandinave. Transpuse în muzică, dau naștere riffurilor fulgerătoare, acompaniate de coruri atmosferice și ritmuri de folk metal alerte. Răspunsul publicului a fost pe măsură: toți au cântat alături de trupă, au sărit și au aclamat spectacolul finlandezilor.
Setlistul a fost foarte bine ales, cuprinzând piese de prin toate albumele Ensiferum: From Afar, Token of Time, Into Battle, Twilight Tavern, Guardians of Fate, Ahti, Lai Lai Hei, Iron. Au lipsit piesele mai lungi, ca Heathen Throne, The Longest Journey (Heathen Throne Part II), Victory Song sau Stone Cold Metal, datorită timpului mult prea scurt alocat de către organizatori. Mai mult, nici sunetul nu a fost acceptabil, tobele, dar mai ales clapele și chitarele fiind date mult prea încet... Cu toate acestea, Ensiferum au fost de departe cea mai bună trupă a serii.
Children of Bodom nu m-au impresionat deloc. Muzica lor a devenit un amestec de instrumentații care nu ies cu nimic în evidență și fără cine știe ce sens, peste care tronează atitudinea copilărească a membrilor... probabil așa se explică și media de vârstă foarte scăzută a publicului venit la acest concert. Extaz în primele rânduri, unde se înghesuiau fanii și 'tineretul', plictiseală mai în spate. Mai mult, am văzut și lume părăsind incinta, probabil neimpresionați de spectacolul prestat de Children of Bodom.
Sunetul a fost jalnic, dar volumul mult mai puternic față de celelalte două trupe. Abia dacă se puteau distinge instrumentele, mai ales la începutul și la finalul recitalului... sunetistul lor ori nu există, ori e incompetent. Câteva piese au fost făcute praf, transformate într-o hărmălaie din care se mai putea distingea doar vocea pe alocuri.
Punctul forte al spectacolului Children of Bodom a fost reprezentat nu de muzică, nu de prestația scenică, ci de lumini. Absolut genială îmbinarea culorilor și sincronizarea cu muzica, publicul a avut ce vedea. Deși profesional realizat, spectacolul luminilor n-a fost suficient să garanteze reprezentația 'cu turația la maxim' pe care o promitea Alexi Laiho cu câteva zile înainte.
Neajunsurile enumerate mai sus nu i-au afectat pe fanii trupei, aceștia manifestându-se intens în fața scenei. Au cântat 90 de minute alături de trupă un setlist compus în mare parte din hiturile Children of Bodom, alături de câteva piese de pe noul album Relentless Reckless Forever care, deși premiat în Finlanda cu Discul de Aur pentru numărul de unități vândute, nu se ridică la nivelul unor materiale mai vechi ale trupei.
Setlist:
Not My Funeral
Bodom Beach Terror
Needled 24/7
Shovel Knockout
Roundtrip to Hell and Back
In Your Face
Living Dead Beat
Children Of Bodom
Hate Me!
Blooddrunk
Angels Don't Kill
Follow the Reaper
Downfall
Was It Worth It?
Everytime I Die
Hate Crew Deathroll
Apreciez că s-a respectat cu strictețe programul stabilit, dar mi se pare total aiurea ca o trupă cum este Ensiferum să deschidă pentru Children of Bodom, și doar în 45 de minute, cu sonorizare evident mai slabă. Dacă ar fi fost invers, aș fi avut mai multe cuvinte de laudă pentru acest concert.
