Trei trupe romanesti si-au unit fortele sub titulatura "The Almighty Three" si ne-au dat intalnire in clubul Mojo din Bucuresti. Initial concertul a fost anuntat pentru 5 decembrie, dar a fost amanat din motive obiective pana pe 19 decembrie.
In cazul in care inca va intrebati despre ce trupe o sa va povestesc eu aici, acestea sunt: Days of Confusion (ex-Aria), Goodbye to Gravity si White Walls. Sunt trei trupe din noul val al metalului romanesc, diferite ca stil dar animate de aceleasi intentii: sa dea tot ce au mai bun pe scena pentru a oferi cea mai misto experienta de concert pentru cei care au venit sa-i vada (cel putin, asa am perceput eu mesajul ce s-a propagat miercuri de pe scena).
Nu o sa zic prea multe despre public, nu au fost multi, nu au fost nici putini, dar cu siguranta nu a plecat nimeni dezamagit acasa. Eu am ajuns pe la ora indicata pe afis (20:00) si inca se desfasurau probele de sunet. M-am oprit fix in mini-standul de merchandise si trebuie sa punctez ca era destul de bine aprovizionat: CD-uri, tricouri cu fiecare trupa in parte si doua modele editie speciala cu toate trupele din seara respectiva, pene de chitara, etc. O bila alba pentru trupe pentru ca stiu sa se vanda sub toate formele, fanii apreciaza asta (v-o spune un fan Motorhead ce s-a intors de la ultimul concert cu un bat de toba si un monster-guitar pick semnate de tobosar, respectiv chitarist).
Days of Confusion au deschis seara in aplauzele fanilor. Observ ca au schimbat basistul de ultima mea intalnire cu ei, de aceasta data au cantat cu Adrian Ciuplea de la Vita de Vie (nu stiu ce-i cu postul de basist la ei, dar in decurs de un an i-am vazut cu 3 basisti diferiti). Trebuie sa stiti ca ei au lansat de curand un EP numit "Seeds", ce a fost foarte bine primit de public si de pe care ne-au cantat si la concert cateva piese precum "Grace", "Walking In The Dark" sau "Meta" (la care au deja filmat si un videoclip).
Intentionam sa scriu cateva puncte forte pe care le-am detectat la aceasta trupa dar insiruirea: sound, chitari, tobe, voce, bass m-au dus imediat cu gandul ca de fapt ei suna bine cu totul. Bravo lui Cosmin ca si-a luat foarte bine rolul de front-man al trupei, bravo Days of Confusion pentru un concert reusit in ton cu muzica pe care o compuneti! La final ne-au oferit si o surpriza, impreuna cu Alex Pascu (bass, Goodbye to Gravity) si Andrei Galut (voce, Goodbye to Gravity) au facut un cover la piesa "Diary of Jane" (Breaking Benjamin).
Acestia au ramas pe scena, pentru ca urma Goodbye to Gravity. Cu un album proaspat lansat, un chef de cantat de zile mari, bucurestenii mi-au amintit de primele concerte vazute cu ei si primele cuvinte pe care nu reuseam sa le gasesc pentru a descrie starea in care ma duceau cu muzica lor. Cred ca energie este un cuvant ce ii caracterizeaza foarte bine, alte doua fiind profesionalism si perfectionism.
Oricat as incerca sa descriu, cel mai simplu e sa v-o spun pe fata: "Goodbye to Gravity suna zid!". Si asta nu doar pe album, ci si live pe scena, de fiecare data cand i-am vazut. "Unusual Suspects", "Vanishing Point", "I Won't Wait" sunt cateva dintre piesele pe care le-au ales pentru noi miercuri. Au facut si un cover la "Could Connected" (In Flames) ce a incins spiritele in sala. Un alt cover a fost cel la piesa "One Step Closer" (Linkin Park) cantat impreuna cu membri ale celorlalte formatii din seara respectiva. Nebunie totala si la aceasta piesa, punct ochit, punct lovit, concert super reusit (fac si rime, dupa cum vedeti).
Daca va place metalul alternativ si vreti sa auziti o trupa romaneasca ce suna "ca afara", va recomand sa le cumparati albumul celor de la Goodbye to Gravity.
Pentru mine White Walls au fost o trupa pe care am descoperit-o mai incet. Nu mai tarziu, ci mai incet pentru ca mi-a trebuit timp sa procesez si sa asimilez tot ce ne-au oferit prin albumul lor "Mad Man Circus". Dupa multe ascultari si cateva concerte la activ, am sentimentul ca ei sunt o trupa fara de care scena metal din Romania ar fi mult mai saraca.
Ei transmit emotie aproape exclusiv prin muzica, nu va asteptati la artificii sau la discursuri pe scena, n-o sa aveti parte de asa ceva (au doar niste bannere si un carton cu Gyuri Pascu pe care le poarta peste tot). Nu am avut niciodata impresia ca au nevoie de ceva in plus, sunt White Walls si cand incep sa cante intri direct in lumea lor. A lor sau a ta, cum preferi, pentru ca daca inchizi o clipa ochii si te lasi purtat de valul muzical o sa ajungi sa te regasesti pe-acolo.
Nu o sa va povestesc despre primul lor album, il gasiti gratis la download pe internet cu o simpla cautare. Ne-au cantat o buna parte din el la acest concert, ne-au oferit un strop de nebunie cat sa ne faca sa vrem mai mult.
Astept cu nerabdare viitorul album (preconizat sa apara la anul in primavara), de pe care ne-au cantat la acest concert "Patience", "Another Sun" si un colaj din mai multe piese. Si mai mult decat acest album, astept urmatorul concert cu ei pentru ca trairea pe care ti-o ofera un show live nu poate fi egalata de nimic (cel putin pentru mine). Seara s-a incheiat in acordurile trupei Deftones dupa care White Walls, impreuna cu Alex Pascu si Mihai Alexandru de la Goodbye to Gravity, au facut un cover foarte reusit.
Inteleg ca s-ar incerca materializarea unui intreg turneu anul viitor in aceasta formula de trei, daca este asa, nu pot decat sa salut ideea si sa incurajez oamenii din toata tara sa ia parte la concertele acestor formatii (fie ca-i vedeti impreuna, fie separat).
Pana la anul insa, hai cu rocku' (romanesc)!
