O seară power metal în club Quantic, cu una dintre cele mai bune trupe din noul val, Battle Beast, și cu una dintre trupele reprezentative ale genului în România, 9.7 Richter, este într-o seară caldă de vară o binecuvântare. De bună seamă multă lume a răspuns pozitiv la chemarea muzicii și venit la metale grele, întrucât clubul a fost aproape plin. Nu știu exact de ce încă nu s-a dat drumul la concerte afară, întrucât vara este în putere, dar sala a avut aer condiționat și lucrurile s-au desfășurat bine. Nu a existat merchandise, lucru curios, dar se mai întâmplă. Concertul a fost organizat de Metalhead.
Pe la 19.50 a urcat pe scenă formația 9.7 Richter din București. Formată în 2006, debutată cu e.p.-ul „Epicenter” în 2010, cu un singur album la activ până acum, „Ground Zero” din 2014, trupa cântă un heavy/power metal cu influențe thrash foarte vizibile. Fanii români ai genului așteptau să vadă trupa aceasta pe scenă, lucru care a reieșit mai ales din primirea pozitivă, călduroasă chiar, pe care au făcut-o trupei. Sunt puține trupe de gen active în România și orice concert e o bucurie. Piesele trupei sunt clasice, ușor de cântat de public, cu versuri mai ales în engleză, foarte old school. A fost un bun concert, un început de seară care se anunța spectaculos. Trupa a cântat piesele: Run/Hide/Fail, Sinner, #NuVomCeda, Post-mortem (piesă nouă), Help Me, Nine Point Seven, Learning How To Die, Assassins.
Recunosc, power/heavy metalul nu sunt specialitatea mea, cu toate că urmăresc evoluția, schimbările și sunt câteva trupe pe care le-aș asculta sau vedea live la orice oră din zi și mai ales din noapte. Battle Beast a devenit de curând una dintre ele, după ce am început să îi dau mai multă atenție și să ascut albumele. Cel mai nou, „Circus of Doom”, de anul trecut, al șaselea al trupei finlandeze, pur și simplu m-a vrăjit și l-am ascultat pe repeat zilele trecute, înainte de concertul de aseară. Evident, și celelalte sunt bune și foarte bune, iar fanii știu acest lucru, dar mie acesta mi-a plăcut cel mai mult. Live, Battle Beast chiar e o bestie, iertat să îmi fie jocul de cuvinte facil. Am fost la destule concerte de club și anul acesta și pot să spun că două m-au fascinat și impresionat în moduri nebănuite: unul ar fi cel al formației de hardcore Comeback Kid (am scris despre el aici), iar celălalt este acesta. Nici că se poate diferență de stil mai mare, dar energia a fost egală, dar în alte feluri. Să explic.
De cum trupa a urcat pe scenă și a început cu un solo de tobe am realizat că va fi ceva la care mă bucur că particip. Apoi pe scenă a venit și solista, Noora Louhimo, o apariție cel puțin spectaculoasă. Cu cornițele ei blonde, făcute bănuiesc chiar din părul ei, îmbrăcată provocator, complet jemanfișistă, cu un vibe excelent și cu o voce curată și puternică, a cucerit scena. Nu doar ea mi s-a părut cool, ci întreaga trupă. Erau pe bune bucuroși că sunt aici, headlineri pentru prima dată în România, în fața unui club aproape plin. Eero Sipilä, basistul, a cântat o parte dintr-o piesă românească (nu m-am prins care e, cu toate că îmi suna foarte cunoscută) și a fost un moment amuzant.
Printre multele povești, ne-au spus că, din păcate, în drum spre noi, pe undeva au rătăcit un suport special pentru clape, dar că au aflat că la noi în țară au descoperit unele extrem de avansate și moderne. Iar apoi a adus pe scenă un stander de uscat rufe pe care, atenție, chiar l-au folosit. A fost muzică multă, bună, energie pozitivă, mult umor și nu cred că cineva a plecat acasă dezamăgit. Piesele cântate au fost cam de pe toate albumele, dar mai mult de pe cel mai nou. Printre ele au fost: Circus of Doom, Straight to the Heart, Eye of the Storm, No More Hollywood Endings, Where Angels Fear to Fly, Bastard Son of Odin, Wings of Light, Eden, Master of Illusion, King for a Day.