Anul trecut, la Rockstadt Extreme Fest, au fost câteva trupe mici, de care nu auzisem, și care mi-au atras atenția atât de tare încât am devenit fan și am zis că dacă mai vin la noi, voi merge la concert. Este unul dintre multele lucruri bune care se pot întâmpla în cadrul unui festival mare. Una dintre aceste trupe a fost Allochiria, o formație de post-sludge metal, cu riff-uri mai grele decât prima sesiune la Poli și cu o vocalistă demențială care induce un tip special de emoție în muzica aceasta extremă. Am aflat că trupa grecească a mai fost și înainte în România, dar am ratat-o, iar show-ul de la REF a fost doar cât să-mi deschidă apetitul pentru mai mult. M-a luat pe nepregătite vara trecută, așa că un show cu trupa cap de afiș a fost o cu totul altă șmecherie, mai ales că a fost seara și în club, într-un spațiu mai intim și mai potrivit pentru un astfel de concert. Trupa nu a strâns chiar foarte multă lume, dar mă așteptam, ținând cont că urmează multe alte concerte, totuși au fost îndeajuns de mulți oameni încât să fie o superbă atmosferă. În deschiderea concertuli din clubul Quantic au fost trupele Jahmolxes și King Solomon, a existat destul merch, la prețuri bune și nu au fost probleme tehnice. Concertul face parte dintr-un turneu care a mai ajuns și în Brașov și la Timișoara.
Prima trupă a serii, Jahmolxes, a început cu o muzică de visare, evident, specifică genului stoner/progresiv, cu melodii care încep lent și apoi se transformă în ceva mai heavy, cu treceri spre un space rock, numai bun pentru a te băga într-o stare specială. Piesele lor sunt lungi, melodice, cu riff-uri repetitive, care cresc în intensitate și se aude bine și bateria. Trupa este instrumentală, cu muzicieni foarte buni, care nu doar își cunosc instrumentele, dar au și idei muzicale calitative, iar live mi s-a părut că se leagă totul frumos. Băieții au început ca un jam session, dar se pare că s-a legat de un proiect mai serios, care deja are câțiva ani și ei compun, scot piese, fac treabă. Recunosc că aveam nevoie, chiar fără să știu asta, de starea specială în care te poate băga muzica lor dacă te lași în voia acordurilor.
King Solomon, o altă trupă autohtonă de instrumental, de data aceasta de stoner experimental, a urmat pe scenă și ne-a scos din starea trupei precedente, spre a ne băgă într-o stare nouă, ceva mai îndepărtată de emoția calmă și mai apropiată de o agitație care se propagă dinspre exterior înspre interior. Piesele lor sunt ceva mai vioaie, mai energice, cu riff-uri mult mai grele, cu mult distors pe chitară și cu un bas mult mai prezent și mai audibil. Chitara lui Mihnea Ferezan este cea care conduce piesele trupei, basul lui Victor Ferezan stabilește ritmul, iar tobele lui Vlad Casian coagulează totul. În muzica lor există acel element de diversitate care te poate ține atent și acest lucru este important, mai ales în cadrul unui concert live.
Allochiria a început la ora stabilită, cu o piesă instrumentală foarte melodică, pentru ca mai apoi să urce pe scenă și Irene P., care este o mână de om cu o voce care te trezește ca pe Lazăr. A urmat un show care a combinat în mod excelent duritatea muzicii metal, cu o voce harsh excelentă și cu pasaje mai melodice care au capacitatea de a te emoționa. Este greu de descris cum poate un pasaj melodic urmat de un growl foarte jos să producă atâta emoție încât aproape să te ia cu fiori, dar așa face muzica adevărată, indiferent de gen sau de stil. Iar trupa aceasta știe foarte bine să balanseze duritatea cu melodicitatea, riff-urile grele cu versurile sensibile, care tratează teme grave precum durerea, societatea, boala, tristețea etc. Allochiria începe să aibă și la noi un public dedicat, așa că nu m-aș mira ca în următorii ani să mai revină.
Show-ul de aseară a venit și cu o surpriză pentru colecționari, anume varianta pe vinil a primului album al trupei, Omonoia, lansat în 2014, cu zece ani în urmă. Alături de acesta, s-au găsit de cumpărat și celelalte două albume ale trupei, Throes, din 2017, și Commotion, din 2023. Concertul a conținut piese de pe toate aceste albume, astfel că fanii s-au putut bucura de melodii din întreaga carieră a trupei. Este adevărat că există diferențe între albume, se observă o evoluție, dar am observat că cei mai mulți preferă primul album. Mie îmi plac toate la fel de mult și-am bucurat să revăd trupa pentru a doua oară, într-un show care mi-a plăcut chiar mai mult decât primul. Allochiria a cântat piese precum: Oppression, We Have Nothing, Still Life, Cracking Fractals, Ocean, Counting Fives, Casualties, Darklight.
