Cronică de concert Amorphis, Solstafir si Lost Society la Arenele Romane, 6 noiembrie 2023

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 7 Noiembrie 2023

Noul album Amorphis, „Halo", lansat anul trecut, a adus cu sine și un turneu de promovare care a ajuns și în România, așa cum era de așteptat. Chiar dacă trupa a mai cântat de curând la Rockstadt Extreme Fest a strâns și aseară foarte multă lume la Arenele Romane, în cortul încălzit. În cântarea lor au fost însoțiți de alte două trupe, una la fel de prezentă în țara noastră în ultimii ani, Sólstafir, iar o alta pentru prima dată la noi, anume Lost Society. Din cauza unor probleme la Vamă concertele au fost decalate cu o oră, dar cumva organizatorul, adică Metalhead, a reușit să facă în așa fel încât toate trupele să cânte, să nu se reducă din setlist-uri (cred) și să nu se întindă show-urile mult după ora 23.00. Nu am observat probleme tehnice sau de sunet, în schimb am observat prețuri decente la băuturi și foarte mult merchandise pe tarabele trupelor. Bani să fi avut, că de ales aveai ce, mai ales la Sólstafir, care au adus cu ei pe lângă tricouri și hanorace multe C.D.-uri, viniluri, box seturi de colecție la care am salivat puțin.

Lost Society, pentru prima dată în România, dar cu un public cunoscător al muzicii trupei din Finlanda și care le-a oferit o primire bună. Trupa este inegală pe albume, dar live chiar și piesele mai slabe sună bine. La origini a început ca o trupă bună de thrash, însă pe parcurs a cotit-o spre un metal modern, apropiat de nu metal și metalcore, dar fără o prea mare complexitate. Piesele mai noi sună ca oricare altele din zona aceasta, în schimb primele două albume chiar au fost promițătoare. Trupa cântă mai ales de pe materialele noi. Totuși, ce e al lor e al lor și trupa Lost Society știe să facă atmosferă și să se conecteze cu publicul, care a răspuns binișor la însemnurile de a se dezlănțui. În general, aseară publicul mi s-a părut destul de amorf, de neimplicat, de parcă nu ar fi fost la un concert metal. Din setlistul trupei au făcut parte piese precum: 112, Underneath, Riot, What Have I Done, Into Eternity, No Absolution sau Stitches (piesa care mi s-a păut și cea mai bine interpretată live).

Sólstafir mi s-a părut și de data aceasta un grup închegat, chiar dacă nu au cantat cu toboșarul lor, din motive pe care nu le știu. Toată creativitatea trupei se vede și live, într-o interpretare cool și relaxată, de băieți care mimează indiferența și se joacă cu instrumentele și cu mințile publicului. E o trupă care știe să se prezinte pe scenă, ar o identitate bine conturată și un stil de a fi și de a cânta cuceritor. Fiecare concert pe care l-am văzut cu ei a fost un eveniment. Aseară au fost și momente mai puțin bune, trupa a cam ratat pe alocuri piesa lor cea mai celebră, „Fjara", dar chiar și așa, melodia a lovit adânc, cu toate notele și schimbările sale de ritm.

Am apreciat că trupa în sine, și vocalul în particular, și-a luat din timp pentru a da noroc cu oamenii, pentru a arăta că simte laolaltă cu noi energia foarte puternică pe care muzica o creează. Cel mai bine mi s-a părut că islandezii au cântat piesa „Ótta”, atât ca interpretare tehnică ireproșabilă, cât și ca trăire muzicală. Am apreciat chitările și basul, iar vocea a sunat absolut fabulos. A fost un setlist prea scurt pentru dedicarea de care au dat dovadă pe scenă, mai ales pe ultimele două piese când a fost o conexiune cu publicul așa cum nu am mai văzut de multă vreme.

Setlist Sólstafir :

Bláfjall
Akkeri
Fjara
Ótta
Goddess of the Ages

Față de prestația de la REF de acum câteva luni acesta de aseară a trupei Amorphis mi s-a părut mai bună, nu că aceea ar fi fost rea, dar cum ziceam în cronica de atunci parcă nu au fost așa implicați, pe când aseară am simțit că trupa nu doar prestează muzica, ci chiar o cântă. Poate că „Halo” nu cel mai bun album al trupei, dar sunt câteva piese pe el excelente și trupa le-a cântat (de exemplu „The Moon” sau „On The Dark Waters”) , dar în general setlistul a fost echilibrat, fără a lipsi melodiile de rezistență și care sunt și bine primite de către public, cum a fi eterna clasică „Black Winter Day”, o capodoperă a death metalului melodic, dar și balade precum „House of Sleep” sau „Silver bride”, care au fost cântate de public. M-a bucurat faptul că de data aceasta trupa a inclus și „The Bee” împreună cu intro-ul lung, moment de dezlănțuire pentru public. Ar fi putut să cânte și „The Smoke”, piesă neinclusă de mult în setlist-uri, dar e doar o preferință personală.

O trupă cu atâtea albume și o asemenea istorie în spate e greu să satisfacă toate cerințele fiecărui fan, poate doar într-un concert special de trei ore (un vis care probabil nu se va realiza niciodată). Aseară, spre finalul concertului, așa cum deseori se practică și e un moment, zic eu, important, fiindcă ajută la crearea unei legături emoționale cu cei de pe scenă, toți membrii trupei au fost prezentați de către Tomi Joutsen, vocalul. În plus, fiecare și-a arătat măiestria printr-un scurt solo sau un început de melodie rock clasică și a fost și un moment amuzant și probabil de respirație pentru fiecare. Este evident că cei de la Amorphis sunt showmeni și știu cum să țină publicul activ. Vocea lui Joutsen a sunat bine și m-am bucurat de growl-ul lui special, unul dintre cele mai bune din zona aceasta muzicală, iar trecerile la vocea clean au fost făcute fără problemă. A fost un show pe care l-am așteptat și care nu a dezamăgit, ba chiar a ridicat puțin ștacheta pentru un viitor concert al trupei.

Setlist Amorphis :