Îmi place când trupele oferă fanilor concerte speciale, diferite de cele normale, când aleg niște piese și cântă cât pot de bine pe scenă. De obicei este vorba de un setlist special, de invitați din alte trupe, de revenirea pentru o vreme a unor vechi membri sau poate de un show ceva mai deosebit. Uneori, cum e și cazul trupei de față, este vorba de cântarea în întregime a unui album remarcabil, unul care a însemnat apogeul trupei sau un moment de turnură în istoria trupei sau chiar a genului pe care-l cântă. Astfel de concerte sunt rare și rare sunt și trupele care se înhamă la ceva de acest fel. Riscurile sunt evidente: unii fani ar dori poate un concert mai variat, altora poate nici nu le place acel album, mai ales dacă sunt mai noi și astfel, ca trupă, poate nu vei avea parte de un public numeros. Sunt trupe care nici nu au un astfel de album special. Dar câștigurile sunt evident mai importante: cei prezenți au șansa unei seri speciale, fanii oldschool sunt mulțumiți și tu, ca trupă, îți îndeplinești, poate, un vis. În cazul trupei Ancient, care și-a schimbat destul de mult, și nu neapărat în bine, stilul, acest album, al doilea, este un moment important. „The Cainian Chronicle” este, din păcate, mai puțin cunoscut decât altele apărute în aceeași perioadă, însă calitativ este undeva sus. Apărut în 1996, când soarta black metalului era cam incertă, albumul nu s-a bucurat complet de faima pe care ar fi meritat-o, însă de-a lungul anilor a tot fost redescoperit și văzut la adevărata sa valoare. Acum este considerat un album cult, pe care oamenii s-ar bucura să-l asculte live. Așadar, faptul că acum fanii din mai multe țări au ocazia să-l asculte live, este o mare reușită. Concertul Ancient din Quantic a avut în deschidere trupele Lloth, Moribund Oblivion și NocturN. Lume a fost destulă, probleme tehnice nu au fost, merch a fost chiar mult și divers, inclusiv acest album și tricoul dedicat, voie bună de asemenea a fost. Concertele au început la 19.45 și s-au încheiat undeva în jurul orei 1 după miezul nopții.
Despre prima trupă a serii, Lloth, nu știam mai nimic, doar faptul că grecii cântă un black metal melodic, asemănător oarecum cu Rotting Christ, dar ceva mai puțin violent. Am avut plăcerea să descopăr o trupă bine închegată care cântă un metal solid, cu multe pasaje bune și uneori cu referenuri care sunt ritmate și-ți rămân în cap. Trupa are un singur album, „Athanati”, lansat în 2017, care la vremea lui a primit recenzii bune. Solistul ne-a spus că se lucrează în mod activ la un album nou și chiar am avut șansa să ascultăm, în premieră, o piesă nouă, foarte fresh, de altfel, ceva mai agresivă decât cele veche. Sperăm, la anul, la un nou material discografic, pana atunci trebuie sa zic că oamenii aceștia mi-au atras în mod pozitiv atenția și că voi mai asculta muzica lor.
Moribund Oblivion a schimbat puțin foaia și a cântat un black/death metal ceva mai agresiv și mai ritmat. Trupa vine din Istanbul, dar nu se simt deloc influențe orientale, ca la alte trupe din zonă. Felul lor de a cânta aduce aminte de anii 2000 și nu e de mirare, fiindcă trupa a luat naștere în 1999 și de atunci a lansat șapte albume, cel mai nou fiind „Endless” din 2020. O parte din energia publicului s-a revărsat și către public, carev s-a mișcat puțin, așa cum se face la un show metal. Mi-a atras atenția în primul rând vocea solistului, foarte groasă și puternică, s-ar fi putut potrivi de minune și pe un instrumental death sau doom, iar acest lucru mi-a plăcut. Melodiile n-au fost neapărat cele mai originale sau care să-ți rămână în minte, dar oamenii a făcut un spectacol reușit.
NocturN, cu cel mai nou album, „The Conjuring”, lansat la începutul acestui an, a fost o prezență constantă în playlist-up meu din ultima vreme, așadar e de la sine înțeles că așteptam să văd trupa live pentru prima dată. Și chiar a meritat, timișorenii au oferit publicului un concert mai mult decât profesionist. Se vede că sunt toți muzicieni experimentați, trecuți prin trupe, care au înțeles că e important și felul vizual în care te prezinți pe scenă. Așadar, ei țin și la imaginea dark care se mulează bine pe muzica cu tentă atmosferică. NocturN cântă un black mai melodic, oarecum conceptual, întrucât acest album continuă povestea primului album și are o atmosferă asemănătoare, apăsătoare și întunecată. Începând cu piesa „Stones and Bones” alți doi vocali ai unor trupe underground au urcat pe scenă și efectul a fost unul excelent, piesa a devenit și mai plină, și mai bună. Sincer, trupa a sunat chiar mai bine decât mă așteptam și m-am bucurat să aud live o parte din piesele care mi-au fost coloană sonoră zilele acestea.
Despre Ancient, de-a lungul anilor, am auzit tot felul de lucruri, dar cel mai mult am azit cuvinte de admirație față de solistul original Kaiaphas, cel care a și scris versurile acestui album, doar că nu mă așteptam chiar să-i văd vreodată live în această formulă. Dar se pare că norvegienii s-au gândit mai bine și iată că acest eveniment a avut loc până la urmă. Ceea ce mi-a plăcut este imaginea de trupă ca în anii `90, toți îmbrăcați în piele, pictați pe față, într-o atmosferă obscură, chiar m-am simțit întors în timp, într-o perioadă despre care am citit o grămadă și pe care mi-aș fi dorit să o prind, dar nu am avut cum. Oricum, Aphazel, principala forță creativă a trupei, încă mai are câte ceva de spus și pe scenă trupa a sunat spectaculos.
Un mic minus a fost lipsa unei voci feminine, nu chiar Kimberly Goss, dar oricum, cineva care să cânte, fiindcă ar fi contribuit mult mai bine la sunetul general și mai ales la părțile atmosferice. Sau măcar să fi fost înregistrate, dar chiar și așa a fost foarte bine. Vocea lui Kaiaphas a fost minunată, la fel și chitara lui Aphazel și în general totul a sunat bine și atmosfera a fost una specială, nocturnă, magică, de black metal original, scris și cântat ca la carte, cu un album ieșit din comun și pe care nici nu visam să-l ascult live. Pe lângă piesele de pe albumul „The Cainian Chronicle”, trupa a mai cântat și două piese de pe albumul de debut, „Svartalvheim”, moment în care publicul chiar a luat-o razna, fiindcă nimeni nu se aștepta la așa ceva și piesele au sunt excelent. Cum ziceam la început, a fost un show rar, special, pe care nu ai cum să-l uiți prea curând.
