Cronică de concert BON JOVI ÎN PIAȚA CONSTITUȚIEI - THIS HOUSE IS NOT FOR SALE TOUR 2019

Concertele cu artiști care nu mai au nevoie de nicio prezentare sunt de obicei experiențe la care participă o varietate mare de oameni, cu nevoi și dorințe specifice și diferite. Totuși, cu toții vin pentru a se bucura de muzică, fie că sunt fani de la primul album sau știu doar trei piese, și cu toții au dreptul la o experiență cât mai bună. La concertul Bon Jovi de aseară, 21 iulie 2019, organizat de Marcel Avram în Piața Constituției, cred că cele mai multe condiții au fost respectate. Au fost multe toalete ecologice, au fost firme de pază, poliție, salvare, pompieri, voluntari care au făcut ca toate evenimentele să se desfășoare așa cum trebuie.

Au existat buticuri cu mâncare, cafea, înghețată, băuturi alcoolice, apă. Aici aș menționa o mică problemă: este destul de nedrept să pui la același preț o bere și un pahar cu apă turnată direct dintr-o sticlă de 2L. Suntem în miezul verii, trebuie să bem foarte multe lichide și să dai zeci de lei pe niște pahare cu apă e cam mult. Nu zic să fie gratis, dar jumătate din prețul berii mi se pare corect și uman. Dar acestea sunt detalii.

Accesul în Piața Constituției s-a făcut destul de ok, începând cu ora 15:00, iar la 17:15 au urcat pe scenă bucureștenii de la Gramofone, o trupă relativ tânără de rock, indie, pop rock, care au deschis concertul Bon Jovi. Se strânseseră deja câteva mii de oameni și îmi imaginez că pentru o trupă mai mică este o super ocazie să cânți în fața unui astfel de public. Chiar dacă era foarte cald, Gramofone a rupt scena. Recunosc că nu aveam nicio așteptare și am avut parte de un show atât de bun și de sincer! Am simțit multă pasiune, multă tinerețe și vitalitate în prestația lor live și am văzut că o parte semnificativă din public a reacționat pozitiv. Au cântat până la ora 18:00 și eu zic că au făcut o super treabă.

A urmat, între 18:30 și 19:30, trupa Firma pe care așteptam să o văd. Cei de la Firma au avut un impact major asupra muzicii rock românești odată cu lansarea albumului La orbire (2003) și mai apoi cu Exit (2007). La vreme respectivă am ascultat cu mare drag aceste albume și mi-am dorit mult să-i văd live pe băieți, însă timp de 7 ani, până în 2014, au luat o pauză. În ultimii ani au scos câteva albume foarte diferite de început, Descântece (volumul 1, 2014, volumul 2, 2017) și Poezii Alese (2018, un experiment chiar interesant, în care cântă pe versurile unor poeți canonici sau contemporani) și au reînceput să susțină concerte.

Ieri au cântat o oră și mi s-a părut un concert extrem de bun, cu melodii de pe aproape toate albumele și cu mult suflet pus în prestație. Oamenii i-au primit bine, însă cred că unii nu prea știau cine sunt și erau veniți special pentru Bon Jovi. Rocca &co. știu să facă un concert și un moment special a fost melodia Dacă ne-am ucide unul pe altul, pe versurile Anei Blandiana. Au mai cântat piese precum Doar nebunii iubesc, Dulce Românie (pe versurile prietenului Mihai Eminescu, după cum a zis Rocca) sau Primul Descântec.

Bon Jovi a lansat în 2016 un album nou, This House Is Not for Sale și de atunci trupa americană îl promovează într-un turneu prin întreaga lume, care a ajuns și în România. Este cumva interesant că la noi trupa lui Jon Bon Jovi a prins și nu prea. Față de Guns`N`Roses, o trupă cam din aceeași categorie, am putea spune că Bon Jovi este mai puțin prizată, iar mulți o consideră cam comercială, în sensul că până și cei care se declară anti rock sau metal dau din cap pe It's my life, de exemplu. Totuși, eu sunt de altă părere. Consider că Bon Jovi este una dintre cele mai de succes exponate ale perioadei nebune a hair metalului anilor `80 care a reușit să depășească momentul, să se reinventeze și să scoată o grămadă de albume care conțin, fiecare, măcar câteva melodii foarte bune. Bon Jovi reprezintă visul de glorie al rockului, fiind o trupă iubită și intrată în Panteonul muzicii rock, lucru deloc ușor când există sute și mii de trupe care aspiră la acest statut.

De asemenea, Jon Bon Jovi este unul dintre băieții buni ai scenei rock, care nu a fost implicat în așa multe scandaluri precum Sebastian Bach sau Axl Rose, nu a distrus camere de hotel ca cei de la Mötley Crüe, nici nu cred că a încercat toate drogurile posibile ca Lemmy. El a fost și este un băiat cuminte, care cântă despre viață, dragoste, vise, autostrăzi lungi, Vestul Sălbatic; femeile îl iubesc, iar bărbații nu au prea multe să-i reproșeze, în cel mai rău caz sunt invidioși. Este exemplul perfect de om muncitor pe care l-a ajutat foarte mult și aspectul fizic în drumul lui spre succes.

Concertul de aseară a fost, o spun de la început, unul bun, cu jocuri de lumini, cu proiecții video, atât cu momente de energie nebună, dar și cu multă emoție. Au fost zeci de mii de oameni care au participat la crearea unei atmosfere excepționale. Am tot auzit plângeri că nu a cântat nu știu ce melodie (chiar dacă ar fi putut să cânte și Blaze of Glory), că a mizat prea mult pe zâmbet și mai puțin pe voce, că toată treaba a făcut-o trupa și altele. Aș vrea să fiu captain obvious: Jon Bon Jovi nu mai are 30 de ani, așa că nici vocea lui nu mai are 30 de ani, nici părul lui nu mai e lung și blond, ci scurt și nins, nici nu mai are mușchii din videoclipuri, nici nu mai dansează ca un apucat. Da, acesta este adevărul, însă la fel de adevărat e că: vocea lui este în continuare bună, nu foarte bună, iar în 80% din cazuri a cântat bine spre foarte bine, însă, din păcate, pe unele piese, fără ajutorul celorlalți, nu ar fi făcut față. Trupa este, luată ca un întreg, excepțională și profesionistă. O să îmi spuneți că X din aceeași generație este mai bun, dar uitați să oamenii sunt diferiți și noi nu știm ce se află în spatele imaginii unei vedete.

Jon Bon Jovi a recunoscut că nu a fost perfect, și-a cerut iertare pentru momentele mai slabe, și tocmai această declarație de sinceritate mi l-a apropiat și m-a făcut să-l apreciez și să mă bucur de muzică și de atmosferă. Dacă ar fi fost arogant, atunci ar fi fost o problemă, dar nu a fost, a fost onest, umil și pur și simplu, om. În continuare are o super carismă, are multă energie, da, zâmbește frumos, este un om luminos care mi-a transmis numai emoții pozitive. Am plecat de la concert încărcat pozitiv, zâmbind fericit că am avut șansa să-i văd pe live. Nu am fost niciodată un mare fan, dar mergând la concert mi-am dat seama că totuși oamenii aceștia înseamnă mult și a fost o șansă să-i văd live. Una peste alta a fost un concert foarte reuși Bon Jovi a cântat mult peste două ore lumea din jurul meu a dansat, a sărit și a cântat odată cu trupa. Eu mizez pe partea bună și pe superba energie și atmosferă pe care am simțit-o la concert.