Bucium este una dintre cele mai surprinzătoare, inventive, melodice și inovatoare trupe muzicale ale momentului.
Albumele lor sunt conceptuale, spun povești cu voievozi din Evul Mediu, reinterpretează bătălia de la Rovine sau narează „Miorița” din perspectiva ciobanului , creînd atmosfera de la munte la finalul verii, încât aproape că simți adierea vântului.
Mai nou, cu ultimul album, lansat acum două zile, în club Expirat, intră pe domeniul basmelor populare românești. Piesele reinventează poveștile lui Greuceanu, Harap-Alb, Ileana Cosânzeana, Fata din grădina de aur sau altele. Viorile curg lin, vocea blândă și melodioasă a lui Andy Dumitrescu, pe unele piese acompaniată de cea dulce, senzuală a Ligiei Hojda (pe albumul precedent o treabă foarte bună o făcuse Dora Gaitanovici), spune cu duioșie poveștile și miturile neamului românesc.
„Zimbrul alb” este un album de reascultat, cu mai multe niveluri de sunet, cu versuri care rămân cu tine și care se dezvăluie lent, în timp. Chiar și vizual, albumul arată impecabil, de la copertă la designul general al discului și al carcasei, așadar este un album lucrat, bine omogenizat și a cărui gestație a fost atent urmărită și bine îndrumată de către membrii trupei.
Albumele lor sunt conceptuale, spun povești cu voievozi din Evul Mediu, reinterpretează bătălia de la Rovine sau narează „Miorița” din perspectiva ciobanului , creînd atmosfera de la munte la finalul verii, încât aproape că simți adierea vântului. Mai nou, cu ultimul album, lansat acum două zile, în club Expirat, intră pe domeniul basmelor populare românești. Piesele reinventează poveștile lui Greuceanu, Harap-Alb, Ileana Cosânzeana, Fata din grădina de aur sau altele. Viorile curg lin, vocea blândă și melodioasă a lui Andy Dumitrescu, pe unele piese acompaniată de cea dulce, senzuală a Ligiei Hojda (pe albumul precedent o treabă foarte bună o făcuse Dora Gaitanovici), spune cu duioșie poveștile și miturile neamului românesc.
„Zimbrul alb” este un album de reascultat, cu mai multe niveluri de sunet, cu versuri care rămân cu tine și care se dezvăluie lent, în timp. Chiar și vizual, albumul arată impecabil, de la copertă la designul general al discului și al carcasei, așadar este un album lucrat, bine omogenizat și a cărui gestație a fost atent urmărită și bine îndrumată de către membrii trupei.
Concertul a început în jur de ora 20.00, într-un club plin, gata de a asculta poveștile trupei. Fiind vorba de o lansare nu au mai fost și alte trupe în deschidere, deși unele formații mai fac asta, dar Bucium a cântat aproape două ore și a avut invitați special pe Ligi Hojda cu care a cântat „Frunză verde, foi mărunte” și „Cântecul soarelui”, pe această piesă fiind invitat și Mihnea de la RoadkillSoda, un foarte talentat chitarist, care a „executat” câteva solo-uri de mare calitate.
Ce mi-a plăcut mult la Bucium este că interacționează constant cu publicul, creează o legătură, te face să intri în poveste, piesele lor sunt momente în timp la care ei te invită să iei parte. În plus, piesele lor parcă se cer a fi cântate live, viorile, tobele, bass-ul, chitara, la care se adaugă vocile se acompaniază foarte bine live și transformă locul într-un basm. A fost, așadar, un concert de lansare foarte bun, cu piese de pe toate albumele, din care aș aminti, pe lângă cele numite: „Morgana (Arareori)”, „Maria Rareșoaia”, „Greuceanu”, „Sus la Poarta Raiului” sau „Harap-Alb”. Vă recomand și albumul în format fizic, este o încântare.
