După aproape un an și jumătate de la ultimul concert la care am mers, fără să știu că va fi ultimul pentru o lungă perioadă de timp, am ajuns aseară la un concert al unei trupe dragi, cu tradiție în metalul românesc, Bucovina. În deschidere a cântat trupa de post-black metal din București, Váthos. Atmosfera generală a fost una mixtă, pe de-o parte oamenii se bucurau să fie la un concert, dar se simțea o oarecare rugină, lucru observat și de cei de la Bucovina, dar este ceva normal, ținând cont că suntem încă în plină pandemie și după o perioadă fără evenimente, după stat în casă, după mers peste tot cu masca pe gură și pe nas, după „lupte” (neîncheiate) între tot felul de idei, teorii și concepții. Totuși, bucuria a fost mai mare decât orice veche tristețe și concertul a fost unul reușit. Cei de la Quantic s-au super organizat, chiar s-a verificat fiecare om dacă are o dovadă la el de vaccinare sau test recent, au fost scoase mese și umbrele în grădina de vară, unde a avut loc concertul, fiindcă a mai plouat lejer, nu au fost nici probleme tehnice, din câte am putut eu să observ. Am admirat cu mare plăcere cei trei căței care se plimbau printre oameni, foarte civilizați și profesioniști în a se lăsa mângâiați de rockerii „fioroși”.Váthos a lansat anul trecut un album de debut foarte bun, Underwater, despre care noi am scris, și cu toate că trupa nu are încă o vastă experiență în spate a avut o prestație live extrem de interesantă. Trupa a urcat pe scenă la 19.00, cumva teatral, cu vocalul legat la ochi și cu lanțuri la mâini, semnificând cumva faptul că oamenii sunt orbi și legați de viață sau închiși în propria închisoare, și după ce basista l-a eliberat, concertul a început în forță. Se strânseseră destui oameni cât să facă atmosferă, și de la primele acorduri mi-am dat seama ce dor îmi fusese de un concert și cât de important e să facem cât mai des lucrurile care ne plac, fiindcă se poate întâmpla ca la un moment dat să nu le mai putem face. Váthos sună forte bine live, iar piesele lor sunt proaspete și combinația de agresivitate și melodic le iese bine și au reușit să transmită și energie, dar și emoție. Au cântat piese precum: The Suicide, Ruins of Corrosion, Hold my Breath sau Curse of Apathy.
Bucovina este una dintre ultimele trupe văzute de mine live înainte de pandemie, prin decembrie 2019, la Arenele Romane, și întâmplarea face să fie prima trupă (tehnic, a doua, după Váthos) pe care o văd live. Băieții au început cântarea cu o piesă nouă, Tăriile văzduhului (dacă am reținut bine), care a sunat excepțional de melodic și de bine, încât mă face să fiu foarte curios în legătură cu noul album. Înspre final, la bis, au reluat piesa, fiindcă prima dată încă nu se strânsese toată lumea și mulți sunt sigur că nu au înțeles ce se întâmplă, nici eu nu m-am prins decât pe la jumătate că e ceva nou. Au zis că e a doua oară când o cântă, după concertul de la Brașov, dar mi s-a părut că le iese bine.
Timp de aproape două ore, Bucovina a cântat piesele clasice ce a făcut trupa cunoscută, trecând și pe Sub Piatra Doamnei, și prin Mestecăniș, a purtat Duh-ul peste munți și păduri și prin vechi legende despre lupi bătrâni aflați la ultima iarnă, care își încheie viața sacrificându-se pentru binele haitei. Dacă la început, din motive lesne de înțeles, băieții au părut puțin mai osteniți (lucru pe care l-au subliniat chiar ei), pe la jumătate concertului deja simțeam cum ies scântei din instrumente și vedem cum curge energia dinspre scenă spre public, semn că tututor ne-a fost dor de concerte. Pe una dintre piesele mai „blec”, Sub Piatra Doamnei, s-a întâmplat ceva ce nu credeam că o să mai văd prea curând: un mic wall of death, cu mosphit și cu dezlănțuire de sentimente mult ținute sub lacăt lunile astea. Dar totul a fost cât se poate de civilizat, nu a durat extrem de mult și sincer, m-am bucurat, în ciuda micilor gânduri negative, că am asistat la o mică doză de normalitate, orice o mai însemna asta în zilele noastre. Totuși, ca să citez din ultima piesă: „Crezi că-i o poveste/Dar e adevărat”. Cu cei de la Bucovina ne mai vedem, alături de Dordeduh, pe 17 iulie 2021, la Arenele Romane. Din setlist au făcut parte piese precum: Tăriile văzduhului, Mestecăniș, Straja, Duh, Ultima iarnă, Nestrămutat, Sub Piatra Doamnei, Septentrion sau Stele călăuză.
