De câțiva ani încoace nu se mai poate imagina un început de decembrie (sau un sfârșit de an) fără un concert
Bucovina la Arenele Romane. Cum se lasă puțin frigul și se fierbe prima cupă cu vin, are loc și acest concert emblematic. Deja a devenit tradiție, normă, lege ca rockerul român să-și rupă capul pe ritmuri folc hevi blec și nici aseară oamenii nu s-au dezmințit. S-a lăsat cu wall of death, cu moshpit, cu pogo pentru cei ma curajoși, iar ceilalți s-au mulțumit să dea din cap și să cânte sau pur și simplu să se bucure de concert în felul lor. Cei de la Metalhead și BestMusic Live au organizat și de data aceasta evenimentul care a umplut cortul încălzit cu oameni de toate vârstele. Ca de fiecare dată mă bucur să văd că puștimea e prezentă, noile generații continuă să descopere muzica metal și tinerii vin la concerte. În deschiderea concertului, Bucovina a avut invitate câteva trupe care au făcut deranj și au încins bine atmosfera și publicul dornic de mișcare și de dansuri tradiționale rockerești. Este vorba de Antpile din Baia Mare, care a venit cu hardcore de la mama lui, de Revolter din Sibiu, care a adus un metal mai clasic, dar cât se poate de hard și de Blacksheep, trupă de death'n'roll bucureșteană cu riffuri grele și ritmuri de pus în cap. Toate cele trei trupe și-au dovedit măiestria pe scenă, în ciuda uneori a unui sunet cam defectuos pe alocuri. Din păcate nu s-a auzit mereu bine, au fost și momente în care nu s-a înțeles nimic, dar din fericire acestea nu au primat. Trupele au venit cu marfă din belșug și oamenii nu au ezitat să cumpere. Bucovina a lansat anul trecut un album nou care s-a găsit la vânzare alături de modele noi de tricouri, hanorace și altele.
Antpil a dat startul serii cu un concert hardcore dominat de riff-uri grele și breakdown-uri care au făcut deliciul celor deja strânși în fața scenei și care nu au ezitat să se apuce de dans. Trupa este tânără, la început și membrii dau dovadă de multă energie pe scenă. Lipsa de experiență este compensată printr-o dedicație imensă și mai ales prin bucuria vizibilă de a fi acolo, în fața publicului. Toată această bucurie, dacă e autentică, este transmisă și se multiplică. Comunicarea a fost bună, vocalul mereu a fost pe fază și a încercat să facă atmosferă. Pe lângă piesele proprii băieții au cântat și un cover Sepultura, Roots Bloody Roots. Aș mai adăuga faptul că îmi place și logoul trupei.
A doua trupă a serii, Revolter, este tot tânără (cel puțin dacă ținem cont de vârstele celor șase membri), dar cu ceva mai multă experiență concertistică, pe care au căpătat-o în anii de cântat. Sibienii au adus pe scenă un metal mai clasic pe alocuri, dar și cu ceva punk și hard rock, o combinație de toată frumusețea. Trupa are un album lansat, numit simplu Revolter și de pe el a cântat majoritatea pieselor. Publicul părea în mare măsură familiarizat cu muzica trupei sau cel puțin i-a acordat încredere și susținere. A fost un recital energic, dar în alt fel decât la prima trupă și mă aștept ca Revolter să înflorească și mai mult în următorii ani, fiindcă are de unde și mai ales cu ce.
Multă energie, mișcare din partea publicului și la Blacksheep, trupă care în mod clar este printre cele mai bune din ultimii ani. Cel mai nou album, Bloodties, apărut anul acesta la nouă ani distanță de la debutul The Future Started Yesterday arată o trupă și mai matură, dar mai ales mai sigură pe muzică, pe versuri, pe imagine. Trupa a rupt scena și a fost bine primită, așa cum de altfel mă și așteptam. Deja era buluc la Arenele Romane când a urcat pe scenă și a avut parte de un public pregătit pentru show. Trupa a sunat excelent în general, doar că la un moment dat, nu cred că din cauza lor, nu se mai auzea bateria, problemă rezolvată până la urmă cu bine. Am apreciat în mod deosebit faptul că Blacksheep a construit momente, nu doar a cântat pur și simplu câteva piese pe scenă.
Bucovina, trupa serii, a urcat în final pe scenă, în formula consacrată, cu tot cu clavirist și la un moment dat a avut și o invitată la chitară. Trupa a început în forță, fără prea mari introduceri, toată lumea știa de ce „Suntem aici” și nu a stat nimeni pe gânduri dacă să se simtă bine sau nu. Băieții mi s-au părut foarte în formă, cu chef de spus povești prin cântecele lor, au scos la înaintare și câteva piese mai vechi, mai înspre black metal, dar ne-au și onorat cu melodii mai noi, de pe albumele recente. Nici de data aceasta Crivăț nu a uitat de Colectiv și ne-a remintit și nouă, poate că uitaserăm, să nu uităm și nu iertăm.
Înainte de începerea show-ului, plimbându-mă pe acolo am putut observa că era și multă lume care nu vorbea românește și am aflat că unii au venit special de prin țări vecine pentru a vedea acest concert. A fost o deosebită bucurie pentru mine să mi se confirme faptul că trupa a depășit granițele, nu cât ar merita, dar drumul e în față. Concertul a avut parte de momentul clasic de wall of death pe piesa „Sub Piatra Doamnei” și spiritele s-au dezlănțuit așa cum trebuie. Trupa a ales să cânte multe dintre hituri, dar și piese noi, de pe cel mai recent album, însă nici de data aceasta nu a cântat „Straja”, cu toate că minute întregi după încheierea concertului publicul a cerut piesa. Chiar și fără această piesă eu mă declar foarte mulțumit, mai ales că au cântat „Septentrion”, pe care o cam uitaseră în ultima vreme. Din setlist au mai făcut parte piese precum: Stele călăuză, Cărări În Suflet, Tăriile Văzduhului, Duh, Luna Preste Varfuri, Suntem aici, Ultima iarnă, Sub Piatra Doamnei, Spune tu, Vânt, Mestecăniș, Folk Hevi Blec sau Nestrămutat.
