La un an de la ultimul concert din România, când a cântat alături de Conjurer, trupa franțuzească Celeste s-a întors pentru un nou show. Trupa a fost atunci bine primită și faptul că a ales să concerteze din nou la noi în țară, tot în club Quantic, este o bucurie. Muzica lor melancolică și dură în același timp a început să fie din ce în ce mai ascultată la noi și, cu toate că a fost o seară de marți și urmează multe concerte mari în următoarea perioadă, s-a strâns ceva lume la concertul din 23 mai. De data aceasta în deschidere au cântat trupele Avoid Humanity și Trivax. A fost merch și de data aceasta mi-am luat și eu ceva, fiindcă grafica trupei Celeste este absolut superbă. Din păcate, cei de la Avoid Humanity au uitat să aducă merch, dar fanii pot cumpăra online dacă vor.
Avoid Humanity „este o altă trupă românească cu numele în engleză, ce s-a format din dorința de a sublinia defectele oamenilor/umanității”, ca să citez din propria lor descriere. Trupa cântă un metal modern, cu elemente deathcore și hardcore care intră foarte bine și sună marfă pe scenă. Piese scurte, cu multe breakdown-uri, cu pig squel, cu bleah!, așa cum trebuie și cum bine îi șade unei trupe moderne de "core". Din păcate nu se strânseseră destul de mulți oameni care să facă haos, dar cei prezenți s-au distrat. Trupa a avut și o colaborare cu Mihai Ionescu de la Cap de Craniu și a sunat blană. Vocalul este foarte carismatic, a făcut multe glume între piese, a recunoscut că muzica lor nu are nicio treabă cu "satanele" care urmează, a comunicat foarte natural cu publicul și a dat de înțeles că până la finalul anului trupa va scoate un material nou. Îl așteptăm. Au cântat piese precum: Accomplish Nothing, Facedown, Awaken the Chimera sau Sky Burial.
Avoid Humanity „este o altă trupă românească cu numele în engleză, ce s-a format din dorința de a sublinia defectele oamenilor/umanității”, ca să citez din propria lor descriere. Trupa cântă un metal modern, cu elemente deathcore și hardcore care intră foarte bine și sună marfă pe scenă. Piese scurte, cu multe breakdown-uri, cu pig squel, cu bleah!, așa cum trebuie și cum bine îi șade unei trupe moderne de "core". Din păcate nu se strânseseră destul de mulți oameni care să facă haos, dar cei prezenți s-au distrat. Trupa a avut și o colaborare cu Mihai Ionescu de la Cap de Craniu și a sunat blană. Vocalul este foarte carismatic, a făcut multe glume între piese, a recunoscut că muzica lor nu are nicio treabă cu "satanele" care urmează, a comunicat foarte natural cu publicul și a dat de înțeles că până la finalul anului trupa va scoate un material nou. Îl așteptăm. Au cântat piese precum: Accomplish Nothing, Facedown, Awaken the Chimera sau Sky Burial.
Au urmat apoi primele "satane", adică trupa de black death metal Trivax din Iran, care acum locuiește mai ales în U.K. Trupa, formată în 2009, are la activ mai multe demo-uri, e.p.-uri, compilații, dar și un album, SIN, din 2017. Trupa cântă despre moarte, distrugere, crime, în general subiecte ușoare și plăcute. Cei trei membri fac destul de mult "zgomot", sub forma unor piese pe alocuri lente, alteori foarte rapide, dar mereu foarte heavy, compoziții death, black dar și doom pe alocuri. Muzica lor are ceva ritualic în ea, în felul de a rosti cuvintele, dar și în compozițiile propriu-zise. Nu prea ascultasem înainte, așa că surpriza a fost cu atât mai mare când au urcat pe scenă și au dat drumul la show.
Trivax este pentru prima dată în "țara copiilor lui Vlad Țepeș", așa cum s-a exprimat vocalul. Trupa nu a prea avut chef de vorbă, mai mult de cântat și a făcut o demonstrație de 50 de minute de "Eastern Death Magik". Totuși, când vocalul a vorbit, a spus lucruri faine, am reținut următoarea vorbă: „suntem aici să celebrăm libertatea, care înseamnă multe lucruri, unul dintre ele este lupa împotriva fricii de moarte.” La final, solistul/chitarist și basistul au coborât în public. Trupa a cântat piese din întreaga lor carieră, unele mai supărate decât altele, precum: He Wandered off to Nowhere, Ezraeel, The Serpent's Gaze sau YBBB.
Trivax este pentru prima dată în "țara copiilor lui Vlad Țepeș", așa cum s-a exprimat vocalul. Trupa nu a prea avut chef de vorbă, mai mult de cântat și a făcut o demonstrație de 50 de minute de "Eastern Death Magik". Totuși, când vocalul a vorbit, a spus lucruri faine, am reținut următoarea vorbă: „suntem aici să celebrăm libertatea, care înseamnă multe lucruri, unul dintre ele este lupa împotriva fricii de moarte.” La final, solistul/chitarist și basistul au coborât în public. Trupa a cântat piese din întreaga lor carieră, unele mai supărate decât altele, precum: He Wandered off to Nowhere, Ezraeel, The Serpent's Gaze sau YBBB.
Celeste a urcat pe scenă la 23.15 pentru un show emoționant, profund și heavy în egală măsură. În general, un concert Celeste seamănă cu o călătorie interioară, ceea ce se întâmplă pe scenă, muzica, luminile, imaginile care rulează pe un ecran în spate, toate sunt acolo pentru a te face pe tine, spectatorul, să iei parte la o călătorie prin propriile sentimente, trăiri, amintiri. Francezii propun experiențe pe care le accesăm fără voia noastră. Muzica lor nu e variată, de la un album la altul văd puține schimbări stilistice, de abordare a temelor, versurile sunt la fel de nihiliste, deprimante, triste, dar profunde (pentru cine știe franceză), iar copertele albumelor sunt toate alb-negru și conțin fotografii foarte bine realizate.
Pe scenă, trupa nu comunică cu publicul, doar cântă și luminițele pe care le poartă în jurul capului îi fac să semene cu niște căutători, dar nu de aur sau de diamante, ci de trăiri și experiențe. Cred că pentru fotografi e un coșmar să-i pozeze și să scoată imagini bune, dar din public se vede fain pe scenă. Celeste a trecut prin cam toate albumele și setlistul lor nu a fost foarte diferit de cel de anul trecut, nici prezența scenică, dar a meritat să-i revăd, și de data aceasta am plecat cu o stare bună și într-o dispoziție melancolică. Au cântat melodii precum: Des torrents de coups, Ces belles de reve aux verres embues, Cette chute brutale, Elle se répète froidement sau Le cœur noir charbon.
Pe scenă, trupa nu comunică cu publicul, doar cântă și luminițele pe care le poartă în jurul capului îi fac să semene cu niște căutători, dar nu de aur sau de diamante, ci de trăiri și experiențe. Cred că pentru fotografi e un coșmar să-i pozeze și să scoată imagini bune, dar din public se vede fain pe scenă. Celeste a trecut prin cam toate albumele și setlistul lor nu a fost foarte diferit de cel de anul trecut, nici prezența scenică, dar a meritat să-i revăd, și de data aceasta am plecat cu o stare bună și într-o dispoziție melancolică. Au cântat melodii precum: Des torrents de coups, Ces belles de reve aux verres embues, Cette chute brutale, Elle se répète froidement sau Le cœur noir charbon.
