Una dintre prezențele misterioase ale ultimilor ani în muzica metal românească e trupa (sau proiectul) Doomnezeu. O alăturare între muzica doom și versurile arhaice, unele ale unor colinde, altele ale unor piese religioase cunoscute, adaptate, dar și originale, precum și întreaga imagine apropiată de Ortodoxie, toate fac din Doomnezeu cel puțin o apariție inedită. Unii au considerat trupa un act blasfemiator alții, din contră, o apropiere de credință într-o abordare modernă. Părerile, ca de obicei, sunt împărțite și fiecare vede în acest act artistic ceea ce dorește, ceea ce e deja în el. Nici trupa nu vrea să lămurească misterul ci, din contră, ca în poezia lui Lucian Blaga, îl adâncește. Oricum ar fi, muzica în sine e bine compusă, versurile sunt de calitate, vocea misteriosului vocal se potrivește la fix, sper doar ca proiectul să continue, fiindcă material e îndestulător și la partea de imagine, de teatralitate, de asemenea se pot face multe. Aseară, în Quantic, a avut loc "Slujbă Împărătească de Sf. Andrei" sau mai pe scurt un concert special care a strâns destul de mulți oameni, unii veniți poate din curiozitate, iar alții la sigur. Trupa nu cântă foarte des, așadar a fost o ocazie de a o vedea live. Cei prezenți au putut cumpăra aseară cu arginții nu foarte numeroși tricouri, C.D.-uri sau viniluri și mi s-a părut fain că cei care și-au rupt de la gură o parte din pâinea zilnică pentru a-și lărgi colecția au putut primi afișe de calitate cu trupa, unul dintre ele în stil de calendar ortodox, celălalt cu imaginea concertului.
Îmbrăcați oarecum în odăjdii și mascați, cei trei „călugări” au urcat pe scenă undeva după ora 21.00 și au cântat mai bine de o oră și ceva. Scena a fost amenajată cu imagini bisericești și pe mijloc s-a aflat o construcție simbolică ce aducea aminte de crucea în X pe care Sf. Apostol Andrei a ales să fie crucificat, pentru a se diferenția de Crucea Domnului. Cei trei s-au prezentat chiar bine, sunetul a fost bun, au comunicat cu publicul, la un moment dat vocalul, când ne mulțumea pentru prezență, a spus ceva care mi-a plăcut: "Dacă Dumnezeu ar avea vise, acesta ar fi unul dintre ele, dar nu are, El veghează."
A vegheat și aseară ca trupa să cânte fără pizmă, dar cu har și să ne bucure pe cei prezenți. Înspre final s-a lăsat, în mod neașteptat pentru un concert stoner/doom, cu un mic moshpit al unui grup de adolescenți inimoși. Trupa a cântat și o piesă în limba sârbă, asta pe lângă piesele lor cunoscute deja. Se cade să-i arătăm aprecierea și lui Mihai Coro Caraveteanu pentru că datorită lui Doomnezeu ne-a cântat aseară. Din setlist au făcut parte piese precum Lazăr, Crede și nu cerceta, Du-ne, adu-ne, La Viflaim colo-n jos, Deșertăciune, Kranioutopos sau Pe tine te fericim (cu care trupa a și încheiat spectaculos concertul).
