Sunt câteva trupe de rock/metal pe care eu le asociez mai ales cu adolescența, cu tinerețea, cu rebeliunea, primele
iubiri, primele depresii, dar și multă bucurie și libertate. Una dintre aceste trupe este Evanescence, care deja are cinci albume scoase, vândute în milioane de exemplare, mii de concerte și mai ales, un fan base puternic. Pe 7 iunie, Evanescence, aflată într-o componență schimbată, cu o basistă și un chitarist noi, a avut un show la Arenele Romane, iar în deschidere a cântat trupa Yonaka, o surpriză foarte plăcută. Am observat că niciuna dintre trupe nu a avut merchendise, lucru ciudat, fiindcă multă lume cumpără la concerte CD-uri, vinil-uri, patch-uri, tricouri sau alte asemenea obiecte, și am auzit oameni nemulțumiți din această cauză. Dar în rest, totul s-a desfășurat foarte bine, fără probleme, fără ploaie.
Yonaka este o trupă pe care o știam fără să știu, adică multe piese îmi erau cunoscute, dar fără ca eu să știu că această trupă le cântă. Unele le știu de pe Instagram, altele de pe youtube, când las melodiile să curgă și astfel se mai întâmplă să descopăr muzici noi. Mi-a plăcut mult energia lor, prezența scenică, noutatea unor piese, felul în care solista a comunicat cu publicul. Muzica lor mi-a adus aminte de Rage Against The Machine, Limp Bizkit și Garbage, o combinație de stiluri, dar și cu multe elemente noi.
Trupa, originară din Brighton, U.K., a fost formată în 2014, iar în 2019 a scos și primul album, Don't Wait 'Til Tomorrow, singurul de până acum, dar mai are și patru E.P.-uri bine primite de public. Cei trei băieți au rupt instrumentele, iar Theresa Jarvis, solista, nu a stat o clipă locului, a implicat publicul, l-a pus să sară, să cânte, să dea din mâini, și recitalul lor a fost prea scurt pentru ce au avut de oferit. Iar cei prezenți, chiar dacă-i așteptau pe Amy Lee&co., pare că s-au super distrat. Din setlist au făcut parte piese precum: Ordinary, Greedy, Punch Bag, Creature, F.W.T.B., Rockstar sau Seize the Power.
Evanescence a avut o foarte mare influență asupra anilor 2000, fiind una dintre trupele emblematice, iar albumul Fallen (martie, 2013) a fost și este un reper pentru această perioadă. Pare că trupa nu a mai reușit niciodată să emuleze acel suces, sau să-l depășească, dar a rămas constantă în ciuda unor ani de hiatus. Album după album, Evanescence și-a păstrat stilul, nu a avut mari schimbări și a compus melodii pe care aseară sute de oameni le-au cântat uneori vers cu vers. Amy Lee, carismatica solistă și una dintre cele mai bune voci din rock a avut o prezență scenică excelentă, fix cum mă așteptam. Vocea ei nu și-a pierdut nimic din prospețime și din profunzime, a reușit să transmită toate acele sentimente pe care le regăsim în piesele lor.
Noii membri ai trupei s-au descurcat foarte bine, în ciuda unor mici emoții absolut naturale, mai ales fiindcă de abia se obișnuiesc cu show-urile live alături de trupă. Un mare plus îl acord toboșarului, un munte de energie și el, care de câteva oi a reușit să fure spectacolul, dar nu pentru mult timp, fiindcă, orice s-ar spune, mare parte din Evanescence o reprezintă Amy Lee. Trupa a trecut prin toate albumele, cu destule opriri pe albumul de debut, și ne-am putut bucura de un moment intim pe piesa My Immortal, una din marile lor balade, atunci când pe scenă s-a aflat doar Amy Lee, la pian și voce, până aproape de final, când au intrat și ceilalți membri ai trupei. Puțin se simte lipsa vocii masculine pe cea mai emblematică piesă a lor, Bring me to life, dar nu-l putem avea pe Paul McCoy pe scenă mereu. A fost un show reușit!
Setlist Evanescence
Artifact/The Turn (played from the tape)
- Broken Pieces Shine Made of Stone
- Take Cover
- Going Under
- The Game Is Over
- Lithium
- Wasted on You
- Feeding the Dark
- Weight of the World
- End of the Dream
- Far From Heaven
- Better Without You
- Call Me When You're Sober
- Imaginary
- Use My Voice
- Bring Me to Life
Encore:
- My Immortal
- Blind Belief
