Este adevărat că fiecare concert Implant Pentru Refuz este diferit de toate celelalte și fiecare dintre ele vine cu noi surprize pentru a menține fanii activi și interesați, atât de muzica lor, dar mai ales de prestațiile live. Duminică, pe 7 iulie, în clubul Quantic, trupa venită din "orașul revoluției" a cântat fanilor strânși să-i vadă fix piesele pe care aceștia au vrut să le asculte. A fost, așadar, un concert cu setlist by request, fanii au ales cu ceva timp înainte, votând în comentarii, ce piese va cânta formația. Este un concept de concert foarte interesant, întrucât poate include piese pe care trupa le cântă rar sau deloc și orice fan al unei trupe are măcar o piesă pe care visează să o asculte live și acest lucru nu se întâmplă poate niciodată. Un astfel de eveniment nu-ți garantează că ți se va îndeplini visul, dar șansele sunt mari. Sala nu a fost plină, poate fiindcă formația are concerte dese în București, dar a fost o super atmosferă și sincer a fost unul dintre concertele cele mai bune ale timișorenilor din câte am văzut în ultima vreme, iar publicul chiar a fost receptiv și i-a primit cum se cuvine. Nu au fost chiar atât de multe dansuri pe cât m-aș fi așteptat, mai ales că trupa a cântat multe piese dintre cele vechi, mai dure, mai pur hardcore, dar a fost îndeajuns de multă mișcare încât să fie bine. În deschidere au cântat trupele Disjunction și RoadkillSoda. Ar fi trebuit să mai fie și Taking Back August, dar, din motive medicale, trupa nu a mai ajuns. A existat mult merch.
Disjunction e o trupă tânără din toate punctele de vedere, formată destul de recent și cu membri adolescenți. În ciuda vârstei, se vede că puștii au repetat mult, își cunosc instrumentele și au piese proprii care chiar nu sună rău și poate cu cineva care să le mai cizeleze pe alocuri ar putea să fie chiar mai bune. Se vede că au idei și că sunt la curent atât cu tradiția metalului, dar și cu realizările mai recente. Au ceva groove, ceva thrash, puțin heavy metal, puțin nu metal, am recunoscut multe influențe, dar nimic deranjant. Trupa are două voci, una masculină, cea principală, și una feminină, ambele bune, dar se vede că sunt de adolescenți și încă nu știu să și le stăpânească foarte bine. Totuși, atâta energie nu am mai văzut de multă vreme la o trupă tânără, atâta poftă de cântat, atâta pasiune pentru metal. Trupa m-a surprins în modul cel mai plăcut.
Și de data aceasta RoadkillSoda ne-a arătat cât de energic trebuie să fie un concert rock/metal și cât de bine se îmbină riff-urile de stoner, melancolice și doomy, cu o tobele bine strunite și cu o voce care se poate duce în direcții nebănuite. Am mai văzut trupa live și știam la ce să mă aștept, dar de data aceasta mi-a depășit toate așteptările. Tot show-ul lor a fost o explozie de muzică și energie, cu un vocal băgat în priză, care a sărit de mai multe ori de pe scenă, în mijlocul oamenilor și a făcut pogo cu ei în timp ce cânta. Păcat că nu au fost mai mulți oameni care să se bage, ar fi putut ieși chiar mai bine decât a ieșit. Oricum, trupa a sunat excelent, cu un sunet clar și curat. De altfel, trupa a dedicat, ca întotdeauna, piesa Prometheus, sunetistului. Băieții au avut și o invitată, pe Patricia, la voce pe o piesă de-a lor.
Implant pentru Refuz a început concertul în forță, cu una dintre piesle lor cele mai bune și cu un mesaj social care încă este extrem de actual chiar și în zilele noastre, anume Tăcere și resemnare. Încă nu am ajuns o societate care să se revolte mereu când e cazul și e bine ca cineva să ne mai aducă aminte din când în când să luăm atitudine. Trupa a continuat cu piese la fel de supărate o bună bucată de vreme și spre marea mea bucurie a cântat și melodia În interior. Chiar dacă original o cântă mai ales Bulbuc, se pare că Vita s-a descurcat chiar bine. La fel de bine s-a descurcat și la final când a băgat partea lui Ochelari din piesa IPR Gherila.
După cum spuneam, a fost unul dintre concertele în care au cântat multe dintre piesele lor de pe albumele ma vechi, când erau mult mai hardcore decât acum.
Au avut și o invitată, pe buna lor prietenă Laura Brat, cu care au cântat două piese, printre care și balada Apus. A fost și o mică pauză de brutalități, care au fost mai apoi reluate cu mare aplomb până aproape de ora 23.00. IPR are marele merit de a ști să își țină publicul aproape, comunică foarte bine, oamenii sunt relaxați, mai spun o glumă, ceea ce dă foarte bine la un concert. Și am văzut în public o parte din oamenii pe care-i văd aproape la fiecare concert al trupei, semn că susținerea lor este una mare și, pentru o trupă, un astfel de public este important. IPR a sunat bine, chiar mi-a plăcut mult mai mult decât să zicem, ultima dată când au fost în Quantic și nici atunci nu pot spune că a fost deloc rău, din contră. Printre altele oamenii au cântat piese precum: Tăcere și resemnare, În soare deschis, Sidef, În interior, Simplu și greu, Apus, Mental, Între-deschis, IPR Gherila, Messages to Gods, Să curgă bere pe Bega.
