In vara asta incercam sa recuperam 2 ani fara evenimente. Asa cum ne asteptam, turneul "50 Heavy Metal Years" al celor de la Judas Priest a fost reprogramat din 2020 pentru vara lui 2022.
Din pacate nu am reusit sa ajung la prima trupa, Amalgama, dar o sa recuperez ascultandu-i acasa.
A doua trupa din deschidere a fost The Dead Daisies, despre care stiam ca il are ca si solist pe Glen Hughes. Acesta a fost bassist si co-solist (alaturi de David Coverdale) in Deep Purple pe 3 albume printre care si "Burn". Din trupa mai face parte si Doug Aldrich, care a fost pe la Whitesnake si Dio. Au cantat cateva piese originale, care au sunat bine, dar si doua coveruri Deep Purple: Burn si Mistreaded. Cum sunt fan Deep Purple, mi s-a parut a nice bonus sa aud piese de pe albumul Burn cantate de unul din membrii din componenta originala de atunci.
Numele tuneului, "50 Heavy Metal Years", simbolizeaza anii de activitate ai trupei pe scena. Numar care ne duce cu gandul la pensie, cam atat munceste, in medie, un om intr-o viata. O cifra destul de ingrijoratoare pentru fani, pentru ca majoritatea trupelor imporante de heavy metal au atins sau vor atinge in curand borna asta si ca probabil majoritatea vor iesi in curand la o bine meritata "pensie". Si Judas Priest au avut 50 de ani plini de albume de studio si turnee. Asa ca setlistul a avut piese cam din toate perioadele, incepand cu "Victims of Changes" de pe albumul "Sad Wings of Destiny" (1976) si terminand cu "Lightning Strike" de pe "Firepower" (2018).
Decorul scenic a reprodus o fabrica cu pereti din caramida rosie si semne de atentionare specifice, probabil un omagiu orasului industrial Birmingham, de unde origineaza trupa. Ce mi-a atras atentia a fost set-up-ul de lumini montat pe legendarul simbol al trupei. Dar Judas Priest nu mizeaza in showuri pe efecte spectaculoase, pentru ca front man-ul, Rob Halford, este un showman care nu mai are nevoie de alte completari. Daca trupa activeaza de 50 de ani, cred ca putem face o estimare a varstei componentilor. Ei bine, Halford este inca plin de energie si cu vocea in parametrii optimi. Iar in materie de fashion ne-a surprins cu nu mai putin de 8 geci cu tinte, cu paiete, de piele sau cu simbolurile trupei. De asemenea, costumatia lui de scena indrazneata (leather assless chaps) mi s-a parut un statement ca poti sa te simti bine cu alegeri vestimentare indraznete la orice varsta. Si ca showul sa fie complet, chiar au sunat excelent.
In opinia mea, Judas Priest este o trupa de heavy metal cu piese ce au devenit foarte populare. Chiar daca nu esti un fan dedicat sigur ai auzit "Painkiller", "Turbo lover" , "Living after midnight" sau ai vazut cel putin odata videoclipul de la "Breaking the law". In plus fata de piesele mentionate mai sus, am mai avut parte si de "One shot at glory", "You've got another thing comin'", "Freewheel Burning", "Hell Patroll", "The sentinel", "The green manalishi" si "Diamonds and rust". Daca ar fi fost si "A touch of evil", chiar ar fi fost setlist-ul perfect pentru mine.
Bis-ul a fost cu adevarat special, a inceput cu "Electric eye", ca apoi Halford sa reintre pe scena pe motocicleta pentru "Hell bent for leather" si "Breaking the law". Daca partea cu motocicleta era de asteptat, am fost uimita ca la ultimul bis sa aduca pe scena o replica dupa "The Bull", statuia-simbol a orasului Birmingham, pe piesa "Living after midnight". Piesa care a ramas in memoria mea si a prietenelor mele ca si piesa pe care dansam noi prin club prin anii 2010. Si vesta de blugi cu patchuri pe care a purtat-o la ultimul bis, a fost preferata mea, avand diferite patchuri cu Judas Priest, dar si cu alte formatii.Daca Judas a rupt pe scena si publicul a rupt la propriu Arenele Romane. Concertul a fost sold out, a fost plin si in tribune si jos in arena. Poate din punctul asta de vedere ar fi meritat o locatie mai mare. Din ce am vazut, oamenii au fost foarte entuziasmati de show. Am vazut public din toate categoriile de varsta, de la cea a componentilor trupei, pana la parinti cu copii destul de mici. Sau copii mari care si-au dus parintii, cum a fost cazul meu. Chestia asta imi aminteste de ficare data ca vine din urma o noua generatie de fani heavy metal.
Am headbanguit, am dansat si m-am bucurat sa ii mai vad pe Judas din nou pe scena (ii mai vazusem in 2011 si in 2018). Cand am plecat am avut sentimentul ala cand stii ca vezi pe cineva pentru ultima data, dar speri totusi ca o sa il mai vezi inca odata. Chiar sper sa ii mai vad.
