Vara și-a intrat oficial în drepturi și concertele continuă, din ce în ce mai multe și pe toate gusturile. Unul dintre ele,
foarte așteptat de către cunoscători, este cel al trupei australiene de tehnical/progressive extreme metal, cu elemente simfonice și multe alte influențe, Ne Obliviscaris. Concertul din data de 5 iunie, din club Quantic, organizat de Metalhead a avut în deschidere trupa Mask of Prospero. A fost merch, mai puțin CD-uri ale trupei Ne Obliviscaris, și voie bună. Mask of Prospero, trupă grecească de metal modern cu elemente progresive se află pentru prima dată în România și publicul i-a făcut o bună primire. Nu știu exact de ce, la un moment dat solistul ne-a rugat să vorbim în engleză, fiindcă nu înțelege română, dar a făcut-o atât de natural și de plăcut încât mi-a venit să vorbesc în engleză toată noaptea. Cele două albume ale trupei, The Observatory din 2018, și Hiraeth de anul acesta, arată o trupă în plin avânt creativ. Piesele lor sună modern, trecerile de la un pasaj agresiv la unul mai calm se face natural, iar fiecare muzician din trupă își cunoaște nu doar instrumentul, ci și valoarea, iar acest lucru se vede pe fiecare melodie. Trupa s-a concentrat pe piesele de pe noul album, dar a cântat și de pe primul. Nu știu câtă lume prezentă aseară știa trupa, dar pe ultima piesă, Hooreya, publicul a cântat într-o voce refrenul și a fost un moment cu adevărat impresionant pe care oricine e pe scenă probabil îl așteaptă. Pe mine Mask of Prospero m-a câștigat aseară și voi urmări trupa. Din setlist au făcut parte piese precum: Lament, Hourglass, Drown in Grey, The Observatory, Exile sau Horeeya.
Ne Obliviscaris nu e pentru prima dată în România, dar au trecut ani buni de la ultima prezență la noi în țară. Între timp, trupa a scos și un nou album, Exul, anul acesta, și a pornit într-un turneu de promovare. Din păcate, unul dintre cei doi vocali, cel de growl, Marc "Xenoyr" Campbell, s-a îmbolnăvit și nu a putut participa la mare parte din turneu, dar a fost înlocuit pentru moment de James Dorton de la The Faceless, o trupă pe care mi-aș dori mult să o văd live. Acesta a reușit în doar zece zile să învețe repertoriul de turneu al trupei și se pare că s-a descurcat foarte bine, în ciuda unor mici probleme pe care și el le-a avut cu vocea. De asemenea, trupa are la tobe un foarte nou membru, Kevin Paradis, care deja s-a integrat foarte bine, după cum bine am aflat aseară.
Trupa australiană este una dintre cele mai bune, consistente, expresive atât în studio, cât și live. Rareori mi-a fost dat să văd o asemenea performanță pe scenă, un asemenea show, atâta dedicație. Piesele lor lungi și complexe nu sunt deloc ușor de cântat live, dar trupa mi s-a părut că uneori le-a îmbunătățit. Intensitatea cu care acești oameni cântă este nu doar incredibilă, ci greu de egalat. Una dintre surprizele serii a fost includerea în setilist a piesei Forget Not. Solistul clean și violonistul Tim Charles a povestit puțin despre aceasta. Este prima lor piesă bună, înregistrată în 2005, pe când trupa încă nu cântase niciodată live și pe care a înregistrat-o pe o casetă și, după spusele lui, mama lui a considerat-o foarte bună. Dar nu doar mama lui, ci și toată lumea care a ascultat-o mai apoi și 18 ani mai târziu e una dintre piesele lor cele mai cerute de public. Face parte din albmul de debut al australienilor, Portal of I din 2012. Au fost multe piese de pe noul album, dar și de pe Citadel (2014) sau Urn (2017).
Concertul din Quantic e penultimul lor show cu acest setlist (mai urmează un festival, dar nu e același lucru) și trupa a ținut să declare că a fost cel mai bun turneu al ei, mai ales că înregistrarea albumului a durat mai mult decât se așteptau băieții. Pot spune că atât albumul nou, cât și acest concert au fost excelente și e păcat că nu a fost plin până la refuz clubul, dar au fost îndeajuns de mulți oameni încât să facă o super atmosferă.
Setlist Ne Oblivscaris :
- Intra Venus
- Equus
- Misericorde I – As the Flesh Falls
- Misericorde II – Anatomy of Quiescence
- Libera (Part I): Saturnine Spheres
- Forget Not
- Devour Me, Colossus (Part I): Blackholes
- Graal Play
- Plague Flowers the Kaleidoscope
