După aproape doi ani în care pandemia a făcut imposibile concertele mari și festivalurile, vara aceasta evenimentele au început, mai
timid inițial, apoi din ce mai activ și mai „normal” (orice ar mai însemna asta azi). Maximum Rock Fest este cel mai mare festival rock/metal al începutului de toamnă din București. În ultimul weekend de dinaintea începerii școlii, la Arenele Romane s-au strâns câteva mii de oameni, în două seri, pentru a lua parte la concertele amânate doi ani și pe care cu siguranță le așteptau ca pe pâinea caldă. Prima zi a început cu trupa Magnetic din Sofia, Bulgaria, care cântă un nu metal cu accente crossover, hardcore și care nu se află pentru prima dată în România. Concertul lor a început la timp, în jurul orei 18.05, în fața a deja câteva sute de oameni strânși în fața scenei. Trupa a avut un recital dinamic, a existat multă comunicare cu publicul la care se adaugă multe momente de energie copleșitoare. Cu două E.P.-uri la activ, Magnetic e o trupă cu mult potențial de a ajunge din ce în ce mai sus. A cântat piese precum: Wave to my sick head, Back to my soul sau King for one day.
Au urmat cei de la Riot Monk, o trupă din Baia Mare, Maramureș, formată în 2014, foarte specială, care combină destul de diferit de alte trupe asemănătoare metalul/rockul/hardcore-ul cu elemente folclorice. Trupa a lansat un nou album, AER, la finalul anului trecut și sâmbătă a cântat și de pe acesta, dar și piese mai vechi de pe EP-uri. Riot Monk are un fan base bine definit deja, cu mulți susținători care știu piesele, care cântă cu ei și le promovează muzica și imaginea. Recitalul de la Arene a avut și un moment, înaintea piesei Be Palinca, în care trupa, de pe scenă, a oferit fanilor mai norocoși sticluțe cu pălincă. Apoi au încheiat în forță și au lăsat o impresie generală excelentă. Au cântat piese precum Be Palinca, Orisicui, Riot Day sau Aer.
Seara a continuat cu una dintre trupele cele mai iubite de către publicul românesc: Therion. Concertul de la București este primul după aproape doi ani și componența trupei a fost una destul de diferită față de cea care a înregistrat ultimul album, Leviathan (unul dintre cele mai bune albume ale lor in ultimii ani, dar încă destul de diferit de clasicele Vovin, Theli, Deggial sau chiar și Lemuria) pe care maeștrii metalului simfonic îl promovează anul acesta. Din componență au făcut parte Christofer Johnsson, creierul trupei, singurul membru constant, Thomas Vikström, una dintre vocile constante ale trupei sau Rosalía Sairem, una dintre soprane. Christofer a avut o prezență de spirit aparte, a glumit între piese și s-a putut vedea că se bucură mult să fie înapoi pe scenă. Sunt puține trupe care să aibă un atât de mare succes în țara noastră precum Therion și acest lucru s-a putut vedea și sâmbătă, când pur si simplu publicul a luat-o razna când au urcat pe scenă. Chiar dacă nu au fost cu orchestra și chiar și după o pauză semnificativă de cântat au reușit să aibă o prestație excelentă, dinamică. Au cântat cam o oră, piese de pe ultimul album mai ales, dar și clasice.
Setlist
- The Rise of Sodom and Gomorrah
- Tuonela (live debut)
- Leviathan (Live debut)
- Ginnungagap
- Son of the Sun
- Lemuria
- Asgard
- Wine of Aluqah
- Cults of the Shadow
- Eye of Algol (Live debut)
- To Mega Therion
Seara s-a terminat cu Epica, o altă trupă definitorie pentru metalul simfonic, cu opt albume la activ și care a fost așteptată și bine primită de către publicul de la Arenele Romane. Am văzut mulți oameni prezenți care au cântat cuvânt cu cuvânt aproape toate piesele, lucru care spune multe despre pasiunea pe care o trezesc în sufletele ascultătorilor. Au avut o prezență de zile mari la festival, unde și-au promovat și albumul Omega, lansat anul acesta, dar și un dvd live care urmează să apară în decembrie. Epica este o trupă profesionistă, care știe să facă show și chiar dacă nu ești un fan declarat tot nu are cum să nu te impresioneze felul în care se prezintă pe scenă. Nici ei nu sunt străini de România, au fost de numeroase ori în diferite orașe, la festivaluri sau în turnee și cu siguranță de fiecare dată când vor mai veni o să aibă succes. Au cântat piese cam de pe toate albumele, dar au „uitat” să cânte și Cry For The Moon, una dintre piesele lor emblematice.
Setlist:
Alpha – Anteludium (intro)
- Abyss of Time – Countdown to Singularity
- Freedom – The Wolves Within
- Sensorium
- Victims of Contingency
- Storm the Sorrow
- Unchain Utopia
- Kingdom of Heaven Part 3 – The Antediluvian Universe
- The Skeleton Key
- Omega – Sovereign of the Sun Spheres
- The Obsessive Devotion
- Beyond the Matrix
- Design Your Universe
