A treia zi de festival a fost dedicată în principal trupelor românești, singura excepție fiind trup de afiș, Beheaded, care a reprezentat deliciul deatherilor români. Publicul a fost mai puțin numeros decât în celelalte două zile, dar asta nu însemnă că a treia zi nu a fost la fel de intensă și de plină de muzică bună. Scena românească de metal are, în ciuda multor voci care spun altceva, foarte multe de oferit, au apărut trupe noi care cântă excelent, sunt trupe vechi care nu au coborât ștafeta, în ciuda piedicilor și a greutăților și publicul este receptiv. Mai aud pe câte cineva spunând că nu avem destule trupe, sau că trupele noastre sunt împietrite în anumite genuri și nu se aliniază la ceea ce se întâmplă în alte țări, dar nu sunt de acord. Trupele care au cântat ieri dovedesc și ele aceste lucruri.
Between Colors din București a dat startul celei de-a treia zi de festival Metalhead Meeting și a încălzit bine publicul cu un metal melodic modern de calitate. Vocea Cristinei, solista trupei, se potrivește de minune pe instrumentalul care îmbină melodicul cu pasajele agresive și live, sună foarte bine. Cei prezenți au fost în mod vizibil plăcut surprinși de ce se întâmpla pe scenă și sunt convins că și cei din trupă s-au simțit foarte bine.
Cei de la Dark Fusion au destins și mai mult atmosfera. Muzica lor, o combinație de cyber cu industrial și multe influențe extreme metal, e numai bună de cântat live și îndeamnă la mișcare. Între timp s-au mai strâns câțiva oameni, îndeajuns încât să ofere suportul de care trupa a avut nevoie. Au comunicat bine cu publicul, mai ales că mulți dintre ei au venit chiar pentru a vedea niște trupe românești, nu doar pe cei de la Beheaded. Cum ziceam și la începutul cronicii, în ciuda aparențelor, publicul românesc își susține trupele și acest lucru s-a văzut și în timpul recitalului celor de la Dark Fusion.
E-an-na, din Sibiu, e o trupă de folk metal care a incorporat în muzica lor elemente tradiționale românești și rezultatul este foarte reușit și apreciat apreciată, lucru care s-a văzut și la festival. Încă de cum au intrat pe scenă publicul i-a primit cum se cuvine și pe toată durata concertului au cântat cu ei. Acordeonul și cimpoiul se îmbină foarte frumos cu celelalte instrumente și cu vocea și melodiile lor sună chiar bine live. E o experiență plăcută să îi vezi pe scenă și chiar mă bucur că au început să aibă succes. Sper să devină din ce în ce mai cunoscuți, fiindcă merită.
A urmat An Theos, care cântă epic folk metal. Trupa, formată în 2010 a cunoscut un succes destul de mare și nu e de mirare, fiindcă melodiile nu plictisesc, din contră, muzica lor sună bine când o asculți acasă, iar live sună extraordinar. Nu e puțin lucru să îți faci un nume în ziua de azi, când sunt atâtea trupe tinere, când apar genuri noi și preferințele fanilor se schimbă. Cu siguranță folk metalul încă are mulți ascultători și va mai avea, dar tot trebuie să vii cu ceva nou. Se pare că cei de la An Theos au găsit elemente pe care să le valorifice și se simt bine pe scenă, lucru care se transmite și publicului. Concertul lor din cadrul Metalhead Meeting mi-a plăcut mult.
Cei de la Invader au schimbat puțin „melodia”. Trupa cântă un melodic death metal rapid și agresiv, care alternează cu momente mai line. Băieții, originali din Hunedoara, l-au invitat pe scenă pe Vlad Bușcă, care este atât un fotograf cunoscut și profesionist, cât și un bun muzician, membru al trupei L.O.S.T, care a dat „o voce de a ajutor” trupei. Vocalul lor a avut ceva probleme, a urcat în cârje pe scenă, dar până la urmă totul a ieșit nemaipomenit de bine și concertul a fost un succes la public.
A urmat trupa Abigail, una din cele mai respectate trupe de metal românești, cu destui ani în spate și multe concerte. Nu e prima dată când îi văd, dar de data asta am avut parte de mai multe surprize, prin prezența mai multor invitați de la alte trupe. Unul dintre ei a fost Andy de la Taine, care a adus un plus de muzică și energie trupei. Alături de ei a cântat și Tudor Scânteie, membru în trupele Tiarra și Negative Core. Dar Andy și Tudor nu au fost singurii care s-au alăturat trupei, fiindcă Vlad Bușcă a urcat și el pe scenă, astfel că lucrurile au devenit și mai interesante. Muzical, Abigail sună foarte bine, de fiecare dată e o mare încântare pentru mine să văd trupa live și a reușit să alunge ca prin minune bruma de oboseală care începuse să mă cuprindă. Băieții au avut un steag pe care erau trecute numele tuturor celor care și-au pierdut viața în Colectiv. Momentul în care l-au adus pe scenă a fost unul foarte emoționant. A fost un gest care merită respectul nostru!
După Abigail a urcat pe scenă trupa Dirty Shirt, care a cunoscut un avânt fantastic în ultima vreme, mai ales că băieții au lansat anul trecut un nou album, Dirtylicious, care s-a bucurat de un mare succes. Dirty Shirt e, fără doar și poate, una din trupele reprezentative ale undergroundului. Elementele de folclor dau un aer insolit trupei și le-au adus și mulți fani noi. Concertul lor din cadrul festivalului a fost unul dintre cele mai intense dintre toate concertele la care am fost în ultima vreme. Este incredibilă energia pe care o au și important este că reușesc să o transmită publicului. Băieții știu să și comunice bine cu oamenii din fața lor, știu să capteze atenția. Sunt și trupe care intră pe scenă și cântă, fără să se implice în vreun fel de dialog cu publicul. Dirty Shirt nu se încadrează la această categorie. Ei cântă de rup scena, dar și discută, mai fac o glumă, mai spun și câte ceva serios, iar publicul simte și apreciază, lucru care s-a văzut și la festival. Au cântat piese precum: Freak show, Dirtylicious, Hotii, Saraca inima me.
Beheaded, din Malta, a fost capul de afiș al serii, ultima trupă a festivalului și un must see pentru oricine ascultă death metal. A fost un concert foarte așteptat, sunt mulți care au venit doar în această zi, special pentru ei. Și pot să înțeleg de ce. Băieții cântă un death metal ca la carte, brutal, puternic, rapid, fără prea multe subtilități, fără prea multe influențe la modă și acest lucru este apreciat în mod deosebit de deatherii old school, prezenți în număr mare la concert. Din fericire, sunetul a fost bun și concertul lor s-a desfășurat fără probleme.
Băieții au selectat piese de pe majoritatea albumelor și au demonstrat cum se cântă death metalul cu adevărat. Cred că chiar și cei care nu ascultă în mod obișnuit death metal, cei care știu doar câteva trupe cunoscute, ar fi fost impresionați în mod foarte plăcut de concertul lor. Un concert death metal este și un moment de eliberare, fiindcă muzica scoate din tine stresul și sentimentele negative. Cei care cred că, din contră, agită și îndeamnă la violență, se află într-o mare eroare, fiindcă este fix invers. Beheaded a demonstrat acest lucru. A fost un concert de zile mari. Au cântat piese precum: Scourging Repudiation, Resurgence of Oblivion, Extortion of Benevolence sau Elapsed in the Vortex of Extinction.
Și astfel s-a încheiat cu succes încă un festival, în ciuda micilor probleme de comunicare dintre organizatori și câțiva oameni. Este inevitabil să nu apară probleme la un festival, dar important este ca ele să fie rezolvate și să existe comunicare.
