Cronică de concert Metalhead Meeting 2023 - Ziua 2

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 28 Mai 2023

Ziua a doua a festivalului Metalhead Meeting a început sub semnul ploii, care a creat mici probleme, dar niciun Cronică de concert Metalhead Meeting 2023 - Ziua 2

Cronică de concert Metalhead Meeting 2023 - Ziua 2

metalist adevărat nu s-a speriat de puțină apă, din contră. Nu a plouat foarte mult oricum, și oamenii și-au putut vedea de distracție. Ca și ieri, trupele au început să cânte începând cu ora 17.00 la Second Stage și la 17.30 la Main Stage. Se simțea de la început în aer neașteptarea oamenilor pentru show-ul Pantera. Cu un an și ceva în urmă nici nu visam noi că vom putea asculta live melodiile acestei trupe iconice cântate chiar de ea. Bun, e jumătate din Pantera, din păcate frații Abbott nu mai sunt printre noi, dar e de apreciat faptul că Phil Anselmo și Rex Brown au hotărât să reînvie spiritul Pantera pentru vechii fani, cărora le era dor, dar și pentru cei tineri, care altfel nu ar fi putut simți magia unei trupe care a făcut istorie. În plus, Zakk Wylde și Charlie Benante fac o treabă foarte bună și chiar dacă nu sună ca Dimebag Darrell sau ca Vinnie Paul, e mai mult decât putem spera în situația dată.

Second Stage. Diosa a dat startul zilei de sâmbătă, cu un concert foarte dur, bine pus la punct, direct la țintă. Trupa a venit tocmai din Houston, Texas ca să cânte la Metalhead Meeting și a avut parte de o primire chiar bună din partea publicului românesc. Piese scurte, de efect și multă voie bună. Cel mai nou material al trupei este e.p.-ul Afterburn de anul trecut, de pe care a și cântat câteva piese. Chiar a fost un început în forță al unei zile ce se anunța a fi de pomină.

Nest Of Plagues din Budapesta a venit cu o tonă de energie și a produs primul moshpit al zilei. Stilul trupei îndeamnă la așa ceva, cântă un deathcore de la mama lui, cu multe breakdown-uri și riff-uri grele. Trupa este foarte tânără și se vede entuziasmul fiecărui membru de a fi în fața publicului. S-au distrat, au vorbit și despre subiecte grave, cum ar fi bolile psihice și cât de important e să ai pe cineva lângă tine, dar mai ales au cântat. Mi-a plăcut mult ce am văzut pe scenă, uneori o doză reală de deathcore e tot ce trebuie pentru a te încărca cu o energie bună. Trupa a cântat piese mai vechi, dar și de pe cel mai nou album, To Kill a God, scos anul trecut.

O trupă care se află pentru a doua oară în România, la un an distanță de la concertul de la REF, Black Tooth din Ankara a cucerit scena în seara aceasta. Probabil este una dintre trupele cu cea mai bună prestație din aceste zile, fie că vorbim de scena mică sau cea mare. Este o trupă care dă totul live și pare că are mentalitate de învingător. E adevărat că se simte influența Pantera în compoziții, dar Black Tooth e mai mult de atât, piesele lor au originalitate și sper să mai scoată materiale noi, ultimul lor album Drink Drive Go to Hell a fost lansat în 2011.

Fueled by Fear este trupa care a făcut trecerea spre Pantera a încercat pe cât posibil să lase o impresie cât mai bună publicului și sunt destul de sigur că a reușit. E trupă tânără din Elveția, cu un singur e.p. lansat, This Forsaken Place din 2019, dar cu un sound matur și pus la punct. Nenorocul lor e că cei mai mulți oameni au stat câteva piese și apoi au plecat să prindă un loc bun la scena principală. Vocea a fost marele atu al trupei, cu puțin noroc ar putea ajunge departe. Dar în general trupa a sunat bine, s-a lăsat cu moshpit, cu headbang la greu și a fost un show de ținut minte. Chiar toate trupele de azi de la scena a doua au fost bine alese și s-au și potrivit cu atmosfera generală.

Main Stage. OYD din Grecia a fost prima trupă care a urcat pe scena principală. Trupa e pentru prima dată în România și chiar dacă sună ca un clișeu, chiar a dat tot ce a avut mai bun. Băieții au intrat în forță și după câteva mici probleme tehnice au luat scena cu asalt. Combinația de metal, punk și hardcore a avut succes la publicul românesc, dornic să se încălzească pentru Pantera. Trupa are și un mesaj politic, ca orice trupă de gen, care se vede bine în piesa Bring them to justice. Din păcate pentru ei, oamenii și-au păstrat energia și nu au fost prea multe dansuri în fața scenei. Totuși, un show bun! Au cântat piese precum: Nanohopes, Indigo Flow sau Headhunters.

Băieții din Last Hope din Bulgaria sunt vechi prieteni ai publicului românesc, cu toate că nu au mai fost de ani de zile la noi. Totuși, atunci când ajung se lasă cu deranj. Trupa e foarte directă, agresivă, dură, cântă un hardcore care nu lasă loc de interpretări și când urcă pe scenă cucerește publicul. Last Hope a intrat direct pe ploaie și s-a lăsat cu moshpit, headbang și voie bună. Trupa a mizat mai ales pe piesele vechi, au inclus foarte multe în setlistul lor și publicul a apreciat asta. Am putut vedea și primul wall of death al festivalului, așa cum e nevoie să se întâmple la un show hardcore. Last Hope e una dintre trupele care țin aprinsă flacăra muzicii cu mesaj. Cel mai nou album al trupei se numeștePeacemaker și a ieșit în 2019.

Una dintre cele mai la modă trupe de power metal, aflată într-o spectaculoasă creștere, Beast in Black din Finlanda revine în România pentru a deschide showul Pantera. Nu e complet neașteptat, ținând cont că Pantera a început ca o trupă glam/power, dar evident că revoluția sunetului pe care noi o știm a început după această perioadă. Beast in Black are tot ce-i trebuie: o voce excelentă, coruri, riff-uri, melodicitate și mai ales refrene care pot fi cântate de toată lumea. Se poate observa că trupa a trecut prin câteva schimbări de direcție de-a lungul celor trei albume, cel mai nou fiind Dark Connection, lansat în 2021. Unele piese sunt mai heavy și mai clasice, altele au incorporate elemente din alte genuri (introuri electronice, sunet industrial de exemplu), dar toate sună bine live. Că ești sau nu fan al genului, nu ai cum să nu apreciezi talentul trupei și efortul de a pune în scenă un show bun, care nu are cum să lase publicul rece.

Setlist Beast in Black :

Blade Runner
Sweet True Lies
Beast in Black
Born Again
Highway to Mars
To the Last Drop of Blood
From Hell With Love
Die by the Blade
Blind and Frozen
One Night in Tokyo
End of the World

Nu cred că în clipa de față există pe lume multe trupe care să trezească atâtea pasiuni precum Pantera. Aproape 20 de ani de hiatus nu doar că nu au dus trupa în uitare, ba mai mult, popularitatea ei a crescut constant și generații întregi de puștani care descoperă muzica metal se opresc și la muzica acestei trupe („good parenting”, cum a zis Anselmo pe scenă la un moment dat). Felul în care albume precum Cowboys from Hell (1990) sau Vulgar Display of Power (1992) au schimbat felul în care se scrie și se perrformează muzica metal a fost de multe ori remarcat de comentatori, dar Pantera e mai mult decât atât. Versurile, atitudinea, mesajul puternic al trupei creează un tot unitar care va rămâne multă vreme de acum înainte. Sunt gata să pun pariu cu oricine că și peste 100 de ani Pantera va fi o trupă ascultată de multă lume. E o trupă care a creat și câteva controverse, dar mă voi concentra pe muzică mai ales, fiindcă ea rămâne.

Showul a început cu imagini proiectate pe două mari ecrane în care i-am putut vedea pe cei doi mari dispăruți, Dimebag și Vinnie, alături se restul trupei. M-au emoționat filmulețele cu ei, mi-am dat seama că era multă omenie în ei și mult spirit ludic. Ei nu vor fi uitați și Anselmo a ținut să-i comemoreze de mai multe ori de-a lungul concertului. Mi-a plăcut că atât Zakk Wylde, cât și Charlie Benante au păstrat o atitudine rezervată, și-au văzut excelent de treabă, dar nu au ieșit în față. Normal că ceva din spiritul lor s-a văzut în felul lor de a cânta, era inevitabil, dar mie mi s-a părut că e un plus, mai ales că vorbim de doi muzicieni de calibru, ușor de recunoscut de la primele acorduri.

Trebuie spus că Rex Brown, care nu a fost la fel de vizibil în ultimii ani, nu ca Phil Anselmo, care face parte din multe proiecte, are încă multe de zis din punct de vedere muzical. Mi s-a părut că îi era dor să cânte piesele Pantera, mai ales că el este cu adevărat cel mai vechi membru al trupei, prezent de la primul album, pe vremea când americanii încă nu descoperiseră formula succesului. La fel de bucuros mi s-a părut și Anselmo, care a cântat desculț pe scenă și a cărui voce este în continuare foarte bună, mai ales cea dură, cea harsh, motiv pentru care trupa a cântat, pe lângă hiturile absolute, și piese mai puțin vizibile în general, dar foarte heavy, precum „Suicide Note Pt. II ” sau „Yesterday Don't Mean Shit ”,

Mi-ar fi plăcut extrem de mult să ascult live „Cemetary Gates ”, una dintre piesele lor cele mai reprezentative, dar nu a fost să fie, probabil e greu pentru Anselmo să mai cânte clean la un nivel înalt după atâția ani de cântat în trupe extreme. Totuși, nu mă plâng, cuvântul "memorabil" a fost inventat pentru a descrie un astfel de show. Nu mai vorbesc de public, care pur și simplu s-a dezlănțuit, s-a făcut crowd surfing, moshpit, s-a cântat și toată lumea s-a bucurat în felul ei de acest concert. Nu știu ce se va întâmpla cu Pantera după ce va încheia acest turneu mondial, dar mă simt binecuvântat că am putut vedea trupa live și dedic și un gând de mulțumire fraților Abbott, fără de care Pantera nu ar fi existat niciodată.

Pantera setlist :

Regular People (Conceit) (Song played from tape)
In Heaven (Lady in the Radiator Song)
(David Lynch & Alan R. Splet song) (Song played from tape)