Mișcarea heavy metal din România nu mai este atât de activă și de diversă cum era acum mulți ani. Trupele în
general se îndreaptă spre zone muzical rock și metal mai extreme sau mai moderne. Sincer, e și greu să mai aduci ceva nou în acest stil, sau măcar să ai un sunet care să nu sune la fel ca alte 100 de trupe, să ai versuri care să transmită ceva și refrenuri care să fie ușor de cântat. Totuși, acet gen are, în mod paradoxal, și cel mai mare succes la publicul larg și are capacitatea de a atrage ascultători tineri. La fel se întâmplă și în alte țări, cu toate că în state mai dezvoltate, rock-ul încă umple spații mari. Dintre trupele de la noi, mai vechi sau mai recente, sunt câteva care au reușit să-mi atragă atenția și să scoată albume pe care să nu fie doar 2-3 piese bune și restul de umplutură. Dintre acestea, pe două dintre ele am avut ocazia să le văd live aseară, în club Quantic : 9.7 Richter și MOISE. Alături de ele au mai fost în deschidere Green Prophet și Tragic, trupe aflate mai la început de drum și care sunt încă în căutarea unei identități muzicale proprii. Lume a fost, nu cât m-aș fi ateptat într-o seară de sâmbătă, dar adevărul e că suntem de abia în ianuarie și avem înainte un an plin de concerte și festivaluri și sunt sigur că mai sunt multe de anunțat. Totuși, publicul a fost decent, nu a stat în nemișcare și a întâmpinat trupele cum se cuvine. A fost și merch destul și divers.
Green Prophet e o prezență din ce în ce mai vizibilă în scena underground din România, cu concerte dese și cu un număr de fani în creștere. Trupa însăși a crescut de prima dată când am văzut-o live, anul trecut. Stilul lor de stoner rock cu influențe din multe alte zone nu e printre cele mai populare la noi, dar ei își dau silința. Băieții sunt acum mult mai siguri pe ei, se mișcă mai mult pe scenă și vocalul și-a îmbunătățit vizibil atât felul de a cânta, cât și partea de comunicare cu publicul. Green Prophet a cântat piese de pe albumul la care lucrează de zor și a dedicat, în semn de glumă, ultima melodie Andreei de la Vodafone, robotul care te sună când nu ți-ai plătit factura.
A urmat Tragic, o trupă de care nu știam, dar am observat că la voce este Laura Brat, mult mai cunoscută pentru Gray Matters sau, mai nou, pentru Djuvara. Basistul ne-a anunțat numele trupei și ne-a zis: "am venit să dăm niște satane." Ceea ce au și făcut. Trupa cântă un stoner/doom metal cu riff-uri grele și cu multe pasaje eterice. Basul a sunat și el bine, iar Laura Brat ne-a încântat cu vocea ei, atât cea caldă, dar mai ales growl, care s-a potrivit de minune cu instrumentalul, iar rezultatul este o muzică chiar interesantă, care m-a prins din prima și încântarea mea a tot crescut până la final. Văd că trupa a lansat un album în 2022. Se numește „Salt of the Earth” și sigur zilele următoare va intra în playlistul meu.
După cum ziceam și mai sus, 9.7 Richter este una dintre trupele de heavy metal care și cântă bine și are și suces la public. Piesele lor au pasaje foarte catchy, riff-urile sunt bune, bateria și basul au forță, iar de vocea lui Cosmin Aioniță nu mai zic, poate să se ducă departe. Ca timbru seamănă cu cea a lui Rob Halford, dar muzical trupa nu e neapărat în aceeași direcție cu Judas Priest. Albumul lor din 2014, Gound zero a avut destul de mult succes la vremea lui, dar din păcate nu a mai fost urmat de nimic, iar publicul așteaptă piese noi. Citeam zilele trecute ca trupa a revenit în forță cu un nou single: "Post-Mortem". Să sperăm că va urma un nou album în curând. Aseară am avut parte de un recital bun, fără prea multe artificii, dar cu destule glume și voie bună. În plus, fetele s-au bucurat și de bustul gol al chitaristului Adrian Rus, iar noi, ceilalți, ne-am bucurat să auzim live piesele pe care le-am îndrăgit atâta de mult pe album.
Pe lângă piesele lor cunoscute, cele mai multe de pe album dar și single-ul Sinner au cântat și o piesă pe care de obicei nu o mai includ în setlist, Learning How to Die, de pe e.p.-ul de debut, Epicenter.
MOISE a celebrat aseară cinci ani de la lansarea albumlui de debut, „Cine ești, cine sunt”, lansat cu un concert, tot în Quantic, în 2018. Din păcate, și la ei a rămas momentan singurul album, poate totuși se gândesc să mai scoată câte ceva, ar avea cu ce și de unde. Trupa se prezintă profesionist pe scenă, aseară a avut un sunet foarte bun și noi am avut parte de multe surprize și de invitați care au făcut ca acest concert să fie cu atât mai special. Pentru început, au chemat-o pe Laura la vioară pentru a cânta balada „Aripi de dor”. Vioara sună intersant în acest context, mai ales fiindcă e vorba de o piesă soft. Primele piese trupa le-a cântat cu actualul vocal, Sebastian Simonis, care mi se pare că se potrivește bine cu stilul trupei. Al doilea invitat al serii a fost Ovidiu Anton, un om cu o voce extrem de bună, ar merita să își facă o trupă cu care să devină mai vizibil. L-au invitat pentru a cânta piesa pe care au compus-o împreună, „Rezistăm”. Publicul a primit bine această melodie.
Mai apoi, Alin Moise a avut momentul lui solo cu chitara, iar până la finalul serii toți instrumentiștii au avut momente solo, așa cum se practică în general la trupele de gen. Adrian „Geagea” Mariaș a urcat urcat pe scenă și a băgat voce pe mai multe piese pe care el de fapt le și cântă pe album. Dintre acestea, ne-a încântat cu „Cine ești, cine sunt”, „Toamna târziu” sau „Visul promis” fiind, de asemenea, invitat și Alexei la bas. Atmosfera s-a incins pe „Spune-mi”, mai ales după ce a revenit pe scenă Laura, „fata cu vioara". Publicul a fost cam amorf în general, dar pe câteva melodii a cântat împreună cu trupa. La final s-au adunat toți cei trei vocali pe scenă, au cântat cu mare măiestrie piesa „Mahmur” și au încheiat astfel în forță acest concert.
