O altă trupă grecească foarte talentată, Mother of Millions, a ajuns aseară în Quantic pentru unul dintre concertele lunii noiembrie, cel puțin la categoria prog metal. Mai urmează multe alte concerte în Quantic, diverse și pentru toate gusturile, de la rock clasic la grindcore. Pe lângă acestea mai sunt evenimente muzicale și în alte locuri, semn că la capitolul acesta stăm foarte bine. Așadar, aseară, formația de post progressive metal Mother of Milions (nume inspirat de o floare care se găsește mai ales în Mexic, arată atipic și e foarte toxică) a urcat pe scenă alături de Allen's Hand și Green Prophet, pentru un concert de atmosferă potrivit pentru o toamnă care începe să își arate culorile.
De Mother of Millions am auzit prima dată într-un context tragic, moartea unuia dintre membri, Makis Tsamkosoglou, clăparul, aproape pe scenă, în timpul unui concert, pe 22 iunie 2019, la doar 33 de ani. Tragedia imensă totuși nu a dus la dispariția trupei, din fericire, și grecii chiar au scos în 2022 un E.P. numit „Orbit”, care conține și o versiune cu pian a piesei „Rome”, mult mai tulburătoare decât originalul. Tot ascultând cele trei albume ale trupei (și noul E.P.) am ajuns să fiu fascinat de straturile de sunet pe care le creează și de versurile care nu au cum să te lase indiferent. Aseară doar MoM a adus marfă, cam puțină, dar de calitate, tricouri și CD-uri la prețuri rezonabile. Păcat că vreo două-trei ore nu a fost nimeni care să vândă.
Trupa Green Propeht a fost anunțată în urmă cu câteva zile și a urcat în deschidere. Băieții au mai cântat de curând, în deschidere la Naxatras. Aseară, din păcate au fost mai puțini oameni în general, nu doar la ei, dar în mod paradoxal prestația lor mi s-a părut mult mai închegată, s-a auzit și mai bine, mai curat fiecare instrument, iar vocalul și-a pus mai mult în valoare vocea. Trupa a cântat cam aceleași piese ca ultima dată și a confirmat că urmează un album și alte câteva concerte.
A urmat Allen's Hand, o trupă care combină seriozitatea muzicii cu neseriozitatea autoprezentării. Băieții au o formă de umor care mi-a plăcut și m-a făcut atent la ce se întâmplă pe scenă. Inclusiv faptul că vocalul era îmbrăcat ironic glossy, cu un tricou roz pe care scria, printre altele, Death în stilul Barbie și cu o haină lungă de blană, asortată cu o bentiță, arată zona în care trupa se mișcă. Adică una post ironică, aș zice. Și totuși, chiar dacă unii din public au întrebat, tot nu am aflat cine e Allen și ce e cu mâna lui.
Băieții sunt cam greu de catalogat muzical, ei se recomandă ca un boy band dedicat proslăvirii adevăratului Chicken King (e clar, nu?), dar am regăsit elemente de rock alternativ, de funk, de metalcore și chiar de pop. Cele două albume ale trupei, „Linear” și „French Fries Are The Devil / The Devil’s In The Mayo” (acesta fiind un album dublu) au scos la iveală multe idei comice și, chiar dacă băieții par a nu se lua în serios, de fapt creativitatea lor este mare. Pe scenă s-au auzit excelent instrumentele și mi-au plăcut unele riff-uri, iar vocalul a avut câteva momente de absolută demență. Per total, trupa a sunat prea bine pentru publicul anemic pe care l-a avut. Trupa a cântat piese precum „Dellabongo”, „Figurine”, „Thermochimistry” sau „Deep Space”.
Mother of Millions se află pentru a doua oară în România, dar este prima dată când văd trupa live. Publicul, în număr prea mic, dar implicat, a avut șansa de a fi transpus într-o călătorie sonoră superbă, sub influența progresivă a acordurilor trupei din Atena. Este evident că grecii au abilități muzicale deosebite și chiar dacă nu au o prezență scenică deosebită, au demonstrat pasiunea pentru arta lor, construită de-a lungul a mulți ani, din 2008, când trupa a luat naștere. De-a lungul carierei trupa și-a rafinat sunetul, a adăugat noi elemente, a modernizat compozițiile și, dacă e să mă iau după noile piese, mă aștept ca noul album, când o fi, să aducă alte schimbări benefice.
Interacțiunea trupei cu publicul a fost, de asemenea, demnă de remarcat în momentele în care vocalul George Prokopiou (care a cântat și cu Poem) a vorbit cu noi sau pur și simplu ne-a mulțumit că suntem prezenți. În general mai mult s-a cântat, mai puțin s-a stat de povești și e bine așa, fiindcă piesele au sunat nu excelent, ci mai mult decât excelent, iar selecția lor a fost bine gândită, dar cu focus pe albumul „Sigma” și pe noul E.P. Și Mother of Millions ar fi meritat un public mai numeros, dar îmi place să mă gândesc că cei prezenți au fost norocoși să asculte live o trupă încercată și care își continuă călătoria muzicală spre noi teritorii. Din setlist au făcut parte piese precum: „Amber”, „Silence”, „Spiral”, „Orbit”, „Collision”, „Rite”, „Anchor”, „Rome” sau „Artefact”.
