Cronică de concert Nile - Vile Nilotic Rites European Tour, Quantic, 27 aprilie 2023

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 28 Aprilie 2023

După multe concerte doom și black metal mergea bine și un death metal ca la carte. Soilwork și Katsklysm doar ne-a făcut poftă și acum vrem mai mult. Joi seara, pe 27 aprilie, a avut loc în Quantic club un concert de zile mari cu patru trupe diferite, una mai brutală ca alta: Confess, Vapor și Omophagia în deschidere, iar trupa serii a fost Nile. Concertul face parte din turneul Vile Nilotic Rites European Tour, care are drept pretext promovarea celui mai nou album al trupei americane, Vile Nilotic Rites, apărut anul trecut la casa de discuri Nuclear Blast. Multă lume aștepta revenirea trupei Nile în România, după ceva ani de la ultimul concert și sincer să fiu, nici trupele din deschidere nu sunt deloc de ocolit. A existat și merch din belșug la prețuri acceptabile.

Seara a început cu trupa Confess din Iran, care cântă un thrash/groove/death metal foarte dur și care încă de la început a prins bine la public. Confess este o trupă care în trecut a avut probleme în țara lor datorită mesajului anti religios, anti statal, antiopresiune și în general neplăcut autorităților iraniene. Din fericire trupa a scăpat, poate cânta, poate scoate albume, chiar anul trecut a lansat cel de-al treilea album, Revenge at all Costs, la Rexius Records. De-a lungul carierei trupa a avut un puternic mesaj pro libertate, pe care nu s-a sfiit să-l prezinte prin muzică, versuri, atitudine. Pe scenă Confess este o trupă dinamică, totul a sunat forte bine, curat, cei doi vocali au făcut atmosferă și nici riff-urile n-au sunat deloc rău. Un plus pentru bass, care s-a auzit ecxcelent, la fel și tobele. A fost un concert chiar reușit.

Am plecat din Iran și am ajuns în însorita Californie, patria libertății, a berii și a death metalului. Nu am înțeles prea bine cum de tocmai într-un loc așa însorit s-a dezvoltat un gen atât de dur și provocator, dar nu mă plâng. Vapor e o trupă bazată pe riff-uri grele, pe thrash metal ca la carte, oldschool, rapid, dar cu o doză serioasă de death metal. Un thrash/death și puțin speed, aș putea spune, care este rețeta unei muzici brutale și melodice în aceeași măsură. Băieții chiar mi s-au părut a fi în formă, cred că le priește Europa și turneul. Piese scurte, dinamice, o voce care mi-a amintit de Destruction, Overkill și în general de generația de aur a thrash metal-ului, dar cu un sound mult mai contemporan. Trupa a încercat să provoace niște moshpit-uri, dar de abia pe ultima piesă au reușit. Probabil oamenii se păstrează pentru Nile. Oricum, și Vapor a sunat chiar foarte bine și o să urmăresc cariera trupei. A cântat piese mai ales de pe albumul A violent existence.

Din America am ajuns în Elveția, unde ne-a întâmpinat Omophagia, o trupă de death metal modern, cu influențe simfonice și care pe anumite piese s-a dus bine spre deathcore. Trupa, cu patru albume în spate, cel mai nou fiind Rebirth in black de anul trecut, nu glumește pe scenă și n-are timp de pierdut. Piesele lor sunt mega rapide, cu treceri bruște de la rapid la și mai rapid și vocalul se pricepe bine la pig squeals și growl demonic. Trupa braziliano-elvețiană a reușit ceea ce Vapor a încercat, adică a provocat niște moshpituri de toată frumusețea. Înainte de penultima piesă vocalul chiar a glumit zicând că urmează o piesă de dans, așa că ar fi bine să ne punem pantofii de dans. Și în fața scenei chiar s-a dansat așa ca la concertele de metal. Omophagia îmi pare o trupă extrem de pasiontă de metal, piesele lor sunt lucrate, complexe și pe scenă chiar se simt bine. Au mai fost la noi, sper să mai vină.

Karl Sanders& co. au urcat pe scenă la 22.10 și ne-au demonstrat că Nile este în continuare una dintre trupele de referință din zona death metal. După trei decenii pe scenă, nouă albume și câteva schimbări de componență, Nile e fresh ca în prima zi, scoate piese noi care îți dislocă ființa și pe scenă fac spectacol. În general îmi plac trupele tematice atunci când le iese planul, iar lui Nile i-a ieșit. În timpul concertului visam la un show complex, cu piramide, zei și faraoni, ca în videoclipurile lor. Mă gândeam că poate dacă ar avea resurse materiale mai mari ar putea pune în scenă o reprezentație care să îmbogățească muzica, dar în același timp nu cred că ar avea nevoie de așa ceva. Muzica lor este destul de inovativă și de bună încât să țină publicul în priză destulă vreme. Și publicul din seara aceasta a stat activ pe tot parcursul concertului. Aproape s-a umplut clubul și a fost chiar o atmosferă specială, aceea pe care orice metalhead vrea să o vadă la fiecare show la care merge. Setlistul a fost unul diversificat, cu piese și noi, și vechi, evident cu focus pe cel mai nou album.

Setlist Nile :