Concertul de aseară, 20 iulie 2020, de la Romexpo, parcarea C, reprezintă pentru mine și pentru alte mii de persoane realizarea
unui vis din adolescență. Ar fi fost bine să văd Slipknot la 17-18 ani, dar niciodată nu este prea târziu. Concertul a fost organizat de Metalhead, sub egida Metalhead Meeting, care de-a lungul anilor a adus multe trupe excelente în România. Am văzut multe persoane tinere, mulți puști de liceu care probabil acum descoperă muzica metal, dar și oameni cu barba sură care ascultă rock și metal chiar de dinainte ca trupa să existe. Un lucru care îmi place mult la aceste concerte e că poți vedea oameni de toate vârstele, toate meseriile, toate statusurile sociale și aici aceste lucruri nu mai contează, ci doar muzica.Seara a început cu Vended, trupa din care fac parte doi băieți care au tați în Slipknot, Griffin Taylor (fiul lui Corey Taylor) și Simon Crahan (fiul lui Shawn „Clown” Crahan). Trupa se prezintă chiar foarte bine, aduce un aer fresh și vocea lui Griffin seamănă mult cu cea a tatălui său când era și el mai tânăr. Poate părea un act de nepotism să iți iei băieții cu tine în turneu, dar mie mi se pare din contră, un gest remarcabil din partea celor de la Slipknot, fiindcă își încurajează copiii și susțin noua generație de muzicieni. În plus, pentru cine are urechi să audă, trupa chiar sună bine și pe scena de la Romexpo băieții au făcut un spectacol excelent. Trupa are un E.P. la activ, What is it/Kill it (2021) și au cântat piese precum Burn My Misery, Bloodline, My Wrongs Ded to Me, Asylum sau Antibody.
Au urmat ucrainenii de la Jinjer, o trupă care mai fost în România și care în ultimii ani a crescut extrem de mult. Formația, care o are la voce pe foarte talentata și carismatica Tatiana Shmailyuk, a pus Ucraina pe harta metalului mainstream. Trupa a ajuns la un grad de popularitate foarte mare după ultimele două albume și pe bună dreptate. Nu doar vocala este „de vină”, chiar dacă ea este imaginea trupei, ci întregul colectiv, format din muzicieni foarte talentați și care compun melodii metalcore/melodic death metal foarte bune și catchy.
Jinjer a adus vorba, evident, despre teribilul război și a făcut apel la pace prin vocea Tatianei. Inclusiv logoul lor este format acum din culorile steagului Ucrainei și a înseamnat foarte mult pentru ei faptul că pe scena de la Romexpo au fost primiți cu atâta căldură și entuziasm de publicul românesc. Sunt cât se poate de sigur că unii oameni, nu mulți, dar câțiva, au venit la concert mai ales pentru Jinjer și Slipknot a fost un foarte bun bonus. Multă energie pe scenă, multă muzică bună și un strop mare de suflet pus în performance. Trupa a cântat destul de mult, preț de vreo cincisprezece piese și ne-a trecut prin toată discografia cu piese precum: Call Me a Symbol, On the Top, Pit of Consciousness, I Speak Astronomy, Teacher, Teacher, Sleep of the Righteous, Mediator, Pisces, Home Back, Vortex sau Colossus.
Trupa din Iowa a trecut de-a lungul carierei sale prin câteva schimbări de componență, doi membri fondatori foarte importanți au și murit (Joey Jordison și Paul Gray), dar șase albume mai târziu și al șaptelea pe drum (va fi lansat la finalul lui septembrie) Slipknot a ajuns și în România pentru prima dată în cariera sa. Acest concert, amânat din cauza pandemiei și mai apoi a războiului, a dat startul noului turneu, pentru prima dată în Europa după trei ani. O altă premieră este faptul că publicul din România a putut asculta live o piesă (The Chapeltown Rag) de pe viitorul album (The End, So Far) și Corey Taylor ne-a explicat faptul că titlul acestui album nu înseamnă, așa cum s-a speculat, finalul trupei, ci un nou început.
Trupa, formată din nouă membri (Shawn Crahan, Craig Jones, Mick Thomson, Corey Taylor, Sid Wilson, Jim Root, Alessandro Venturella, Jay Weinberg și Michael Pfaff), fiecare îmbrăcat în salopetă și cu masca lui pe față, a făcut un show de excepție. Fanii știu că trupa își schimbă deseori măștile și fiecare perioadă a trupei a fost marcată prin crearea unor măști noi. Nu aș zice că cele de acum sunt și cele mai bune, dar cu siguranță au efect și până la urmă nici nu contează care este noua imagine, fiindcă scopul este unul singur: să șocheze și să producă admirație, discuții și în cele din urmă, spectacol. Și dacă Slipknot se pricepe la ceva, pe lângă muzică, acel lucru este crearea unui show pe care să nu-l uiți. Și la București am avut parte din plin de spectacol, de flăcări, luminițe, imagini proiectate pe fundal, sticle de apă aruncate de Taylor în public și, în general, de multă mișcare pe scenă. Mai demult, în timpul unor concerte aveau loc și sărituri de pe scenă direct în public, dar aceste lucruri sunt probabil apuse fiindcă nici lumea nu mai e aceeași. Corey Taylor a comunicat mult cu publicul, a spus povești, ne-a făcut să ne simțim ca într-o mare familie, Maggots Family.
Fiecare trupă mare a construit o imagine pe care o poți recunoaște oriunde. De exemplu, Slipknot are măștile, logoul sau steaua cu nouă colțuri (care simbolizează uniunea dintre membrii trupei) și toate acestea au fost prezente atât pe scenă, cât și în public, prin tricouri sau tatuaje. Concertul a început în forță cu Disasterpiece și Wait and bleed, momente în care s-au pornit în toate cele trei secțiuni ale publicului moshpituri și s-a făcut headbang la greu. Slipknot a continuat cu piesele cunoscute și iubite de public (evident, fiecare are în mintea lui setlistul perfect, care nu se potrivește cu cel real), precum Before I Forget (îmi aduc aminte ce impact a avut această piesă de pe Vol. 3:The Subliminal Verses atunci când apărut, în 2004, mai ales prin forța videoclipului în care ei își dau jos măștile pentru prima dată), The Heretic Anthem (probabil cea mai heavy piesă a lor) sau The Devil in I și a lăsat-o mai moale pe probabil cea mai frumoasă baladă a lor, Snuff pe care a cântat-o probabil tot publicul. Au urmat apoi Vermilion, Duality (unul dintre momentele așteptate ale serii, fiind piesa lor cea mai cunoscută), Cluster (aici a fost un moment chiar cool, fiindcă pe scenă a intrat și fiul lui Corey Taylor, Griffin Taylor de la Vended și au făcut un duet tată-fiu) și Spit it Out, pe care s-a lăsat cu „măcel”.
Aceste ultime trei piese au fost cântate aproape fără pauză, Corey strigând după fiecare: You want more?, evident că vrem, Corey, ce întrebare e asta? După o scurtă pauză, trupa s-a mai întors pentru două piese, People=Shit și Surfacing, cu care a încheiat în mega forță! Corey Taylor a promis că Slipknot va reveni în România și sper ca acest lucru să se întâmple fiindcă puține trupe sunt capabile să ofere spectacole metal atât de intense. Poate să nu-ți placă trupa, să nu-ți placă membrii ei, să nu-ți placă nici muzica, dar nu o poți ignora, face parte din istoria muzicii metal și cu siguranță oamenii încă mai au multe de spus.
Setlist Slipknot:
For Those About to Rock (We Salute You) (AC/DC song) (Song played from tape)
Get Behind Me Satan and Push (Billie Jo Spears song) (Song played from tape)
- Disasterpiece
- Wait and Bleed
- All Out Life
- Sulfur
- Before I Forget
- The Chapeltown Rag
- Dead Memories
- Unsainted
- The Heretic Anthem
- Psychosocial
- The Devil in I
- Snuff
- Vermilion
- Duality
- Custer (With Griffin Taylor)
- Spit It Out
(515) (Song played from tape)
- People = Shit
- Surfacing
