Un concert pe care fanii metalului progresiv modern, cu multe elemente djent nu aveau cum să-l rateze a fost cel al formației britanice Tesseract, unul dintre numele grele ale genului. Trupa a cântat în clubul Quantic din București alături de francezii de la Novelists și de australienii de la The Omnific, care s-au alăturat în ultimul moment. Trupele au cântat în fața unei mulțimi de oameni, clubul fiind pe trei sferturi plin. Recunosc că mă așteptam la interes pentru acest concert, organizat de către cei de la Metalhead, dar nu atât de mare. Pot spune că mă bucur, fiindcă sunt niște trupe excelente, care merită tot sprijinul și ar fi fost păcat să nu se bucure cât mai mulți oameni de show-ul lor. Trupele au venit cu marfă de tot felul, tricouri, C.D.-uri, viniluri (mai puțin Tesseract, care nu a mai avut pe stoc nici C.D.-uri, nici viniluri) hanorace, ba chiar cei de la Novelists au avut la vânzare și niște lumânări cu aromă de cocos, făcute de vocalista Camille Contreras. Din păcate am ajuns chiar când cei de la The Omnific terminau de cântat, așadar nu pot să spun cum a fost concertul, dar câțiva dintre cei prezenți m-au asigurat că a sunat bine și inedit, fiind o trupă instrumentală care are două bass-uri. Ce pot eu să spun e că mi-au plăcut modele de tricouri pe care le-au avut, foarte fain designul. Novelists a trecut de-a lungul istoriei sale prin mai multe schimbări de componență, cea mai remarcabilă fiind faptul că începând din 2023 vocea trupei este una feminină, aparținându-i lui Camille Contreras. Ani de zile trupa a fost una cu voce masculină și așa sunt înregistrate albumele, mai puțin cel mai nou E.P., Okapi, din 2024.
Este adevărat că primele două albume ale trupei sunt cât se poate de diferite de cele care au urmat, dar totuși pare o schimbare foarte benefică pentru trupă, care parcă s-a reinventat. Noile piese sună fresh și mai de actualitate, în plus vocea Camillei Contreras duce foarte bine chiar și pe piesele vechi. Combinația de metalcore cu metal progresiv, spre djent, a sunat bine și pe scenă. Trupa se află pentru prima dată la noi în țară, dar sper că nu și pentru ultima, ar fi chiar păcat la ce show a făcut.
Oricât de mult mi-ar plăcea Tesseract, mi-aș fi dorit ca Novelists să mai cânte câteva piese după ce au anunțat că mai au doar una și gata, părăsesc scena. Nu am putut să nu apreciez rochia extravagantă a vocalistei și în general felul profesionist în care trupa s-a prezentat pe scenă, inclusiv felul în care și-a aranjat decorul, cu o firmă impunătoare cu numele trupei care lumina din când în când. Sunetul a fost bun, poate cu mici probleme pe bass uneori, dar nimic atât de grav. Pe lângă piesele deja cunoscute, trupa a cântat și o melodie nouă, care va fi lansată curând. Publicul a apreciat prestația trupei, dar nu chiar atât de mult încât să își arate adevăratele "ratatata moves", așa cum ne-a îndemnat Camille Contreras. Chiar a fost un concert dinamic, bine pus la punct și cu multe momente remarcabile. Trupa a cântat piese precum: Coda, K.O., Colas, Mourning the Dawn, All For Nothing, Prisoner, Terrorist sau Lost Cause.
Tesseract a avut un sunet curat, extrem de bine pus la punct, așa cum puține trupe au. Ultima de care îmi amintesc să fi sunat atât de brici a fost The Ocean, spre finalul anului trecut, așadar tot o trupă de metal progresiv. Nu cred că după ce au scos câteva albume de studio excelente și două albume live, Odyssey/Scala, în 2015 și
Portals, în 2021, care sună impecabil, mai ales cel de-al doilea, britanicii și-ar mai permite să nu sune măcar bine live, dacă nu chiar foarte bine, cel puțin tehnic. Cel mai nou album, War of Being, din 2023, este și cel care îmi place chiar mai mult decât cele vechi, întrucât pare că trupa a găsit acum un echilibru mai bun între părțile progresive, lungi, pline de schimbări de ritm și părțile agresive, bazate pe growl. Trupa este închegată și îmi place că rezultatul final este un zid de sunet care parcă solidifică toată atmosfera și te bagă, ca ascultător, într-o stare activă de ascultare. Sunt puține momente, și acelea bine gândite, când te lași purtat de visare, în rest energia este constantă. La atmosferă contribuie și mult fum artificial, precum și lumini cu culori reci care creează obscuritate.
Muzica este cea care este pusă în evidență, ies în față mai degrabă sunetele decât a membrii trupei. Aceștia au urcat pe scenă la ora stabilită și au oferit unul dintre cele mai impresionante show-uri pe care o trupă de acest gen îl poate oferi. Chiar dacă unii dintre noi sunt răciți, nu aveam cum sa nu venim aici", a declarat Daniel Tompkins, vocalistul trupei, ca la final să adauge că "s-a simțit ca cel mai lung show de până acum". Chiar dacă a fost un concert relativ scurt, puțin peste o oră, a fost la cote înalte, mereu în priză. Trupa are ceva care te face sa vrei sa iei pe cineva în brațe și în același timp să vrei să dai un pumn în ceva, și asta în decurs de câteva minute. Asta îmi transmite. Publicul abia înspre final a hotărât să deschidă un mic mosh pit în fața scenei și a fost ok și așa. Din setlist au făcut parte piese precum: Natural Disaster, Tender, Sacrifice, King, Smile, The Arrow, Legion,War of Being, iar la bis trupa a cântat Concealing Fate, Part 1: Acceptance.
