Acest an plin de evenimente de tot felul, cred că pentru toate gusturile, pentru toate așteptările, pentru toate dorințele aproape se încheie. La nivel personal poate a fost unul bun sau mai puțin bun, dar suntem încă aici și nu s-a terminat înainte de a lua parte la unul dintre cele mai intense show-uri pe care le am văzut în ultima vreme. Este vorba despre un concert deosebit, organizat de către Rockstadt Extreme Fest, și nu folosesc acest cuvânt de amorul artei. Ce s-a întâmplat în seara de 14 decembrie în clubul Quantic nu prea are o comparație reală cu multe alte show-uri de care am avut parte. Oricât de bune ar fi fost alte concerte la care am fost, și pot spune că am văzut multe trupe extrem de speciale și despre multe dintre ele am scris în aceste cronici, The Ocean împreună cu cei de la Bipolar Architecture au dus mai departe ideea de intensitate. Fiindcă nu e vorba numai despre tehnică, teatralitate, virtuozitate sau altele de acest fel, ci mai ales despre un fel de a cânta, despre o implicare totală în actul artistic, de o despuiere aproape în fața publicului. Poate că nu au depășit show-urile Amenra și Converge de la REF sau Harakiri For the Sky din Quantic, dar sunt pe acolo. Oamenii au scos la iveală din noi niște trăiri pe care puține trupe le pot scoate. Bipolar Architecture a încălzit atmosfera (impropriu spus, fiindcă e de fapt vorba despre o pregătire personală), iar cei de la The Ocean au venit și au dus lucrurile la următorul nivel. Oceanicii au mai fost de câteva ori în România și eu am mai participat la două dintre show-uri, cel din Quantic din 2022 și cel de la REF-ul din 2023, așa că știam la ce să mă aștept. Și acelea au fost foarte bune doar că acum a fost și mai bine. Peste 700 de oameni prezenți au fost și foarte mulți dintre cei pe care nu-i văd deseori la concerte. E impresionant mai ales fiindcă în același timp a mai fost o trupă care și ea merita să fie văzută, Siberian Meat Grinder. Ambele trupe au venit cu merch din belșug, au avut viniluri, tricouri, C.D.-uri, casete și The Ocean au avut și un print special, pe care l-au vândut cu semnăturile lor.
Prima trupă, Bipolar Architecture, a intrat pe scenă într-o atmosferă misterioasă care a fost ajutată și de fumul artificial, dar și de luminile care au lucrat foarte bine pentru acest show. Trupa germano-turcă este destul de tânără și aborează un post metal ca la carte, în zona Cult of luna sau Isis, dar pe alocuri se duce însspre blackgaze, vocea mi-a amintit de vechiul Deafheaven. Le știam câteva piese, am mai ascultat de pe cele două albume ale lor, însă nu pot spune că de abia aștepta să-i văd. Totuși, a durat doar câteva minute, timp în care m-am făcut comod și am intrat în povestea pe care ei o spun prin muzică.
Muzica lor oscilează între nebunie aproape controlată și pasaje de liniște, de melancolie, uneori poate prea repetitive, dar îndajuns de atrăgătoare dacă le dai voie să se deschidă în mintea ta și mai ales în sufletul tău. Trupa a pus mai ales accent pe cel mai nou album, Metaphysiciz, lansat anl acesta, dar nu a neglijat nici Depressionland din 2022. Poate ceva mai mult dinamism pe scenă nu ar fi stricat, mai ales la piesele mai agresive, dar nu e chiar un factor decisiv la trupele de genul. Înspre final au crescut puțin nivelul de energie și au terminat cu o piesă instrumentală care m-a impresionat foarte mult. Bipolar Architecture a cântat piese precum: Disillusioned, Death of the Architect, Depressionland, Expectations, If Words Were Swords.
Cei de la The Ocean au cântat aproape în întregime cel mai recent dintre albumele lor, Holocene, apărut anul trecut, unul dintre cele mai importante din cariera lor lungă și care este îndrăgit de către fanii genului post metal. Pe lângă acesta, au mai avut încă un setlist special, despărțit de cincisprezece minute de pauză care au fost redate sub forma unei numărători descrescătoare. Nici nu pot să spun care dintre părțile show-ului mi-a plăcut cel mai mult întrucât ambele au fost tributare unui fel de a te raporta atât la muzică, dar și la partea vizuală, foarte importantă. În plus, capacitatea de a se conecta cu publicul la un nivel ieșit din comun face că trupa să fi crescut mult și astfel dorința fanilor trupei de a o vedea live a fost ridicată. Germanii au făcut cu atenție selecția pieselor pe care le-au cântat în a doua parte a concertului și s-au regăsit multe piese iubite de către ascultători, mai ales de pe albumul în două capitole Phanerozoic.
La capitolul energie, vocalul Loïc Rossetti este de neoprit, de neîntrecut. Odată ce a urcat pe scenă și a intrat în starea lui de concert este all in. În a doua parte a concertului a sărit de pe scenă și a cântat purtat pe brațe de fani, care și ei au pornit apoi un mic moshipt în fața scenei. La un moment a luat o cameră de filmat de la cineva din public și în timp ce cânta și-a filmat colegii și publicul. Mi-ar plăcea să văd ce a ieșit. Nici cu ceilalți membri ai trupei nu îmi e rușine, absolut fiecare dintre ei a fost implicat în ceea ce făcea. Înțeleg totuși că bateristul Paul Seidel va părăsi trupa, așadar este un turneu special și din acest punct de vedere. Mi-a plăcut de el fiindcă l-am văzut complet transformat, cred că dacă ar fi putut, ar fi sărit și el cu tot cu tobele direct în public, impresia asta mi-a lăsat-o. Cele aproape două ore de concert, cu acea mică pauză între seturi au trecut ca un vis, dar au lăsat o impresie de neșters.
Setlist The Ocean :
Holocene :
- Preboreal
- Boreal
- Sea of Reeds
- Atlantic
- Subboreal
- Parabiosis
- Subatlantic
- The Cambrian Explosion
- Cambrian II: Eternal Recurrence
- Permian: The Great Dying
- Silurian: Age of Sea Scorpions
- Oligocene
- Miocene | Pliocene
- Pleistocene
- Triassic
- Jurassic | Cretaceous
