A patra și ultima zi de Tons of Rock 2023 a început perfect. Imediat ce am ajuns la stația de autobuz, ne-am urcat la bord și am ajuns imediat la festival.
Prima trupă a zilei urma să cânte la Vampire Stage. Honningbarna (în norvegiană „Copiii de Miere”) s-a format în 2010 la Kristiansand și este o trupă punk rock care a câștigat „Årets Urørt ”, o competiție de muzică proaspătă organizată de postul de radio NRK P3 în 2011. Nu știam la ce să ne așteptăm, dar cu siguranță nu ne așteptam la ce s-a întâmplat de fapt! Toboșarul a fost primul care a intrat pe scenă, pe marginea acesteia (o locație ciudată pentru un baterist) și toți au început să cânte în forță, purtând niște uniforme ca de cercetași. Mulțimea a înnebunit! Oamenii au început să facă crowdsurfing și moshpit-uri înainte ca primul cântec să se termine. Dar acesta nu a fost un concert obișnuit... cântărețul și unul dintre chitariști s-au dus direct în mijlocul mulțimii, pentru a organiza un zid al morții, abia scăpând spre scenă. Vocalul era plin de energie și a rămas în picioare pe mâinile mulțimii, doar pentru a sări în public câteva momente mai târziu. S-a grăbit apoi spre scenă, iar după ce melodia s-a terminat, a venit rândul chitaristului. El a cântat literalmente la chitară în timp ce era purtat pe mâini de mulțime, un act de echilibru uimitor, și nu a făcut nici măcar o greșeală. Dacă ar fi să descriu Honningbarna, ar fi ceva de genul unui cuib agitat de albine, care cu siguranță știu să facă spectacol. Din punct de vedere muzical, riff-urile sunt bine executate și energice și, chiar dacă nu înțeleg ce spun, muzica vorbește de la sine. 
Ce merge mai bine după acest gen de spectacol? Niște black metal clasic cu influențe de trash, desigur. Aura Noir ne-a reamintit despre ce este vorba: toți au urcat pe scenă și și-au văzut de treabă, fără aere de rockstar. Mi-a plăcut foarte mult setul lor – a sunat crud și sincer. Am auzit că au fost votați printre cele mai urâte trupe de acolo... Nu știu ce să spun despre asta, cine sunt eu să judec? Chitaristul (în prezent) a avut un accident în urma căruia nu a mai putut cânte la tobe, motiv pentru care acum stă pe un scaun înalt rulant pe scenă. Sunetul era unul nelustruit, dar înțepător, așa că aș spune că au reușit să-și apropie sunetul live de cel de pe disc. După ce m-am reîncărcat cu puțină umbră, m-am dus să prind primul act al zilei de la Scream Stage.
Stage Dolls este o trupă norvegiană de rock din Trondheim. Întâlnindu-se în 1976 la un show local de talente, membrii fondatori Torstein Flakne și Terje Storli cântau în diferite trupe la acea vreme. Cumva, au reușit să se adune, să formeze trupa și treptat au început să o promoveze. Au avut un mare impuls înainte după ce au făcut un turneu prin Trøndelag (Norvegia) și au început să-și dezvolte fanbase-ul. „Soldier’s Fun”, primul lor album lansat în 1985, a avut un succes destul de mare, deoarece a câștigat albumul rock norvegian numărul 1 din acel an.
Judecând după reacția publicului, spectacolul a fost foarte bine primit. Mulți știau versurile și cântau cu ei. Wikipedia spune că ar cânta hard rock, dar din punctul meu de vedere înclină mai mult spre classic-rock. Segmente și progresii suculente de chitară, melodii catchy, balade puternice, show-ul lor a avut de toate. I-aș compara cu trupa Compact, varianta norvegiană.
După o binemeritată pauză de la soare, am fost să iau prânzul: un delicios cartof umplut vegetarian. M-am plantat la umbra scenei Moonlight, așteptând să înceapă spectacolul Bury Tomorrow. Știam că sunt o trupă metalcore din Southampton, Hampshire, dar nu știam la ce să mă aștept, deoarece nu i-am prins live până acum.
Cu un sunet modern de metal britanic, au început concertul în forță. Nu a trecut mult până când oamenii au început să zboare spre photopit. Am văzut expresia de pe fețele băieților/fetelor de la securitate când vocalistul a spus ceva de genul „Vreau să văd 1000 de oameni zburând până în față!”. După 3 zile de muncă constantă, au avut mâinile pline – la propriu! Uneori au fost atât de mulți oameni care se revărsau, încât unii dădeau jos și câte 2-3 persoane de-odată! Știu că este distractiv pentru surferi, dar trebuie să fi fost greu pentru cei de la security...
Solistul a dominat scena, fiind susținut de o trupă ce a sunat închegat. Trecerea între pasajele growl și cele curate s-a făcut fără efort, arătându-ne încă o dată că trupa își merită locul în genul metalcore.
După un joc rapid (Arcade Tent) și o pauză de hidratare, am mers din nou spre scena principală, de data aceasta să văd In Flames. Am fost fericit să-l văd pe Chris Broderick pe scenă cu ei. Știu că i-a ajutat în 2019 la unele spectacole, dar după câteva cercetări, am aflat că a devenit chitarist permanent în trupă din 2022. Anders purta un tricou alb „Clayman”, când a intrat pe scenă în uralele publicului. Și-au început setul cu „The Great Deceiver”, o piesă de pe ultimul lor album – Foregone – lansat în urmă cu doar câteva luni. Trupa s-a mișcat mult pe scenă, schimbând locurile și pozând pentru fanii din primul rând. Au cântat piese precum ‘Only for the Weak’, ‘Darker Times’, ‘Darker Times’, ‘Cloud Connected’ și au terminat cu ‘Take This Life’. Această ultimă melodie vorbește despre a avea grijă de ceea ce ai înainte de a fi prea târziu și despre a face ceva semnificativ cu „această viață”.
Așteptam cu nerăbdare să-i văd pe Puscifer după ce atât de mulți prieteni mi-au spus că spectacolul lor este absolut crazy. Grupul este format din Maynard James Keenan, solistul trupei Tool și A Perfect Circle. Nu te plictisești la concertul lor, pentru că întotdeauna se întâmplă ceva pe scenă, atât vizual, cât și muzical.
După cum a spus Maynard: „Nu spun că suntem o agenție guvernamentală secretă, că totul este o conspirație și că noi căutăm forme de viață extraterestre… ”
Toți erau îmbrăcați în cămăși și costume, iar spectacolul lor a fost extrem de bine planificat, cu mișcări de scenă atent executate, teatru, muzică, sintetizatoare și un aspect care „rămâne” pe retină mult timp după terminarea spectacolului. Coafurile nebunești, rujul și suporturile pentru microfon care au fost fixate pe sub cămăși au adus ceva nebunesc și unic pentru a completa întregul spectacol. Dar stai, asta nu e tot! Niște bărbați în negru extratereștri au venit pe scenă, analizându-ne cu dispozitivele lor, fluturând simbolul rock către public și arătând spre noi, în încercarea de a ne controla mintea, poate? În afară de asta, au infectat și ecranele mari cu un fel de virus extraterestru, deoarece am început să vedem concertul într-un stil de grafică pe 8 biți. Muzica sună EXTREM de bine și vocile lor funcționează perfect pentru acest gen de muzică. Acesta a fost punctul culminant al zilei pentru mine, cel puțin până acum.
Recomand din tot sufletul să experimentezi un show live Puscifer, măcar o dată în viață!
După acest spectacol nebun, am făcut o mică plimbare pentru a vedea Magna Carta Cartel în cortul Moonlight. Martin Persner a fost anterior chitarist în Ghost. A reînviat proiectul fondat în 2006, după ce a părăsit Ghost și a susținut un concert deosebit la Tons of Rock 2023. Știu că stilul ar putea fi considerat puțin moale și repetitiv pentru unii, dar îmi place foarte mult muzica lor. Îți dă o senzație deosebită, care te duce într-o dimensiune mai înaltă, cu părți moi visătoare și teme obsedante. Solistul se mișcă într-un mod foarte artistic, lăsându-și experiența de dans să iasă pe scenă cu mișcări rotunde, grațioase și controlate, în sincronizare cu muzica. Chitariștii au schimbat chitările mai mult decât majoritatea trupelor pe care le-am văzut, poate are legătură cu acordajele, sau cine știe?
Acest spectacol m-a liniştit puţin, şi m-a pregătit pentru Wardruna.
Acesta este genul de trupă care „merge” cel mai bine într-un mediu întunecat. I-am văzut atât ziua cât și noaptea, și pot spune că starea de spirit este diferită. De data aceasta însă, soarele mereu prezent până târziu a indus un alt tip de sentiment. Soarele pătrundea prin fundal de pe partea laterală a scenei, creând niște forme eterice împreună cu fumul de pe scenă. Concertul lor are niște lumini foarte bine plasate care creează umbre și forme care ajută melodiile din punct de vedere vizual. Pe scenă se folosesc instrumente vechi și tradiționale. Asta ne aduce înapoi la vremuri străvechi când istoria era transmisă prin povești și cântece. Lindy a completat perfect vocea lui Einar și trupa a sunat mai bine ca niciodată. Poate că un concert în propria lor țară are un sentiment diferit și pentru ei. Spectacolul s-a încheiat cu Helvegen, cântecul lor despre viață, moarte și amintire, o melodie puternică care rămâne cu tine la câteva ore după terminarea spectacolului.
Actul final din Tons of Rock a fost realizat de Kvelertak, o trupă norvegiană din Stavanger, formată în 2007.
După cum a spus Ivar Nikolaisen de la Kvelertak pentru Chaoszine: „Influențele noastre sunt totul, de la Fleetwood Mac la Raw Power și Norwegian Black Metal ”. Au organizat un spectacol fantastic, cu lumini, foc și efecte pirotehnice, în timp ce publicul a înnebunit pur și simplu. Trupele de securitate au numărat mai bine de 900 de oameni ce au făcut crowd-surfing până la sfârșitul show-ului. După vreo 2 cântece am văzut un fum roșu din cele 2 turnuri de lumină de lângă cortul de sunet. Între timp, de la porțile de ieșire se aruncau flăcări în aer. Cred că a fost o alegere bună pentru a încheia festivalul! Trupa se mișcă pe scenă tot timpul, iar muzica lor te împiedică să stai pe loc. Am început încet să mă îndrept spre autobuz, bucurându-mă de ultimele sunete ale Tons of Rock 2023. Ne-am făcut un selfie rapid și ne-am urcat în autobuz, procesând treptat ultimele 2 zile. Oamenii erau extaziați, cântau și se distrau. Fiind prima mea experiență Tons of Rock, pot spune că a fost una frumoasă, plină de amintiri cool.
Anul viitor, Tons of Rock va împlini a 10-a aniversare, în perioada 26-29 iunie 2024. Biletele sunt deja disponibile la vânzare, la un preț early bird. Sper să mă întorc, poate pentru întregul festival de data aceasta. Vă mulțumim pentru că ați fost alături de noi și vă recomand cu căldură să vizitați Tons of Rock în 2024!
