După ce am despachetat și ne-am luat echipamentul, ne-am îndreptat către prima trupa a zilei.
Bokassa
Bokassa este o trupă din Norvegia care și-a autoproclamat stilul ca stonerpunk - o fuziune a hardcore punk cu stoner rock. Au fost în turneu cu Metallica, Ghost, Mastodon și Judas Priest, printre alții. Muzica lor îți face corpul să se miște și este potrivită pentru un festival rock, deși melodiile lor sunt puțin repetitive.All Them Witches
Eram nerăbdători să vedem All Them Witches, o trupă originară din Nashville, Tennessee. Ei cântă un amestec foarte interesant de stoner rock, blues, acid rock și influențe alternative. Am vizionat câteva videoclipuri cu ei de pe YouTube și poate asta ne-a ridicat ștacheta, pentru că performanța lor am găsit-o puțin sub standard, în comparație cu ceea ce am văzut deja online. Cu toate acestea, trupa a oferit câteva melodii bune și cântece captivante care au adus bucurie publicului.Cavalera
The Vampire Stage se pregătea pentru cel mai recent proiect al lui Max Cavalera: Cavalera Conspiracy.Supergrupul brazilian-american de heavy metal provine din Phoenix, Arizona, și a fost fondat de frații brazilieni Max (voce, chitară ritmică) și Igor Cavalera (tobe, percuție). Duo-ul, cunoscut ca foști membri ai Sepultura, sunt singurii membri consistenti ai trupei.
Judecând după numărul ofițerilor de securitate din fața scenei, știam că vom avea mulți oameni prin aer. De îndată ce Max a intrat pe scenă alături de trupa lui, oamenii au luat-o razna și au început să apară crowdsurferi mulți. După câteva piese, și mai mulți agenți de securitate s-au adunat în fața scenei, pentru a putea face față mulțimii. Știu că această practică (crowdsurfing) nu este permisă în Suedia și poate că aceasta nu este o idee atât de rea. Până la urmă mergi la festival să te distrezi, nu să te rănești sau să ai grijă de capul tău în timp ce oamenii zboară deasupra ta. Muzica lui Cavalera este energică, tribală, crudă și are toate ingredientele pentru a face mulțimea să se dezlănțuie, să înceapă moshpit-uri și să țipe din răsputeri.
Batushka
Batushka este o trupă de black metal din Polonia care este înconjurată de obiecte religioase și semne blasfemice. Așa-zișii preoți au intrat pe scenă desculți, au început să dea foc lumânărilor și apoi li s-au alăturat chitariștii și vocalul principal. Sunetul lor a fost cel mai bun sunet al zilei, frumos și clar, poate cel mai bun sunet pe care l-am auzit la Moonlight Stage din tot festivalul. A fost cu adevărat un spectacol grozav pe care sper să îl revăd cândva!Kreator
Scream Stage se pregătea pentru unul dintre marii capi de afiș al zilei, Kreator. Scena era pregătită cu manechine spânzurate, atârnate de partea de sus a scenei, manechine trase în țeapă, și un cap uriaș diabolic în spatele tobelor. În acel moment vântul începea să bată cu putere, iar acest lucru a făcut scena un pic mai dificil de controlat din punct de vedere al flăcărilor și al efectelor. Cu toate acestea, flăcările se ridicau, era fum peste tot și, deși soarele ajungea pe unele părți de scenă, ne-a plăcut foarte mult spectacolul Kreator. Mille Petrozza a fost foarte energic și a comunicat cu publicul. Ne-au placul și fanii care au venit pregătiți pentru spectacol, cu tricouri și diverse articole marca Kreator.Avantasia
Scena Vampire a fost decorată ca o poveste cu pietre și mai multe straturi, iar mulțimea a luat-o razna când membrii Avantasia au intrat pe scenă. Au susținut un spectacol cu fum, foc și lumini reci, iar membrii trupei au interacționat foarte bine între ei. Una dintre vocile de backing a devenit și solistă după primele piese, cu momente frumoase de duet care au fost bine primite de public. Mi-a plăcut foarte mult interacțiunea soliștilor cu membrii trupei și am putut vedea că s-au simțit foarte bine pe scenă.ZZ Top
Una dintre principalele atractii ale zilei - cel putin pentru mine - a fost ZZ Top, legendara trupa din Statele Unite pe care eram nerabdatoare sa o vad. ZZ Top a fost - timp de 51 de ani - formată din vocalistul-chitaristul Billy Gibbons, bateristul Frank Beard și basistul-vocalist Dusty Hill, până la moartea lui Hill în 2021. Conform dorințelor lui Dusty Hill, tehnicianul lor de lungă durată, Elwood Francis, a intervenit pentru a prelua partea de bas.Trupa a dezvoltat un sunet semnătură, înrădăcinat în stilul blues al lui Gibbons, completat de secțiunea ritmică strânsă a lui Hill și Beard. Ei sunt renumiți pentru spectacolele lor live, versurile pline de umor și aparițiile emblematice care se potrivesc ale lui Gibbons și Hill, care purtau ambii barba caracteristică, ochelari de soare și pălării.
Din păcate, nu am avut voie să-i fotografiem din fața scenei, dar am primit permisiunea de a-i fotografia din mijlocul publicului, timp de o piesă. Muzica lor sună extrem de bine și aceștia sunt foarte relaxați pe scenă. Au încercat chiar să facă niște mici glume care au fost bine primite de public. Configurația lor a fost simplă, tobele au fost plasate în mijloc cu un gong mare în plan secundar și scena a fost împărțită în două: una pentru bas și una pentru chitară, cu o mulțime de amplificatoare și cabinete. Știi cum visezi uneori oare cum ar fi un eveniment și cât de minunat va suna? Acesta este unul dintre acele momente: a fost perfect! Sunt atât de bucuroasă că am putut fi martor la un spectacol ZZ Top. Mulțumesc, Tons of Rock, pentru un vis devenit realitate!
Satyricon
Apoi, era momentul ca Satyricon să intre pe Scena Vampire. O altă trupă grozavă de metal, formată în Oslo, în 1991. Bannerul de fundal avea niște corbi care m-au dus cu gândul la Shadows of the Dying Sun de la Insomnium. Vocea lui Satyr a sunat foarte bine, cu pasaje curate și growl-uri pe care le cunoaștem și le iubim cu toții. Frost a fost o fiară în spatele tobelor, oferind o performanță neiertătoare.Trebuie să recunosc că picioarele noastre nu erau în formă maximă după 4 zile de alergat de la o scenă la alta, dar am avut șansa să vedem o mulțime de trupe legendare și să descoperim altele noi.
Greta Van Fleet
Greta van fleet a fost ultima trupă care a cântat la Scream Stage. A existat o lipsă de comunicare între securitatea trupei și fotografi, pentru că nu au permis niciunui dintre fotografi să intre în photopit în primele minute, și i-au ținut la marginea scenei, într-un spațiu restrâns. Am auzit că a fost din cauza unor efecte pyro scurte care au avut loc în cadrul primei melodii, dar ar fi trebuit ca reprezentantul trupei să fi comunicat acest lucru fotografilor. Unii dintre băieți/fete au plecat pentru că au crezut că acesta este locul din care vor trebui să fotografieze spectacolul...Concertul a fost foarte bun și oamenii cântau alături de Josh. Nu știu dacă a fost cea mai bună trupă care ar fi putut încheia festivalul, dar până la urmă au făcut o treabă grozavă și au adus vibrații pozitive pentru toată lumea. Chiar dacă nu ești neapărat un fan, muzica lor este cumva încurajatoare și pozitivă.
Festivalul s-a încheiat cu clasicele artificii și cu toții ne-am îndreptat spre autobuze, pentru a merge acasă.
Câteva gânduri suplimentare: Zona de presă a fost foarte profesionistă și primitoare și apreciez foarte mult acest lucru. Ne simțim întotdeauna bineveniți și în siguranță la Tons of Rock. Fotografii și editorii lucrează, nu doar participă la festival, iar faptul că organizatorii înțeleg acest lucru și creează condiții adecvate pentru toată lumea (inclusiv curent și internet) este un lucru extrem de apreciat. Toate festivalurile mari ar trebui să învețe și să înțeleagă rolul presei și al fotografilor în acest gen de festivaluri.
Mi-a plăcut foarte mult că am avut mai multe opțiuni de mâncare anul acesta, că zona de merch a fost mai mare și au păstrat lucrurile bune pe care le-am trăit anul trecut, cum ar fi apa gratuită, sticle de apă gratuite, protecție solară gratuită și o mulțime de bunătăți de la chioșcuri.
În general, aceasta este o experiență foarte relaxantă ca participant la festival, în care m-am simțit în siguranță și înconjurată de o comunitate bună de oameni, am văzut prieteni buni și mi-am făcut alții noi.
Trebuie să recunosc că acesta este un motiv bun pentru mine să vizitez și Oslo vara, când soarele e mereu prezent pe cer, o experiență pe care o voi repeta cu plăcere iar și iar. Ne vedem la anul, Tons of Rock!