Mercuri, 13 mai 2015, Sala Palatului a devenit locul de joaca al unui alt membru din celebrul G3. Dupa Joe Satriani si Steve Vai a venit si timpul legendarului Yngwie Malmsteen sa viziteze Romania.
In deschidere am avut parte de un spectacol mult mai scurt decat anticipat al celor de la Trooper care au debutat din start cu piesa “O viata este prea mult” (o piesa care rar apare in setistul Trooper) care in esenta a reprezentat jumatate din concertul lor care nu a durat mai mult de 20 de minute. Cu toate acestea, baietii nu s-au incurcat sa stea prea mult la povesti profitand la maxim de fiecare minut petrecut pe scena. Pe scurt Trooper au cantat foarte bine (desi putin) reusind la sfarsit sa deschida putin apetitul publicului pentru ceea ce urma. Dupa o pauza de 25 de minute, scena a parut sa fie putin inclinata spre dreapta dupa ce un perete de amplificatoare Marshall (28 de head-uri si 13 boxe) a fost dezvaluit din spatele unei cortine albe in timp ce in stanga scenei a fost dezvaluit doar un amplificator de bass si inca unul pentru clape. In caz ca nu stia asta deja “The Great Wall of Malmsteen” este o cerinta aproape obligatore la toate concertele lui Yngwie.
Punctual, la ora 20:45, luminile se sting si nebunia pe scena incepe, Yngwie Malmsteen apare alergand intr-un stil absolut caracteristc si unic lui, plantanduse direct in buza scenei facand ceea ce stie el cel mai bine sa faca. Viteza si precizia cu care reuseste sa cante acest maestru al chitarii este debordanta dar sa poti aprecia live virtuozitatea lui deja recunoscuta la nivel modial, este cu totul alta poveste.
Asera la Sala Palatului am experimentat ceva ce nu mi-am imaginat ca este posibil si anume niste tranzitii de la un volum asurzitor la o liniste in care cineva din primul rand al salii palatului putea sa aiba o conversati cu cineva din ultimul rand fara nici macar sa fie nevoit sa ridice nivelul vocii. Tranzitile aceastea fiind realizate de schimbarea stilului de interpretare al lui Yngwie care trecea de la un stil ca heavy metal la un stil de muzica clasica “transformandu-si” chitara intr-un violoncel sau vioara care reusea sa concentreze auzul tuturor celor din sala aproape ca si cand acesta ar fi soptit doar celor din primul rand ce canta. Absolut fabulous.
In ciuda acestei lectii de chitara predate tuturor celor prezenti la Sala Palatului, trebuie sa recunosc ca totusi spectacolul pentru mine a avut si cateva momente cel putin ciudate. In primul rand, desi am apreciat faptul ca spectacolul a inceput la timp nu inteleg de ce s-a terminat cu aproape jumatate de ora mai devreme decat a fost anuntat. Imi doresc totusi ca acest lucru sa fi fost normal si sa nu fi fost un gest exagerat al lui Malmsteen care este recuoscut ca fiind temperamental atunci cand ceva nu ii convine iar din nefericire aseara au fost cateva scapari ale organizatorilor care este posibil sa il fi calcat putin pe nervi.
Spre exemplu cam la a 4 sau a 5-a piesa din concert a aparut un fotograf care defila prin fata scenei si ii facea poze (asta desi toti fotografi acreitati de la acest concert au fost scosi din fata scenei dupa primele 2 piese). Acest lucru l-a enervat in mod evident pe Malmsteen, incat s-a oprit din a canta si a inceput sa urle la fotograf facandu-i semne sa iasa afara. Dupa cateva scurte discutii care nu au parut amiabile cu cineva din backstage Malmsteen a continuat sa cantate, dar in sala cei de la firma de paza aproape ca au devenit paranoici „patruland” pe scari asigurandu-se ca nimeni nu mai are aparate foto si chiar atragand atentia unor persoane care filmau cu sau faceau poze cu telefonul sa isi inchida blitul.
De asemenea un alt moment cel putin ciudat a fost aparitia unei persoane pe scena cu un mop in mana care in timp ce Malmsteen canta, stergea repede podeaua. Nu imi pot imagina ce s-a putut intampla pe scena de a fost nevoie ca aceasta sa fie de curatata imediata, dar aparent pentru Malmsteen era esential.
Totusi in ciuda acestor scute momente ciudate, nu trebuie uitat faptul ca spectacolul a fost unul reusit, Yngwie Malmsteen aratandusi intregul arsenal de miscari de la aruncare chitarii in aer sau chiar peste cap direct in bratele unui membru din echipa lui de sunetisti pana la slol-urile lui ametitoare.
Pana la urma, cu bune si cu rele, putem spune ca am beneficiat de un spectacol complet al lui Yngwie Malmsteen acesta aratandu-si atat virtuozitatea si creativitatea muzicala cat si comportamentul lui notoriu cunoscut in toata lumea.
