Cronici / Galerii foto / Interviuri

Cronică de Concert Yoth Iria, Machiavellian God, Dark Fusion, False Reality si Karma Violens în Club Quantic

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 21 Ianuarie 2025

Yoth Iria în clubul Quantic a fost un concert îndelung asteptat de către mulți fani ai black metalului grecesc. Trupa are multe elemente din nord, de la primele trupe de gen, dar, pe urmele celor de la Rotting Christ, a adus și noutăți în compoziție. Legătură cu celebra trupă nu este întâmplătoare, întrucât basistul, Jim Mutilator, a cântat pe primele albume Rotting Christ și a contribuit decisiv la compoziții și la versuri. Amprenta sa se observă (și mai ales se aude) și pe compozițiile noi, dar albumele pe care le-a scos cu Yoth Iria seamănă și nu prea cu cele ale fostei sale trupe. Cert este că ele mi-au plăcut și chiar așteptam să văd trupa live. Chiar dacă grecii au mai fost la noi, nu am apucat să-i văd, așa că nu am vrut să ratez acest moment. Dar uneori așteptările nu se împlinesc și, din păcate, impresia lăsată a fost mai degrabă împărțită, după cum voi arăta mai jos. În deschiderea concertului au fost mai multe trupe, diferite între ele, bune toate: False Reality din Brașov, Karma Violens din Atena, Dark Fusion din București și Machiavellian God tot din București. Trupele au venit cu merchandise și Dorel Tudor, organizatorul acestui concert alături de Rusidava Management & Psychosounds Music SRL, a avut și cu standul său de marfă concertistică.

În seara de sâmbătă prima trupă care a urcat pe scenă a fost False Reality din Brașov, o apariție destul de rară pe pe scenele bucureștene și nu numai, dar o trupă care are în continuare ceva de spus și o face cu dedicare. Trupa a prestat extrem de bine și extrem de profesionist, a cântat fără mari probleme tehnice, dar cu o deosebită plăcere. Publicul, în număr destul de mare totuși pentru acea oră, a reacționat foarte bine și s-a bucurat de muzica trupei de melodic death metal. Chiar dacă trupa nu are decât un album, End of Eternity, scos în 2016, a reușit să se mențină interesantă pentru publicul ascultător și a cântat piese de pe el. Ce ar mai fi foarte important de adăugat este că artiștii au o abilitate extrem de rară de a interacționa cu publicul în așa fel încât acestuia să-i fie dor de de ei, să-i aștepte oricât ar fi nevoie și chiar să vină la concerte atunci când ei cântă.

A doua trupă a serii, Karma Violens din Grecia, a fost într-adevăr o surpriză pentru mine întrucât nu nu o știam atât de bine, doar căutasem câteva piese înainte de de a veni la concert. Dar pe scenă mi s-a părut a suna chiar foarte bine. Formația pare a fi într-o schimbare de stil, având atât elemente de metalcore/melodic death metal, dar și de black metal. Într-adevăr, la o căutare, putem afla că grecii au virat pe ultimele materiale înspre black (mai ales pe Mount of the Congregation din 2021, dar fără a rennța încă (sau complet) la vechile compoziții. Ceva din energia de trupă de metalcore este încă acolo și în prestația live. Vocalul a coborât în public și a început un pogo, asta după ce a încercat de mai multe ori să inițieze unul de pe scenă și nu a reușit. Pe de altă parte, trupa a cântat și un cover Behemoth, Ov Fire and the Void. Fără a aduce neapărat ceva nou în zona metal, trupa are însă abilitatea de a transmite destul de multă emoție și acest lucru o face și cu ajutorul unor compoziții pe care îți vine să dai din cap.

Dark Fusion a fost a treia trupa a serii, una pe care chiar dacă o știam, nu o mai ascultasem de ceva vreme și nu mai știam nimic despre ea. Trupa activează de mulți ani în undergroundul românesc și are, din câte am putut să observ, o bază de fani destul de activă. Aceștia s-au bucurat în mod special de concertul trupei, care s-a comportat pe scenă cu mult dezinvoltură și chiar pare că a cântat cu multă plăcere. Ei au fost mai darnici cu albumele, cel mai nou fiind Virtual Dominon din 2023. Pare că anii de la înființarea trupei nu au făcut decât să o îmbunătățească și să îmbunătățească și prestațiile live. Comunicarea a fost bună, fără a ieși prea mult în evidență prin cine știe ce discursuri, dar îndeajus încât publicul să se simtă băgat în seamă. Mi-a plăcut în mod deosebit și faptul că sunetul a fost extrem de curat și astfel am putut să ne bucurăm de toate sunetele electronice combinate cu riff-urile grele și tobele care ies în evidență. Trupa de industrial metal a avut o super prestație și chiar mi-ar plăcea să o revăd curând.

Chiar dacă Machiavellian God este o trupă care cântă des, are mereu ceva fresh și aduce pe scenă un metal de calitate, cântat de fiecare dată la un nivel înalt de profesionalism. Totuși, de data aceasta a fost puțin prea tare sunetul și nu neapărat spre binele trupei. Cum mai spuneam și cu alte ocazii, în alte recenzii la diverse trupe, un sunet mai tare uneori face mai degrabă un deserviciu. Dar chiar și în aceste condiții nu prea pot să mă plâng, trupa a cântat la fel de bine precum mă așteptam. Trupa a pus accentul pe cel mai nou album, Beyond the Void, dar am avut parte și de piese mai vechi și chiar de o surpriză. Trupa a avut doi invitați speciali, primul este fostul vocal, Vlad "Flip" Plapcianu, al doilea este Stege de la Apa Sîmbetii. Flip a fost pe două piese, iar publicul a reacționat bine.
Îmi place că interacțiunea cu publicul este foarte buna la trupa aceasta și că din când în când mai vin cu câte ceva nou, cu invitați, de exemplu.

Și ajungem în final la trupa serii,Yoth Iria. Voi începe prin a spune că mă așteptam la mai mult de la acest concert, chiar speram că va fi memorabil sau cel puțin că-mi va plăcea măcar la fel de mult cum îmi place pe albume. Pe acestea trupa chiar sună bine, știe să producă o atmosferă specială, ocultă, mistică, spuneți-i cum vreți, care nu s-a regăsit mai deloc în prestația live. Am stat și m-am gândit ce anume a lipsit și cred că am câteva explicații. În primul rând pare că n-au pus foarte bine la punct coregrafia, ca să zic așa. Trupa a început cu un un mic ritual, cu lumânări aprinse și un mic dans al vocalului (cel mai probabil, așa cum au mai subliniat și alții, un dans al lui Pan, zeul păgân protector al muzicii și al păstorilor, dar și unul care se deda sexualității), dar nu a continuat în același fel. Singurul aspect care a rămas a fost dansul, care sigur nu cred că a fost prea bine înțeles și pare că nu s-a potrivit chiar mereu. Parcă, așa cum au subliniat mai mulți dintre cei prezenți, vocalul era pe treaba lui și restul trupei pe treaba ei, în două filme diferite. Și parcă era mult prea vesel pentru o trupă de black metal.

Acesta a și coborât printre oameni și a cântat în mijlocul lor. Nu am ce să zic, și-a făcut treaba și are o voce bună, dar parcă așteptam altceva. Un alt motiv este că trupa nu prea a respectat sunetul compozițiilor, multe piese au sunat prea diferit față de album. Nu că ar fi prima trupă care face asta, dar uneori păreau două trupe diferite. Cel mai grav aspect, și luați-o ca pe o remarcă personală, dar mi-au părut mai închegate și ma profesioniste toate celelalte trupe ale serii decât trupa de afiș, lucru deloc în regulă. Nu zic, au fost și destule aspecte pozitive, precum chiar încercarea de a face ceva deosebit, precum ritualul și faptul că trupa a incorporat elemente vizuale proiectate în spate (cu toate că nu au fost nici ele alese foarte bine). Una peste alta a fost un concert decent, cu momente bune, de exemplu pe piesele Mornings of the One Thousand Golds și pe coverul după Rotting Christ, Non Serviam, dar se putea mult mai bine, mai ales ținând cont de calitatea în sine a multor piese.

Setlist Yoth Iria :