Hammerfall sunt o trupa cu care m-am intalnit muzical in liceu si care mi-au ramas in amintire cu cateva piese ce faceau furori prin rockotecile de atunci. Anii au trecut si sfarsitul lui 2011 i-a adus pe suedezi prima data la Bucuresti intr-un concert la Hard Rock Cafe. Trebuie sa recunosc ca eram foarte entuziasmata si de trupele ce trebuiau sa deschida seara, mai ales Death Destruction (trupa formata din fosti membri ai trupei Evergrey).
In ziua concertului am aflat ca trupele din deschidere au fost inlocuite cu 2 trupe romanesti, la momentul respectiv nu stiam prea multe detalii de ce s-a intamplat asta. Am trecut peste dezamagirea initiala si am zis ca nu o sa las asta sa imi strice seara. Pana la urma, au fost alese sa cante Blind Spirits si L.O.S.T., trupe romanesti pe care le stiam, le mai vazusesem in concert si care nu suna rau deloc.
Am ajuns la Hard Rock Cafe putin inainte de ora 21 si am constatat ca Blind Spirits erau deja pe scena. Cu parere de rau ca nu i-am prins de la inceput, m-am dus direct in primul rand al scenei pentru niste poze si am ascultat ultima piesa a lor din seara respectiva, "Road of broken hearts". Sunetul era foarte bun, luminile asemenea asa ca inceputul serii se anunta promitator. Despre Blind Spirits trebuie sa va spun ca sunt una dintre putinele trupe de hard & heavy care exista la noi, ca s-au reunit de o luna de zile in care au avut deja 3-4 concerte si ca pregatesc un nou album pentru 2012. Cred ca o sa mai auzim de ei cat de curand.
L.O.S.T. au acaparat repede scena si chiar daca au fost intr-o formula restransa (fara basist), au avut un show plin de energie. Nu stiu cum s-a vazut de pe scena, dar din public eu am vazut multe plete agitate si un tobar care rupea sunetul in doua cand incepea sa bata. L.O.S.T. au cantat mai multe piese de pe albumul lor "Remains Of Pain" lansat in 2010 dar si piese mai vechi, cum ar fi piesa ce a incheiat spectacolul, "Ziua ce vine". O sa incerc sa mai ajung pe la concertele lor in viitor pentru ca suna foarte bine live.
In fata scenei s-a aglomerat cu adevarat putin dupa ora 22, cand si-au facut aparitia si baietii de la compania de securitate ce au montat niste "gardulete" pentru a tine publicul departe de scena. Au amenajat un mic spatiu in fata scenei dar care nu si-a dovedit utilitatea pentru fotografi pentru ca nimeni nu a avut acces acolo. Din spatele baricadelor si printre fani, cei cativa fotografi din presa si-au facut treaba cum au putut, avand totusi avantajul de a fotografia pe parcursul intregului concert.
Hammerfall nu s-au mai lasat asteptati si au pornit asaltul in uralele fanilor prezenti la concert. Headbanging sincron, lumina rosie si heavy-power marca Gothenburg au fost elementele remarcate de mine la inceputul acestui concert. Nu ma asteptam ca Hammerfall sa ma fascineze asa cum au facut-o, nu le-am dat niciodata prea multa atentie in amalgamul de trupe si genuri muzicale pe care le ascult dar mi-am dat seama de cum au inceput sa cante ca nu exista un loc mai potrivit in care sa imi fi petrecut seara de 30 noiembrie.
Foarte deschisi in fata publicului si uimiti de primirea calduroasa ce le-au facut-o fanii, suedezii au dat ce au avut mai bun pe scena si setlistul a fost presarat de hit-urile mult asteptate de fani: "Any Means Necessary", "Last Man Standing", "Always Will Be", "Riders of the Storm", "Let the Hammer Fall" (pe care s-a auzit foarte tare vocea publicului) si "The Dragon Lies Bleeding".
Publicul a avut un rol esential pe parcursul acestui concert, ma uitam printre fani si vedeam bucuria pe care numai muzica preferata o poate aduce in sufletele acestora. Hammerfall m-au prins in vraja lor si m-au castigat drept fan dupa doar 2-3 piese (mi se intampla din ce in ce mai rar asta, dupa cate trupe am vazut live pana acum). Joacim Cans este un vocal si un lider innascut, care s-a facut remarcat nu doar prin vocea sa unica ci si prin carisma si usurinta de a comunica cu publicul. Chitaristii si basistul au stralucit pe parcursul intregului concert, s-au agitat incontinuu si printre acorduri, isi faceau timp sa zambeasca sau sa faca cu ochiul spre fanii din primele randuri.
Nu puteau sa se lase plecati fara un bis si astfel am avut parte de inca 3 piese: "Glory to the Brave", " One More Time" si "Hearts on Fire" ce a incheiat excelent o seara incredibila. Ma bucura de fiecare data cand pot sa zic ca plec de la un concert cu o amintire nepretuita si mai bogata cu o noua trupa in arsenalul celor pe care le categorisesc ca trupe "must see again".
Trebuie sa mentionez ca m-a surprins prezenta scazuta a fotografilor si in general, a presei de rock la acest eveniment, fapt explicabil probabil de numarul mare de concerte din ultima vreme. Pacat, a fost un eveniment mai mult decat reusit.
Acestea fiind spuse, tin sa multumesc organizatorilor ca au adus in Bucuresti trupa asta magnifica si ca au reusit sa aleaga rapid 2 trupe romanesti pentru a inlocui locul lasat lipsa de trupele de deschidere ce au ramas blocate prin Budapesta. A fost o seara de neegalat!
