20 mai 2013, orele 20:00, Sala Palatului din Bucuresti era plina ochi in asteptarea gigantului Joe Satriani. A fost un eveniment cu casa inchisa, o intalnire asteptata ani la randul de fani si nu numai, o seara dupa care am plecat acasa cu gandul ca sunt mai bogata cu experienta unui concert deosebit.
Seara a fost deschisa de Nicu Patoi si Platonic Band, o trupa formata din muzicieni romani ce s-au remarcat de-a lungul timpului in alte trupe. Adrian Ciuplea (bass), Razvan "Lapi" Lupu (tobe) si Nicu Patoi au urcat pe scena fara colegul lor Berti Barbera, ce avea un alt concert in acelasi timp, insa formula de trio nu i-a impiedicat sa incalzeasca spiritele din sala. Atmosfera era foarte calda si la propriu din cauza multitudinii spectatorilor si (probabil) lipsei unei ventilatii adecvate.
Vizibil emotionati, Platonic Band ne-au prezenta compozitii de pe albumul lor "Sweet Little 6String" precum "Come Back" sau "Mysterious Ways". Muzica lor este undeva la granita unde rockul, bluesul si jazzul se intersecteaza si creeaza magie, magie la care publicul a reactionat cu multe aplauze. Felicitari lui Adrian Ciuplea pentru "selectionarea" in trupa lui Steve Vai alaturi de care pleaca in turneu in curand, este o realizare uriasa pentru el si un pas inainte pentru muzica rock din Romania.
Putin dupa orele 21:00, pe scena si-au facut aparitia in lumini albastre si rosii Joe "Satch" Satriani, insotit de o trupa de muzicieni exceptionali: Marco Minnemann (tobe), Bryan Beller (bass) si Mike Keneally (chitara si clape). Am fost transpusi direct in lumea cu sunete nebune de chitara, cu mult feeling si naturalete cu care doar Satriani canta.
Fara artificii si fara costume fistichii dar cu proiectii interesante ce dansau in ritmul muzicii, Satriani ne-a tinut captivati aproape doua ore. Ne-a prezentat compozitii mai vechi si mai noi, ne-a multumit in nenumarate randuri pentru prezenta si aplauze si s-a exprimat cel mai mult prin muzica. Venisem la concert cu o frica cum ca aveam sa ma plictisesc, insa nici vorba de asa ceva, show-ul marca Satriani m-a tinut in priza pana la ultimul acord si m-a transformat in fan.
Trebuie sa punctez ca sunetul a fost perfect pe toata durata cantarii, chiar si in ultimele sectoare din Sala s-a auzit impecabil.
Daca inceputul s-a axat pe piese precum "Flying In a Blue Dream" si "Unstoppable Momentum", tensiunea a crescut progresiv cu "The Crush Of Love", "Satch Boogie" si "Cryin'". Finalul a fost pur si simplu electrizant cu piesele "Always With Me, Always With You" si "Surfing With The Alien". Nu se putea sa nu avem parte si de un bis, pe care publicul l-a savurat in picioare, aplaudand.
A fost un concert ce mi-a depasit asteptarile, un concert pe care cu greu am incercat sa-l transpun in cuvinte, pentru ca acestea sunt prea sarace pentru a readuce senzatia traita la concert si feeria muzicala.
Felicitari Events pentru unul dintre cele mai bune evenimente muzicale din acest an si speram sa ne revedem cat mai curand cu Joe Satriani.
