Festivalul Metal Gates a crescut foarte mult de-a lungul timpului, ajungând ca în acest an să fie aproape sold-out în ambele zile. Acest lucru este o raritate în peisajul bucureștean, însă o dovadă în plus că cei implicați în acest proiect fac treabă bună, și o fac cu pasiune.Accesul la concert s-a făcut foarte rapid, terasa exterioară a avut o zonă generoasă de merch, iar tot programul festivalului s-a respectat destul de bine.
Molybaron
Trupa își are originile atât în Franța, cât și în Irlanda, și abordează un stil ce combină influențe progressive, rock și metal. Aseară am auzit și înfluențe de southern metal, dar și de classic rock, cu pasaje catchy și melodice.
Probabil că a fost o alegere bună pentru a deschide festivalul, însă pe mine nu m-au convins de ajuns, parcă încă nu și-au găsit sound-ul / stilul propriu.
Marche Funebre
Aducând stilul doom din Belgia, trupa a ieșit în evidență printr-o prezență scenică mai activă. Dacă alții apelează la procesoare vocale sau alte efecte, nu e cazul la Marche Funebre. M-au surprins cu tehnica de growl pe două voci, tehnică ce le-a ieșit impecabil! Am remarcat de asemenea sunetul excelent al bass-ului în această trupă.
Taine
Sărbătorind 20 de ani de la lansarea albumului "Cealaltă Parte", Taine a cântat integral acest album. Fanii au cântat alături de Andy piese ca "Vanity", "Pierdut" și "Avoid the Pain". Chiar dacă din formula originală a rămas un singur membru, trupa a reușit să aducă înapoi pe scena albumul lansat în 1999, chiar și cu mici efecte ici-colo.
Hamferð
În cateva cuvinte: doom-metal din insulele Feroe, la costum, într-o interpretare teatrală și sobră. Cu riff-uri slow, pe un fundal verde, am vazut un show demn de o trupă care a câștigat atat GBOB în țara lor, cât și Wacken Open Air în 2012. Mi-a părut rău că nu am apucat să iau unul din cele (doar) 5 cd-uri de la stand-ul de merch. Cert e faptul ca Hamferð a fost surpriza serii pentru mine și mi-ar plăcea să îi revăd.
Ancient
După un scurt sound-check, trupa și-a făcut apariția pe scenă într-un mod caracteristic al stilului black metal norvegian: face-painting, țepi și chiar mai mulți țepi, în coroana vocalistului. Trupa este considerată drept parte din mișcarea originală a black metalului de la începutul anilor '90. Sunetul trupei și mix-ul instrumentelor au fost în zona potrivită. Un pic prea zgomotoasă pe alocuri, dar fanii s-au bucurat de show.
A Pale Horse Named Death
Aveam așteptari mai ridicate de la această trupă, însă show-ul lor nu m-a cucerit. Chiar daca stilul lor oficial este gothic metal, se regăsesc multe influențe din muzica trupei Type O Negative. Poate că aș fi apreciat mai bine trupa în alt context, însă în această seară parca au fost din alt film, cel putin din punctul meu de vedere. Singura constantă a fost sunetul distorsionat de bass. Restul: un amalgam de stiluri și de ambianțe, cu o prestație vocală destul de slabă.
Dark Tranquillity
Probabil unul din cele mai profesionale setup-uri și soundcheck-uri la care am asistat. Totul pregătit, setup minimalist pe scena și totul bine programat. Membrii trupei au intrat pe scenă în aplauzele publicului, aplauze care nu s-au oprit până la finalul concertului. Sunetul a fost excelent, tracklist-ul ne-a purtat prin mai multe albume, iar vocalul a fost foarte comunicativ cu publicul. Au cantat toate piesele mele preferate: Encircled, The Science of Noise, Forward Momentum, Atoma și au încheiat show-ul - bineînțeles - cu celebra piesa Misery's Crown.
La un moment dat vocalul a cântat din mijlocul publicului, fiind înconjurat de telefoane care filmau și care făceau poze. Overall un show excelent și un sunet pe măsura!
După prima seară de festival am plecat spre casă cu gandul la show-ul Hamferð, însă pe acordurile de la Dark Tranquillity.
Galerie foto
A doua zi a început cu cei de la Pilgrimage. Un doom interesant, cu o voce bună și riff-uri destul de catchy.
Descend Into Despair
Continuând în acelasi stil, trupa s-a fâcut remarcată prin growl-ul apăsător, însă la un tempo mult mai scăzut. Au sunat OK, însă pe alocuri vocea a fost un pic prea prezentă pentru gusturile mele.
Officium Triste
Despre Officium Triste pot spune că am cumparat un CD de al lor, imediat dupa recital. Mi-a plăcut extrem de mult vocea (și growl-ul aferent), definiția perfecțiunii când vine vorba de stilul doom. Trupa aduce un pic cu stilul Insomnium, cu hook-uri melodice care te prind la orice piesă.
Clouds
În sfârșit apuc să îi vâd și eu live (anul trecut i-am ratat). Clouds cântă pentru cei care au părăsit aceasta lume, pentru cei dragi care nu mai sunt alături de noi. Se simte că pun toată pasiunea în muzica lor, iar eu am râmas impresionată de această experiența live. Pe lângă sunetul excelent, unde puteai auzi fiecare detaliu de la fiecare instrument, vocea este una deosebită și reușește să transmită toate acele sentimente publicului. Vocalul de la Officium Triste a cântat una dintre piesele Clouds, un alt deliciu pentru cei prezenți. Concertul lor a fost cel mai bun recital al serii, din punctul meu de vedere.
Antimatter
Apariția trupei pe scenă ne spunea ca stilul abordat se va schimba. Adevarul e că nu prea am vâzut stilul doom cântat pe Stratocastere :) Sunet curat, precis, o voce deosebită, și ritmuri interesante. Vocalul s-a încăpățânat să nu își dea jos haina de pe el, chiar dacă spunea în repetate rânduri că îi este foarte cald. Alternând între sunete clean și distorsionate, trupa a adus o pată de culoare între atâtea trupe doom.
Dagoba
Faimoși pentru wall-of-death-urile din Franța, trupa a venit cu un show energic și dinamic pe scena din Quantic. Au reușit - destul de repede - să aprindă fanii prin muzica lor. Nu pot spune că sunt mare fan al stilului, însă au făcut show.
Taake
Trupa norvegiana a luat ființă în Bergen, în 1993. Stilul abordat este - bineînțeles - norwegian black metal, chiar "True Norwegian black metal" dacă e să ne luăm după spusele trupei. Vocalul este înconjurat de povești și controverse, ca multe alte personaje din lumea black metal a acelei perioade. Taake a avut un show bun, învăluit de ceață și sunete agresive.
Galerie foto
Ma bucur mult că acest festival a crescut așa mult și sper să o țină tot așa. Așteptăm anunțurile pentru ediția din 2020. Noi sigur vom fi acolo, sperăm că și voi!
Let's Rock!
