O nouă toamnă, o nouă ediție Metal Gates Festival, trei zile de metal divers cu douăzeci și una de trupe din mai multe țări, dar și de pe la noi. Festivalul este de ani buni unul de neratat, să nu mai zic că și anul acesta numele de pe afiș sunt deosebite și sunt trupe iubite de către public. În mare parte este un festival dedicat zonelor mai întunecate, black, death, doom, gothic și toate combinațiie care ies de aici. Majoritatea trupelor au mai fost în România, unele chiar la acest festival, sau măcar în Quantic, locul unde se desfășoară între 28 și 30 septembrie acest eveniment, dar între timp au scos albume noi, unele și-au mai schimbat stilul sau componența. Cei de la Final Step Production au avut grijă și anul acesta de noi, metaliștii, și s-au ocupat ca lucrurile să se desfășoare cât mai bine, mai curat, mai fără probleme. Trupele au venit în mare parte cu un merch diversificat, la prețuri de toate felurile, dar au fost și merchandiseri locali, așa că toată lumea a avut ce cumpăra. Eu am găsit C.D.-uri și tricouri pe care mi le doream de ani de zile și nu știam de unde să le iau. Bani să fie, fiindcă de marfă și de distracție nu ducem lipsă la acest festival.
Prima zi a început cu Varang Nord din Letonia (nu cred că mai știu altă trupă de acolo). Trupa, destul de nouă, cântă un pagan/folk metal forțos și are o prezență scenică așa cum se cuvine (îmbrăcăminte specială, cranii de animale pe scenă) și a fost o apariție mai mult decât inedită. Am prins a doua parte a concertului și, pe lângă piesele proprii, precum „Pārķiuņa Uomurs”, „Svietņeica” sau „Warchant of Forests” au cântat și un cover Korpiklaani, „Vodka".
A doua trupă a primei zile, Olympus Mons, a început în forță cu „Prevail” și a dat tonul unui concert așa cum ne-a obișnuit de câțiva ani încoace: melancolic și heavy în același timp. De fiecare dată când îi văd live trăiesc aceeași senzație de întoarcere în timp, mai ales datorită versurilor și a atmosferei pe care muzica lor o creează. Trupa a cântat și o piesă nouă, „The Artisan", în prima audiție la Metal Gates, și lucrează la al doilea album pe care îl aștept cu interes, întrucât debutul este chiar bun.
Aeternam a fost pentru mine revelația zilei. Trupa canadiană, din Québec, chiar, este pentru prima dată în București, dar a mai fost o dată în Cluj-Napoca. Nu cred ca doar mie mi-a plăcut muzica lor cu influențe orientale, cu versuri cu tematică istorică, precum Căderea Constantinopolului (așa cum se poate auzi pe cel mai nou album, „Heir of the Rising Sun” de anul trecut), fiindcă am văzut multă lume fascinată de sound-ul lor. A fost un concert ceva mai dinamic decât mă așteptam, vocalul a încercat să implice publicul și în parte i-a reușit. O să ascult multă vreme de acum înainte trupa asta și sper să revină, așa cum au promis. După concert, membrii trupei au stat multă vreme la standul lor si au povestit cu oricine a fost interesat de ei și mai ales de muzica lor. Trupa a cântat mai ales piese de pe albumul nou, dar și melodii mai vechi, precum „Damascus Gate” sau „Moongod”.
Shattered Hope din Grecia e dintr-o altă categorie, doom lent, cu implicații melancolice și mortuare, sau, mai pe scurt, funeral doom. Piesele lungi și statice sunt mai potrivite poate pentru o ascultare solitară, acasă, dar nici live nu a sunat deloc rău. Prezența trupei la acest festival a fost apreciată, mai ales că cele trei albume pe care Shattered Hope le-a scos dovedesc o fervoare creativă chiar intensă. Mi-a plăcut foarte mult felul dedicat al vocalului de a transmite o stare apăsătoare, la fel și tobele au sunat special. Shattered Hope a cântat piesele: „Convulsion”, „Verge”, „A Traitor's Kiss” și „Towards the Land of Deception”.
Cei de la Doomas au urcat pe scenă mascați și gata să facă un pic de prăpăd. Stilul lor, inspirat pe noul album, R'lyeh (2023), de opera lui H.P. Lovecraft, este mult mai dinamic și publicul a reacționat pozitiv. Combinația de doom și death metal este diferite de cea regăsită la alte trupe de gen, mai ales datorită riff-urilor și a vocii. La un moment dat nu prea s-a auzit cum trebuie, dar s-a reglat. Pe parcurs au renunțat la măști și au continuat doar cu prăpădul. Trupa slovacă, tot cu trei albume la activ, are și avantajul unui vocal care nu ne-a lăsat o clipă să ne odihnim. În setlist s-au regăsit piese precum: „Portal” sau „Abyss”.
A urmat Arkona, o trupă controversată în lumina politică a ultimilor doi ani. Aseară trupa ne-a prezentat o față mai altfel decât o știam, ceva mai îndepărtată de folkul cu care ne-a obișnuit. Trupa s-a concentrat mai ales pe cel mai nou album, Kob', lansat anul acesta. Rușii au menținut calitatea muzicală și vocea Mashei „Scream” e la fel de specială, de versatilă și de bine întreținută ca întotdeauna. Nu au comunicat mai deloc cu publicul, doar au cântat, Masha s-a mișcat încontinuu și a făcut atmosferă mai ales prin gesturi. Din păcate, au cântat fără toboșar, cu tobele înregistrat pe bandă, nu știu de ce. Au fost doar trei oameni pe scenă, mult mai puțini decât mă așteptam, ținând cont de alte dăți când trupa a cântat la noi. Publicul a fost mai degrabă reținut în mare parte la început, dar după câteva piese a început să fie mai cald, mai primitor și pe ultimele două piese toate forțele s-au dezlănțuit.
Batushka a intrat pe scenă cu întârziere de 40 de minute. Nu știu exact care au fost motivele, dar destul de multă lume a plecat după câteva piese, în ciuda faptului că trupa a sunat chiar foarte bine și nici de data aceasta prezența scenică nu a fost mai prejos. Dar totuși a fost o zi de joi. Îmbucurător a fost faptul că cei rămași au participat la așa-zisa slujbă și polonezii cei blasfemiatori și-au dus la îndeplinire misiunea muzicală și de această dată. Blackerii au cântat piese cam de pe toate materialele lansate în această formulă (despre cealaltă Batushka nu mai știu nimic de ceva ani) și, chiar dacă nu au adus mai nimic nou în domeniul recuzitei scenice sau prestației, spectacolul a fost fără probleme.
E demn de remarcat că trupa a dat start noului turneu, Black Pilgrimage 2023, chiar cu acest concert. Cei care au venit pentru prima dată la un concert Batushka au avut cu siguranță ce să vada, mai ales dacă n-au mai fost de mult la Biserică, iar fanii mai vechi au luat din nou parte la o experiență pe cinste. În mod clar, Batushka are în continuare un cuvânt important de spus în zona metalului și sunt curios să văd și să aud în ce direcție se va îndrepta trupa în viitor. Înainte de a urca pe scenă i-am putut vedea la standul de merch, chiar foarte bine aprovizionat, unde „Bart” a dat autografe și a făcut poze cu fanii. A fost o primă zi de festival chiar reușită!
