Deși trăiesc în același oraș în care s-a născut Negură Bunget, în cei 15 ani de existență a trupei nu i-am văzut niciodată live. Drept e că interesul meu pentru ei a apărut de-abia de când au lansat albumul Om în 2006, dar de atunci am tot ratat concertele lor. Fie vreun meci, fie comoditatea, fie altceva, mereu am avut câte o scuză. De data însă am fost hotărât și am pornit cu așteptarea unei experiențe plăcute. Și exact de asta am avut parte.
Am ajuns chiar când începea concertul. Micuța scenă din Daos era aglomerată, dar muzicienii au reușit să-și aranjeze frumos căruța de instrumente și s-au așezat în formație de 3-2-1: chitariștii în primul rând, Inia Dinia la clape și Ageru Pământului în spatele xilofonului, iar în vârful piramidei - Negru, inima trupei. Cocoțat în spatele tobelor, dădea tonul ritmurilor ancestrale, mioritice.
E de remarcat profesionalismul trupei, atât din punct de vedere tehnic, cât și al prezenței scenice. Nu degeaba sunt cea mai de succes formație românească în afara granițelor. Multe concerte din Daos au fost masacrate din cauza sunetului, dar de această dată a fost excelent. O fi Black Metal, dar eu sunt de părere că tocmai la aceste genuri mai zgomotoase e nevoie de un sunet bun, pentru că altfel rămâne zgomot, și nu muzică. Esența muzicii Negură Bunget e să te ducă cu gândul la alte vremuri și la alte locuri, undeva în mijlocul naturii, îm același timp creând o stare de tensiune meditativă. Fiecare instrument s-a auzit perfect, până la bătăile xilofonului. Sunetul de talangă a fost autentic, deși putea fi foarte ușor redat "de pe bandă", dar așa s-ar pierdut din naturalețe și din farmec. Doar la notele mai înalte și la cele prelungite de clape s-au auzit distorsiuni, dar acestea întregeau peisajul acustic, tocmai prin acea tensiune de care vă spuneam.
Și din punct de vedere vizual am rămas impresionat. Componenții aveau o coregrafie bine coordonată, alternând între momentele statice și agitația frenetică, dar ritmică și sincronizată pe fundalul luminilor epileptice. "Dădeau din plete" e prea puțin spus. Serios! Totul părea bine regizat. Am avut parte și de niște imagini video pe întreaga durată a concertului. Din păcate erau proiectate unde deasupra lui Negru, perturbate de vacarmul de pe scenă și într-un chenar prea mic pentru a te împresura, dar în rest o adiție bine venită.
Deși a fost anunțat ca o prezentare a mai multor piese noi, concertul a fost de fapt o călătorie prin toată discografia Negură Bunget, începută cu o piesă cântată în premieră (cred că singura), trecând prin albumul Om (Norilor, Hora Soarelui, Cunoașterea Tăcută), până la "prima piesă de pe primul album Negură Bunget", dar și prin materialele mai recente Poartă de dincolo, Vârstele Pământului (Pământ, Dacia Hiperboreană, Chei de rouă) și altele, în total cam 2 ore care mie mi s-au părut că au trecut repede. Am avut parte și de un trio de percuție perfect sincronizat și executat, când Negru a părăsit tobele și s-a strecurat la toacă pentru piesa Norilor.
Publicul a fost împărțit în două. Partea din față rotea aprig din plete, pe când cei din spate urmăreau meditativ concertul. Mă încadrez în aceștia din urmă și pot spune că am savurat din plin senzațiile auditive, vizuale și bahice - ce altceva se potrivește mai bine cu Negură Bunget decât Silva Neagră?
