Cronică QFest – Ziua VI – Sear Bliss, Thy Catafalque, The Committee, Quantic, 7 octombrie 2023

Sunt ani de zile de când ascult cu o crescândă încântare metal unguresc și dintre multele trupe foarte bune pe care le-au dat vecinii noștri s-au regăsit mereu în playlistul meu personal Thy Catafalque și Sear Bliss. Dacă pe cei de la Sear Bliss publicul românesc a mai avut ocazia să-i vadă de patru ori până acum, pe prima trupă nici eu, și cred că nici alții, nici măcar nu speram, până acum două-trei luni, să o vedem prea curând live. Trupa este mai degrabă un proiect de studio al foarte talentatului Tamás Kátai, iar aparițiile live sunt sporadice, mai dese totuși în ultimul an. La aceste două formații speciale, una care a făcut istorie în black metal, alta care s-a reinventat cu fiecare album, s-au adăugat concertului de sâmbătă seara, din Quantic, încă trei, The Commitee, Warhymn și SMAÉ. Trupele au venit cu merchandise îndestulător și s-au respectat orele de începere și ale recitalurilor. Și acest eveniment face parte din lungul șir de zile ale QFest-ului, dedicat unei varietați de trupe, de genuri, un fel de recapitulare al unui an plin de evenimente în clubul preferat al ascultătorilor de muzică bună. Aseară, acest festival s-a încheiat în mod glorios și neașteptat cu trupa vocal-instrumentală Paraziții și invitații ei.

SMAÉ din Iași a început la ora stabilită în fața unui public nu foarte numeros, dar foarte inimos. Pentru o trupă de deschidere a primit multe aprecieri, și pe bună dreptate, fiindcă SMAÉ („Sötét Már Az Évad"- care înseamnă aproximativ „anotimpul este deja întunecat”) chiar mi-a produs o impresie dintre cele mai bune. Cel mai mult mi-a plăcut cum a sunat piesa „Fit for Revision", dar în general am numai cuvinte bune de spus despre black metalul lor. Înainte de ultima piesă vocalul a zis cu un pronunțat accent ieșean „facem oleacă de mișcare, facem să ținem minte", dar din păcate nu s-a făcut prea multă. Totuși, am putut aprecia o trupă pe care nu o știam, care mi-a plăcut de la un capăt la altul, dar mai ales clapele, care dau un sunet melodic de black metal din anii 2000 tinerei trupe.

Nu e pentru prima dată când văd Warhymn în Quantic și nici de data aceasta nu a fost un concert static. Chiar dacă trupa mizează pe atmosferă (din păcate s-a resimțit lipsa unor clape reale, nu înregistrate), ritmurile sunt mega heavy, tobele și basul se simt bine împreună, la fel și chitările cu cele două voci. E impresionant și faptul că unul dintre chitariști, Răzvan, are o vârstă fragedă și totuși știe foarte bine să își strunească instrumentul. Trupa din București mizează pe un sunet epic, cu pasaje instrumentale lungi și în mare parte-i iese, iar publicul învățat și cu trupa și cu un astfel de sound poate intra în starea necesară aprecierii unui astfel de concert. Au cântat mai ales piese de pe albumul de debut, „Gnosis", din 2019, dar și de pe celelalte e.p.-uri.

The Committee, trupă internațională care abordează un black metal modern, a urcat în continuare pe scena din Quantic. Ca Mgła sau Uada, și ei cântă mascați și mizează pe un sunet plin care formează un zid aproape de nepătruns. Piesele lor mizează pe o atmosferă deosebită și temele abordate, ocultismul, istoria, teoriile conspirației ajută la conturarea acesteia. Nu am resimțit nicio clipă de plictiseală în timpul concertului lor, chiar dacă nu eram chiar foarte familiarizat cu trupa și chiar aveam la început câteva preconcepții, care a fost rapid spulberate. Nu e de colea să ții zeci de minute o mulțime de oameni atenți și chiar încântați de ceea ce faci. Mi-am dat seama că zona aceasta de black metal este foarte apreciată la noi în țară și blackerii mascați se pot simți aici ca acasă. Poate jocul de lumini a fost mult prea intens pe alocuri, și nu doar la trupa asta, în rest, voce, chitări, tobe, bas la înălțime, cu piese de pe cele trei albume precum: Synthetic, Organic Gods - Weapons of Genocide, Katherine's Chant, Flexible Facts – Weapons of History and Chronology sau Not Our Revolution.

Thy Catafalque a fost senzație, peste aștepări. Cu siguranță nu e o trupă pentru toată lumea, mulți au plecat pe afară în așteptarea celor de la Sear Bliss, dar cei care au rămas, destui oricum pentru a face cinste trupei, au avut parte de un concert de avangarde metal de toată frumusețea. Tamás Kátai a venit cu o formație bine aleasă, formată din muzicieni pe care i-am putut asculta pe albumele trupei (Krisztián Varga și Zoltán Vigh la chitară, Tamás Káta însuși la bas și voce și Árpád Szenti la tobe), mai ales pe cele mai noi, cu două voci masculine (Gábor Dudás și Bálint Bokodi) și două voci feminine (Martina Veronika Horváth și Ivett Dudás) care s-au înțeles bine de tot pe scenă.

Felul în care a fost alcătuit setlistul a făcut posibilă trecerea prin mai multe etape ale istoriei trupei, prin piesele mai melancolice, mai atmosferice, dar și prin cele experimentale sau de-a dreptul brutale și foarte metal. În plus, ordinea a fost în așa fel încât să fie pasaje de legătură între ele și să fie o curgere echilbrată și un balans între vechi și nou. S-a pus accent pe cea mai nouă creație a lui Tamás Kátai&co., „Alföld”, de anul acesta, iar piesele în mare parte au sunat la fel de bine ca pe album. Din când în când Kátai ne-a mai adresat câte un cuvânt, la fel și vocalii, dar în general a fost muzică de cea mai bună calitate.

Setlist Thy Catafalque :

1. Szíriusz
2. Néma vermek
3. Esőlámpás
4. Köd utánam
5. Töltés
6. Balra a nap
7. Héja‐nász az Avaron
8. Kel keleti szél
9. Embersólyom (Kaláka cover)
10. Szarvas
11. Jura
12. Csillagkohó
13. Mezolit
14. Trilobita
15. Fehérvasárnap

Pentru a cincea oară în România, Sear Bliss a venit cu un black metal epic, special, pe care l-au perfecționat de-a lungul unei cariere mai lungi decât vârsta multor oameni prezenți la concertul lor, după cum a spus la un moment dat vocalul și basistul, András Nagy. Alături de el, pe scenă au urcat Zoltán Vigh la chitară, Gyula Csejtei la tobe, Zoltán Pál la trombon și Attila Kovács la bas și chitară. Este un moment special penntru trupă, acest an marchează treizeci de ani de activitate și acest lucru s-a văzut pe scenă, au transmis multă emoție, multă bucurie. Nici ei nu au avut, din păcate, un clăpar live, dar sintetizatoarele înregistrate și-au făcut bine treaba.

Trupa a cântat la o oră înaintată în noapte și a făcut-o cu o intensitate incredibilă. După atâtea alte ore de concerte am resimțit o oarecare oboseală, dar mai mult ca o toropeală plăcută, care a fost foarte potrivită cu atmosfra trupei, care cântă despre lumi trecute, istorie, bătălii, păduri, munți, cosmos și altele la fel de palpitante. Trupa a pus accent mai ales pe primele două albume, „Phantoms” din 1996 și „The Haunting” din 1998, dar și de pe celalalte, în număr de șase. De asemenea, trupa a cantat și o piesa de pe primul album, „11.000 Years Ago” ( sau „Oh, my Lord”) necântată până acum live, dar și „Upper World”, o piesă de pe viitorul album care va ieși la anul, tot în primă audiție. S-a făcut mult headbang, i-am văzut și pe o parte din cei de la Thy Catafalque în fața scenei fiind foarte activi, și a fost un concert dintre cele bune, pe care ți le vei aminti o vreme de acum înainte.

Setlist Sear Bliss:

1. Blood on the Milky Way
2. Far Above the Trees
3. A Deathly Illusion
4. Two Worlds Collide
5. Seven Springs
6. The Haunting
7. As the Bliss Is Burning
8. Upper World
9. Soulless
10. Beyond the Darkness
11. Birth of Eternity
12. A Mirror in the Forest
13. Oh my Lord