Ediția 2019 a Rockstadt Extreme Fest se anunța o aventură plină de muzică, prieteni și voie bună. Din păcate, s-au anunțat și ploi, devenite deja tradiție la acest eveniment, însă, cu anumite excepții, nu a fost chiar așa de rău.
În prima zi ne-am acomodat cu noul layout al festivalului: 2 scene principale, una lângă alta, zona de merch, zona de food & drinks și zona de presă, asezată convenabil lângă scena mare. Anul acesta băuturile și merch-ul oficial al festivalului se puteau plăti cu ajutorul unui card contactless, care se lua de la BT, initiațivă care a ajutat mult la diminuarea cozilor. Chiar și așa, mai ales seara, cozile se lungeau, însa nu depășeai 5-10 minute până să îți vină rândul, aș zice ca e un timp rezonabil pentru un astfel de eveniment. Oferta de mâncare a fost variată și cred că a mulțumit pe toată lumea. Un lucru de notat aici sunt prețurile, foarte bune la băuturi și bune la capitolul mâncare. Am avut chiar și o rulotă de unde se puteau lua dulciuri și băuturi calde, excelente de altfel. Felicitări organizatorilor pentru acest lucru!
Selecția de trupe din prima zi a fost pe gustul meu, iar dacă ar fi să menționez câteva din preferatele zilei: Sur Austru au sunat excelent, Ura de După Ușă, plina de energie, a mobilizat publicul la circle-pit-uri, Gothic a avut un show energic, iar cei de la DinUmbră au fost într-o formă de zile mari.
Cu toate ca stilul (hard)core-metal nu mă atrage foarte mult, Betraying the Martyrs și Adept au reușit să îmi transmită un vibe foarte bun, poate și din cauză că stiu să comunice cu publicul.
Katatonia a avut cel mai bun sound al zilei, precis și curat, cu un show care mi-a mers la suflet.
Paradise Lost, headliner-ul din prima zi pe scenei Adrian Rugină, a susținut un show aniversar (30 de ani). Trupa a concertat în România cu mai multe ocazii, și speram ca măcar de data asta să sune bine live. Pe CD sună impecabil, însă în show-urile live trupa nu sună la fel de legat, vocea fiind ori prea discretă, ori falsând pe alocuri. Piesa mea favorită "Beneath Broken Earth" a sunat foarte bine, însă growl-ul care îl știam nu a fost ca pe vremuri. Am stat până la sfârșit și am plecat la cazare cu acordurile melodiei preferate în minte. Măcar nu ne-a plouat!
Galerie foto
Galerie foto
A doua zi am observat noul trotuar din Râșnov (finally), însă problema cu parcările a fost la fel ca anul trecut... Râșnov încă nu e pregătit pentru un val așa de mare de turiști, și nici nu pare se se mobilizeze să rezolve această problemă. Totul e plin în perioada festivalului, la supra-preț, cu o calitate destul de scăzută a serviciilor oferite în acel preț.
În fine, a doua zi de festival am început-o cu cei de la Blutrină, un fel de mix între metal, Gutalax și replici din desene animate. Funny AF, bravo băieți! În timpul show-ului s-au auzit probele de sunet de la Crimena, fenomen care s-a tot repetat inevitabil. De cele mai multe ori nu a deranjat, însă au fost unele excepții: Mgla, Schammasch și Clawfinger.
RoadkillSoda au predat o lecție de stoner și Rock&N Roll, fiind urmați de cei de la Ghost Iris din Danemarca, care au adus un mix de progressive metalcore pe scena Adrian Rugină. Trupa Onslaught a urcat pe scena Brașov cu un show de thrash metal britanic de calitate.
M-au surprins plăcut cei de la Ektomorf din Ungaria. Solistul a știut cum să comunice cu publicul, și în scurt timp s-au format mosh-pit-uri în mijlocul publicului. Ektomorf a fost una din trupele mele preferate ale serii. Muzică bună, atmoferă bună și comunicare cu publicul, 3 ingrediente de nelipsit pentru orice trupă care vrea să câștige fani noi cu fiecare reprezentație. Au urmat cei de la Mortem, o trupa de Norwegian Black/Death Metal înființată în 1987 de către Steinar Sverd Johnsen, Marius Vold și Jan Axel (Hellhammer) Blomberg. Aceștia au adus pe scenă un altar/pupitru apărat de 2 pari cu țepi, iar clapa era decorată cu cranii. Un show de trve norwegian black-metal. Candlemass a deschis concertul cu piesa "The Well of Souls", fiind trupa mea favorită din a doua zi de REF 2019. Totul a sunat impecabil, iar vocea lui Johan Längqvist mi-a depășit toate așteptările. Nu au lipsit piese precum Dark Reflections, Mirror Mirror, Bewitched și A Sorcerer's Pledge. După aceea, cei de la Korpiklaani au "acaparat" scena Brașov. De fiecare dată, un show Korpiklaani este fascinant, o nebunie pe scenă, nici nu știi unde să te uiți mai întâi. Trupa este plină de energie și oamenii acești au o dinamică specifică când sunt pe scenă. Six Feet Under a încheiat seara 2 de festival, cu squeal-uri specifice: Iiiiiiiii!!! E prima oară când văd un bass cu 7 corzi în acest gen muzical. Trupa a sunat bine și a fost foarte bine primită de cei prezenți. Iiiiii a rămas expresia festivalului, în zilele următoare am înlocuit "Salut" sau "Bună" cu "Iiiiii"! :D
Galerie foto
Galerie foto
În a treia zi ne-a cam plouat, în mai multe reprize... Am ajuns la festival când încă erau pe scena cei de Alister Mars. Cu toate că afară începuse ploaia, au început să se strângă oameni în față, iar trupa a sunat bine. Vocalul, din republica Moldova, chiar a vorbit un pic în română cu noi. Au urmat cei de la Ktera. Standard-ul la chitari este de 8 corzi, dar asta nu înseamnă ca totul va fi mai heavy. Ceva nu a fost ok, trupa nu a sunat prea legat sau sunetul nu a fost cel mai fericit. În timpul concertelor Omega Diatribe și Bio-Cancer am socializat cu amicii, dar am fost imediat vrăjită efectiv de show-ul celor de la Schammasch, o trupă de Black/Death Metal din Elveția! O reprezentație plină de fum, culoare și mister. Numele trupei vine de la Shamash sau Šamaš, zeul soarelui din mitologia Akkadiană/Babyloniană. Trecând peste aspectul teatral al show-ului, trupa a sunat foarte bine, și m-au câștigat drept fan. Show-ul a fost deranjat pe acoluri de sound-check-ul trupei Bölzer, un lucru inevitabil datorită faptului că cele două scene erau una lângă cealaltă. Bölzer este un duo de metal extrem din Elvetia. E prima oară când am văzut o chitară cu 10 corzi, vocalul având rolul de a acoperi toate frecvențele de chitară, bass și voce. Bloodbath au avut o lumină "dubioasă", compusă din albastru, roșu și alb. Trupeții erau stropiți cu sânge, și chiar eram curioasă să văd cum vor suna, având în vedere că vocalul este același ca la Paradise Lost. Trebuie să spun că totul a sunat închegat, iar vocea nu m-a deranjat deloc. O fi avut o seară mai proastă în prima zi ?
A urmat o luuuungă așteptare pentru show-ul Clawfinger. Se pare că aceștia și-au pierdut din scule și au fost nevoiți să facă niște improvizații. Din cauza unor probleme tehnice cu clapa, au întârziat cam 30 de minute înainte să înceapă show-ul. Vocalul și-a cerut scuze pentru situație, însă show-ul lor nu m-a impresionat deloc. A fost ceva la atitudinea lor, ceva nu mi-a convenit însă nu aș putea să spun exact ce.
Seara a fost salvată de trupa Accept. Calitate și precizie germană, cu un show pe măsură. De la sound-ul foarte bine definit, la mișcarea scenică, aceștia au făcut un show de zile mari.
Nivelul de energie a ajuns la limite, după 3 zile de festival deja începeam să resimt oboseala, frigul și drumurile la și de la cazare. Însă, măcar am plecat binedispusă după acestă zi, cu trupe noi de adăugat în playlist.
Galerie foto
Galerie foto
Dacă în zilele precedente au fost momente în care simțeam că a fost prea multa coreala, ziua 4 a adus "the big guns". Ultima zi a însemnat highlight-ul REF din acest an, cu trupe precum 1349, Soilwork, Dimmu Borgir, Mgła și Hypocrisy. Ziua a început cu prestația trupei Evergreed din Sibiu, fiind urmată de trupa Abigail la scena principală. Abigail dau concerte destul de rar, însă aș vrea să aud și piese noi de la ei. Hteththemeth au avut un concert foarte reușit, cu baloane și scene de teatru incluse. Au avut-o ca invitată specială pe Alexandra Enache, din trupa 4 Tune Quartet, o completare bine-venită la muzica acestora. Plini de energie, ca de fiecare dată, am savurat fiecare piesa până la sfârșit. Nu au cântat "Olga", dar probabil că nu era momentul potrivit :)
Muzica celor de la Hexis nu m-a mișcat prea tare. Brothers Till We Die au făcut o nebunie, atât pe scenă cât și în public. În cadrul recitalului lor cei de la Monster au oferit o chitară. Poate că ar fi fost mai bine ca premiul să fie dat în urma unui concurs, fiindcă s-a ajuns la pumni pentru "câștigarea" premiului în mulțime, după legea străzii. Trupa a fost extrem de energică, cu ritmuri latino pe alocuri. Aceștia au fost foarte bine primiți de către public, mai ales că au distribuit cd-uri gratuite și ... prezervative! Walking Dead On Broadway: mai multa coreală... next!
1349 au intrat pe scenă cu efecte pirotehnice. Norvegienii au oferit un concert bun de black metal, cu un sound foarte bun. Uneori vocalul stătea cam aproape de flăcări, dar își proteja fața cu mâinile, în formă de X, spre deliciul publicului.
Pe cei de la Mgła voiam să îi vâd de ceva timp. Aceștia au venit cu mult merch care s-a dat ca pâinea caldă! Pentru cine nu i-a văzut în concert, aceștia cântă cu o pânză neagră pe față, lucru care te face să te concentrezi mai mult pe muzică. Au cântat piese de pe albumul meu preferat: Exercises in Futility. Am văzut mulți fani în public, cu tricouri Mgła, care dădeau din plete pe muzica lor. A fost una din trupele preferate ale zilei.
Soilwork au mai venit la REF și într-o ediție anterioară. Trupa știe să facă show și sunt adevărați profesioniști.
În timp ce Hypocrisy au început recitalul la scena Brașov, rândurile deja începeau să se strângă la scena mare, pentru headliner-ul serii: Dimmu Borgir. Din recitalul Hypocrisy nu au lipsit piese precum Fractured Millennium, Eraser și Fire in the Sky. La bis au cântat The Final Chapter și Roswell 47, retrăgându-se de pe scenă pe piesa Deathrow.
Spectacolul de artificii a luminat scena și publicul, fiind deja o tradiție la REF.
Scena s-a luminat încet, iar cei de la Dimmu Borgir și-au făcut apariția pe acordurile melodiei The Unveiling. Am văzut mulți oameni "pregătiți" de concert, pictați pe față, îmbrăcați cu tot felul de accesorii și decorațiuni, strigând într-una "Dimmu Borgir"! A fost concertul perfect pentru a încheia ediția Rockstadt Extreme Fest 2019, cu un show plin de efecte, fum, flăcări și cu un decor impresionant. Am și uitat de ploaie, de oboseală, de picioare, de tot... Au cântat piese precum Interdimensionat Summit, Gateways, Dimmu Borgir și Puritania. Concertul a fost încheiat cu piesele Progenie of the Great Apocalypse și Mourning Palace, iar scena au părăsit-o pe acordurile melodiei Rite of Passage.
Galerie foto
Galerie foto
O ediție reușită, cu soare, muzică, ploaie, mâncare bună, prieteni, distracție și amintiri de neuitat.
Ne vedem la anul, la ediția REF 2020!