La cateva zile dupa concertul Sabaton care efectiv m-a scos din amorteala, a urmat un nou regal metalic pus la cale de cei de la Promusic Prod. & Events si revista Maximum Rock. Si le-a iesit de minune!
Concertul s-a tinut la Arenele Romane intr-un cort special amenajat. Desi la inceput cand am intrat in cort mi s-a parut sinistru, odata ce s-a umplut de rockeri lucrurile au luat-o pe un fagas normal. M-am bucurat ca a existat si o garderoba unde pentru o suma modica puteai sa iti lasi fara grija lucrurile.
De la inceput trebuie sa mentionez ca inainte de acest concert nu eram familiarizata cu muzica trupelor din deschidere astfel incat parerile mele legate de aceste trupe nu sunt avizate si au fost formate la fata locului. Stilistic vorbind nici Loch Vostok, nici Leprous nu sunt pe strada mea dar am regasit la fiecare trupa elemente muzicale interesante.
Loch Vostok din Suedia canta progressive si cu greu au reusit sa surescite interesul fanilor Therion care se adunau incet spre scena. Ca o curiozitate, numele lor vine de la un lac subteran din Antarctica. Pe mine au reusit sa ma prinda abia cu riff-urile din ultima piesa desi tebuie sa recunosc ca primele trei piese m-am concentrat mai mult la facut poze si mai putin la muzica.
Leprous mi-au placut mult mai mult, au fost mai dinamici, mai comunicativi, au un stil cam pretentios ce-i drept dar care m-a atras ca un magnet: avantgarde progressive rock. Cred ca sunt sanse mari sa ii ascult in viitor si daca agreati stilul, va recomand!
Si a venit momentul cand cei de la Therion au intrat pe scena de la Arenele Romane! Eu trebuia sa fac poze primele piese dar inca de la prima ("Sitra Ahra") ma pierdusem vrajita cu ochii la ce se intampla pe scena...
Ascultasem ultimul album de curand si albumele clasice (Therion sunt deja clasici!) prin liceu, dar live Therion m-au cucerit definitiv. S-au auzit foarte bine, muzicienii au fost foarte carismatici si si-au intrat perfect in roluri. Am vazut un spectacol in primul rand, un spectacol in care muzica a triumfat!
Christofer Johnsson este un geniu muzical - in cazul in care se mai indoia cineva de lucrul asta - si a reusit sa isi stranga in jurul lui numai colegi de valoare. Sopranele, Snowy si Thomas sunt un cvartet unic in lumea metalului si noi am fost extrem norocosi ca i-am vazut pe scena de la Bucuresti.
Dintre piesele din playlist mi-au atras atentia: "Hellequin", "Siren of the woods", "Dies Irae" (Mozart cover), "Clavicula nox". Adevarate capodopere muzicale ce ne-au purtat pe toti intr-o alta lume pentru o seara.
Cu parere de rau, a trebuit sa plec inainte de final si vazand acum playlistul imi pare rau ca am plecat fix inainte de "Lemuria", piesa pe care o iubesc.
Un show superb, asa cum numai o trupa de simfonic metal poate face, un show ce va ramane in amintirea celor care au fost la concert ca unul dintre momentele cele mai frumoase ale anului metalic 2010!
To Mega Therion!
