19 octombrie 2013, o zi cu soare si cu multe emotii pentru targovistenii de la Trooper si fanii lor, ce si-au dat intalnire la Turbohalle in Bucuresti. "Atmosfera" se anunta cel putin interesanta, avand in vedere ca Trooper au ales sa isi desfasoare spectacolul pe o scena inconjurata de public din toate directiile.
Cei mai infocati fani au avut ocazia sa isi achizitioneze un bilet la sesiunea de autografe cu trupa sau la un mini-workshop de chitara cu Laurentiu si Balaurul. Aceste bilete au fost vandute in totalitate inainte de concert, astfel ca la fata locului se mai gaseau doar bilete cu acces normal.
S-a intarziat putin cu intrarea insa nimic nu a mai contat de indata ce ne-am vazut inauntru. Ne-a intampinat un stand generos de merchandise unde pe langa noul album, ne puteam achizitiona si un tricou, un hanorac, un breloc sau o bricheta, toate inscriptionate cu logo-ul trupei.
Scena si felul cum a fost organziata chiar a fost o surpriza foarte placuta. Vizibilitatea a fost excelenta din orice unghi, ne-a facut viata mai usoara si celor care am avut de fotografiat, a fost blindata bine de tot cu multe artificii si le-a dat ocazia si celor din trupa sa se desfasoare in largul lor.
Sa va spun cate ceva si despre trupa, prezenta lor fiind motivul principal pentru care ne-am strans noi toti acolo. Cu 18 ani de cariera, Trooper sunt una dintre cele mai apreciate formatii rock si cu siguranta, una dintre cele mai iubite trupe din Romania. Publicul ii adora, au de fiecare data cu ocazia lansarilor zeci de oameni veniti de la sute de kilometri departare sa-i vada doar pe ei. Grupul celor mai loiali fani poarta numele de scandalagii si o buna parte din ei au avut onoarea sa apara in ultimul videoclip al trupei. Trooper au o legatura speciala cu fanii, creata in timp, o legatura ce a depasit de mult granita fan-artist, iar scandalagii sunt cei care-i "alinta" cel mai tare pe cei din trupa. Nici de data asta Trooper nu au scapat de un mic cadou de la fani, materializat intr-un banner pe care scrie "Sa fie scandal!".
Si a fost scandal si foc si mai ales muzica buna, ca daca nu ar fi fost nu am mai fi povestit. Prima piesa, "Anul Sarpelui" a fost momentul cand pe scena nu a intrat doar trupa ci si un sarpe (cred ca era un piton albinos) incolacit de gatul Coiotului.
Toata trupa era in continua miscare (pana si John a avut doua seturi de tobe) si euforie. Aproape 3 ore a durat nebunia de show, in care ne-au trecut prin toate albumele Trooper si ne-au dat si o portie buna din ultimul produs discografic. Trebuie spus ca mai nou, au decis sa nu mai cante in concerte cele mai importante piese ale lor (precum Tari ca muntii, Amintiri sau Strigat), asa ca acest concert a fost cam ultima sansa sa ne intalnim cu hiturile ce i-au propulsat pe cei 5 baieti din orasul natal catre cele mai mari scene din tara.
Din setlist nu putea sa lipseasca piesa "Scandal", un imn tocmai bun sa incepem cu totii distractia. "Rugaciunea soldatului", "Old school baby", "O viata este prea mult" si "Inca o lupta" par acum o alaturare un pic ciudata pentru un cunoscator al muzicii Trooper, insa in concert au fost un careu de asi si publicul a reusit sa se bucure si sa traiasca fiecare piesa in parte. Nu stiu daca am mai spus-o pana acum dar in opinia mea, "O viata este prea mult" este una dintre cele mai bune piese romanesti create vreodata.
Dupa aceasta desfasurare de forte, Trooper ne-au cantat o noua piesa numita sugestiv "Hatebook", un manifest la vremurile in care traim.
Doua piese mai tarziu, a venit timpul pentru un prim invitat al baietilor pe scena, in persoana lui Sabin Boghici, talentatul clapar ce i-a mai acompaniat pe scena si cu alte ocazii. Momentul Vlad Tepes - Poemele Valahiei a fost ca de obicei, cel mai aproape de sufletul meu. La 4 ani de la momentul lansarii acestui album, inca il consider cel mai bun album Trooper.
Pe scena alaturi de baieti a urcat si Mihai "Mita" Georgescu de la formatia Bere Gratis, pentru a canta piesa "Zi dupa zi", o balada in care vocile celor doi vocalisti s-au imbinat perfect. Tot respectul pentru Mita si pentru atitudinea lui profesionista!
Alte momente memorabile ale showului au fost momentul "Liceul Cimitir" (un boom de energie si hard rock, multe artificii), momentul "Verset uitat" (o piesa la care multi ne-am bucurat teribil, datorita faptul ca-i cantata extrem de rar in concerte), momentul "Pe aici nu se trece" (indubitabil piesa mea preferata de pe noul album, poate fiindca o vad asa de bine fix din filmul cu Vlad Tepes - Poemele Valahiei) sau momentul "Voodoo" (piesa asta e obsedanta, cel putin mie una nu mai imi iese din minte). Finalul cu "Tari ca muntii", "Strigat" si "Vino cu mine" a fost incendiar la propriu!
Concertul a fost unul mai mult decat reusit, cu Trooper intr-o dispozitie de zile mari. Aici voiam sa ajung, sa va povestesc cate ceva despre atitudinea lor pe scena si cum i-am vazut eu pe fiecare.
Desi in general sta in spatele tobelor si este oarecum ascuns, diamantul rockului romanesc, cum l-au denumit baietii, tobosarul John a fost in centrul atentiei tuturor. Nu pot sa nu observ evolutia lui muzicala, stilul sau desavarsit in care simte si traieste muzica, experesivitatea care-mi aduce aminte fara sa vreau de idolul lui (doar ii are semnatura tatuata pe mana), Mike Portnoy. John a stralucit la acest concert mai mult ca niciodata, am observant pe la mijlocul show-ului ca schimbam si eu strategic partea in functie de cum se muta el cu tobele.
Oscar si Laurentiu stau de obicei pe aceeasi parte a scenei si se completeaza cumva intr-un mod unic unul pe celalalt. De data asta, au cam trebuit fiecare sa acopere pe rand cate o latura a scenei si nu si-au mai impartit atentia publicului. I-am vazut pe fiecare dintre ei schimband priviri cu cei din primele randuri, simtind vibratia fanilor intr-un mod nou. Va zic sigur ca daca gardurile erau mai aproape de public (n-au fost, din cauza efectelor pirotehnice), cativa fani mai simpatici sigur isi luau cate un bobarnac peste nas de la Oscar si cateva fane sigur lesinau doar fiindca Laurentiu era asa aproape de ele (aviz amatoarelor, urmeaza turneul cu multe concerte de club).
Despre Balaurul si Coiotu ce sa va mai spun? Au fost concentrati, au acoperit excelent scena si au fost in forma maxima. Si o sa va spun si voua ce i-am spus mamei lor pe care am intalnit-o in public. Ma intrebase cum mi se pare spectacolul si i-am spus cat se poate de sincer, ca nu-mi vine sa cred cum dupa zeci de concerte Trooper pe care le am la activ, ei inca reusesc sa ma surprinda si sa ma bucure asa tare cu concertele lor, cum se auto-depasesc si cum ne fac sa simtim ca traim.
Sunt Trooper, sunt ai nostri si ne-au oferit o viata de muzica, s-au dedicat rockului si o fac in continuare in fiecare zi. Noi nu putem decat sa-i sustinem, sa ducem mai departe visul lor si sa ii facem sa se simta zei chiar si pentru o zi.
Pana data viitoare, care va fi mai aproape decat va inchipuiti, hai cu rocku'!
