Ca în fiecare an, ARTmania este pentru mine unul dintre momentele culminante ale verii, un pretext pentru călătorie și reîntâlnirea cu oameni dragi, locuri frumoase, muzică și voie bună, o călătorie pe care o aștept cu mare nerăbdare.Chiar din primele zile când s-au confirmat datele pentru ediția din acest an am făcut rezervare de cazare la Sibiu. Am ajuns la Sibiu vineri după-amiază, ne-am cazat, am stat câteva minute să ne dezmorțim după drum, apoi am pornit ușor spre centru. Ne-am ridicat brățările pentru presă și acces foto și am pășit nerăbdători în spațiul rezervat festivalului. Majoritatea prietenilor noștri erau deja acolo și ne-au întâmpinat cu o veselie debordantă (ca de fiecare dată) și am așteptat să înceapă concertele.
Acesta este unul dintre puținele evenimente la care am participat anul acesta la care nu s-a stat la cozi interminabile pentru jetoane, mâncare sau băutură, semn că se poate și așa. Anul acesta mi s-a părut că spațiul delimitat pentru festival a fost ușor restrâns, zona pietonală din spate fiind mai generoasă, însă acest lucru nu a influențat negativ.
Noi am venit pregătiți cu pelerine de ploaie, prognoza meteo nefiind tocmai favorabilă. Ei bine, cred că eclipsa de lună împreună cu puțin noroc au făcut ca atmosfera să fie perfectă pentru un festival outdoor, iar ploaia ne-a ocolit cu desăvârșire în ambele zile.
Concertele au respectat programul anunțat de organizatori.
Rome a dat startul festivalului, acesta fiind ultimul concert al trupei în cadrul turneului The Hall of Thatch Tour 2018. Au fost câteva probleme la sunet, bănuiesc că unul dintre sample-uri nu a fost verificat înainte de concert. Chiar dacă lumina de afară era mult prea puternică pentru atmosfera intimă pe care o transmite muzica lui Jerome Reuter, publicul a fost captivat încă de la primele acorduri.
Au urmat Arcane Roots, veniți tocmai din UK, cu un show plin de energie. Trebuie să recunosc că trio-ul sună mult mai bine live decât pe YouTube, dovadă că și publicul i-a primit călduros. Cred că a fost o bună alegere din partea organizatorilor, iar impresia mea este că cei care i-au ascultat pentru prima oară la Sibiu au fost câștigați drept fani. M-au fascinat întotdeauna trupele care pot scoate sunete de progressive/hard-core/alternative (care să și sune bine), indiferent de marca de instrumente folosite, cu atât mai mult că este vorba de un Fender Stratocaster. Trupa urmează să lanseze în septembrie EP-ul Landslide pe CD, vinil și digital, sunt cel puțin curioasă cum o să sune. Printre piesele cântate la Sibiu s-au regăsit Off the Floor, Sacred Shapes, Matter, Leaving, Triptych, Resolve, Slow Dance, If Nothing Breaks, Nothing Moves.
După o scurtă pauză au urcat pe scenă Haken, acesta fiind primul concert al trupei după o pauză de jumătate de an. După numărul de tricouri și ochelari cu luminițe din public, probabil că Haken a fost cel mai așteptat moment al serii de vineri. Show-ul a fost o lecție veritabilă de rock progresiv, setlist-ul conținând atât piese vechi cât și de pe ultimul lor album de studio, Affinity. Trupa urmează să pornească la sfârșitul lui octombrie în North American Tour, alături de Leprous și Bent Knee. În setlist s-au regăsit Affinity.exe, Initiate, In Memoriam, Earthrise, 1985, The Endless Knot, Cockroach King, The Architect (alături de Einar Solberg, Leprous).
Seara de vineri a fost încheiată de trupă de post-rock Mogwai, din Scoția. Trupa a umplut Piața Mare din Sibiu cu acorduri hipnotizante și sunete perfect sincronizate. Membrii trupei au multiple aptitudini și stăpânesc mai multe instrumente muzicale, pe parcursul show-ului aceștia s-au schimbat de mai multe ori între chitată, bas și clape. Din setlist amintesc Crossing the Road Material, Friend of the Night, Rano Pano, Don't Believe the Fife, Auto Rock, Old Poisons, Ex-Cowboy, 2 Rights Make 1 Wrong, Every Country's Sun, Remurdered, Mogwai Fear Satan.
Galerie foto
A doua zi de festival a început în forță, cu concertul trupei Distorted Harmony din Israel. Publicul prezent a reacționat foarte bine la muzica și mesajul trupei. Chiar la ultima melodie computerul s-a blocat și a lăsat trupa complet fără partea de keyboards însă vocalul trupei a gestionat foarte bine momentul de "criză" cu glume clasice Apple vs. Android, spre deliciul publicului. Trupa și-a încheiat show-ul așa, fără partea de keyboards, însă ca niște adevărați profesioniști.
Zeal & Ardor au preluat scena cu sunete brutale și cu multe frecvențe joase. Trupa abordează un stil aparte ce îmbină muzica gospel cu black metal. Muzica lor nu este exact pe gusturile mele, este genul de trupă pe care o iubești sau o urăști, muzica și prestația trupei transmit o stare plină de tensiune, agresive pe alocuri, cu mesaje foarte puternice. În setlist se numără In Ashes, Servants, Come On Down, Blood in the River, Fire of Motion, Waste, We Can't Be Found, Gravedigger's Chant, Row Row, Devil Is Fine, Don't You Dare, Baphomet.
Au urmat Leprous. Trupa are mulți fani la noi, și nu mă mir, tocmai am aflat azi că vor reveni la toamnă în România, cu două noi concerte, la Cluj și la București. Show-ul de la Sibiu a inclus piese de pe albumele vechi dar și de pe ultimul album. Din setlist amintesc Bonneville, Stuck, The Valley, Foe, The Flood, From the Flame, Illuminate, The Price, Mirage, Slave.
Pauza până la următorul artist mi s-a părut interminabilă, însă nu datorită minutelor scurse.
Tehnicienii au început să monteze toate echipamentele pe scenă cu măsurători foarte exacte, totul aranjat la milimetru, simetric, inclusiv au aspirat mocheta de pe scenă special montată pentru Steven Wilson (este un lucru bine știut că artistul susține toate concertele desculț). Nu am putut să nu remarc cana englezească de ceai așezată în dreptul amplificatorului artistului. Cu siguranță că artistul are o rutină foarte specifică și bine pusă la punct. Concertul a început fix când era programat cu un scurt filmuleț introductiv, cu imagini și mesaje puternice. Dacă la început publicul a reacționat la textul suprapus peste imagine, spre finalul proiecției situația s-a schimbat. Cred că toată lumea a înteles că lucrurile nu sunt întotdeauna ce par și că putem fi ușor influențați.
Acesta este primul concert al artistului la noi în țară și a menționat că este bucuros că a ajuns în sfârșit la noi, chiar daca i-au trebui 30 ani pentru asta. Setlist-ul a conținut piese nu numai de pe ultimele sale albume dar și piese Porcupine Tree, artistul a și menționat că a încercat să includă cât mai multe în timpul limitat pe care l-a avut rezervat în cadrul festivalului, mai ales că piesele lui sunt foarte lungi... și deprimante, cu alte cuvinte pe placul nostru.
Sunetul a fost surround, un lucru destul de rar pentru concertele de la noi, iar show-ul a fost impecabil. Pentru mine concertul SW a fost cel mai așteptat moment al festivalului. Din setlist nu au lipsit Nowhere Now, Pariah, Home Invasion, Regret #9, Lazarus, Ancestral, Permanating, Song of I, Vermillioncore, Sleep Together, The Raven That Refused to Sing.
Galerie foto
Per ansamblu, atmosfera mi s-a părut și în acest an aparte, prietenoasă, aerisită, specifică Sibiului și acestui festival. Mie personal îmi place foarte mult direcția în care s-a îndreptat festivalul ARTmania și aștept cu nerăbdare și ediția de anul viitor.
