Odată cu trecerea timpului anii se dilată și, deși îmi amintesc mai greu detaliile ultimului concert Luna Amară la care am fost, amintirile concertelor de acum nu chiar 15 ani, atunci când îi vedeam chiar și de cinci ori într-un an, sunt mult mai pregnante. Am devenit fan al trupei la vreun an sau doi după lansarea albumului de debut "Asfalt", când în concerte deja își găseau prezența mai multe piese de pe viitorul "Loc lipsă". E clar că "Asfalt" nu a fost un album foarte reușit, fiind înregistrat în patru studiouri diferite, piesele formând un amalgam incoerent de genuri. Unele piese au și fost uitate și au dispărut complet din repertoriul trupei. Răzvan Ristea sau Sorin Moraru, nu mai știu exact, îmi spunea acum multă vreme că nu crede că vor cânta vreodată "Antidot", o piesă destul de simplistă, dar care mi-a plăcut întotdeauna foarte mult. Poate că "un popor detergent încuiat în televizor" nu e cel mai desăvârșit vers Luna Amară, dar vorba lui Mihnea Blidariu: "unele lucruri nu se schimbă niciodată", reclamele fiind printre ele.
Deci cu suficient timp la dispoziție, "niciodată" încetează să existe. Dacă "Antidot" s-a mai strecurat prin concertele ultimelor ani, piese ca "Your garden" sau "Unfed" nu cred că au fost cântate de la lansarea albumului. Sound-ul grunge al acestora e unul din lucrurile ce m-a atras la trupă, chiar de e clar că nu e definitoriu pentru discografia Luna Amară. Nici sound-ul chitaristului de atunci, Petru Gavrilă, nu mi se pare că se potrivește cu muzica trupei, chiar de la vremea respectivă a adus multe elemente personale, creative. Cred că acest lucru se vede cel mai bine în evoluția pieselor emblematice ce s-au evidențiat din acel amestec, unele din ele schimbându-se destul de mult, trecând prin mâinile mai multor chitariști.
Concertul din Timișoara a debutat cu "Ego Nr. 4". Țin minte o vreme în care a lipsit o bună perioadă de timp, deși era cerută cu insistență. Când în sfârșit își făcuse reapariția, publicul o luase razna, efectiv se dezlănțuise. N-a fost cazul în această seară, cei prezenți fiind foarte liniștiți, dar și foarte receptivi, reacționând pozitiv după fiecare cântec.
Fiecare concert Luna Amară are energia și povestea lui. De obicei spațiul din fața scenei e acaparat de tineri energici, dar de data aceasta nu a fost așa, chiar de, pe lângă fanii vechi, au fost și spectatori care cu siguranță nu au prins începuturile zbuciumate ale trupei. (Doar două persoane prezente aseară au asistat și la lansarea "Asfalt" de pe fostul ștrand "Eminescu") Astfel, "Oraș" a trecut fără pogo și fără ca publicul să cânte pe refren.
De altfel, Mihnea Blidariu a fost foarte bine dispus, lăsând "nervii" doar pentru piesele care îi cereau. Părea mai de grabă că ar fi la o întâlnire cu prieteni, la care depăna amintiri din tinerețe, cum ar fi faptul că la filmarea primului lor videoclip, "Gri Dorian", la finalul primei zile, una friguroasă în care s-au încălzit cu vodcă, au constatat că cineva a uitat să apese butonul de înregistrat, fiind nevoiți să repete totul a doua zi.
Nu am menționat că gazda evenimentului de aseară fost Escape Underground Hub, iar pe peretele din spatele scenei și pe întreg peretele din lateral au fost proiectate animații care au întregit imaginea auditiv-vizuală. Din păcate, sonorizarea are de suferit din cauza acusticii sălii, dar sunetul a fost decent.
Cele două piese mai lente au fost cântate una după alta, Mihnea descriind perfect antiteza dintre ele: dacă pe "Roșu aprins" s-au făcut cereri în căsătorie, "Mara" te umple de melancolie. "Ciudat" (ne-acustic) a îndemnat publicul să reîmbrățișeze spiritul toleranței, o temă predilectă în versurile trupei.
Am apreciat că nimeni nu a strigat "Dizident!" înainte de vreme, poate și din cauză că era evident că piesa nu va lipsi. S-a produs și ceva mișcare prin public, pornită de undeva din mijlocul sălii. N-a lipsit nici "Folclor", o altă piesă cu o întreagă istorie. A fost cauza unor acte de cenzură la adresa trupei, iar când a fost cântată la Stufstock în 2014 a produs probleme în rândurile conducerii TVR de atunci. O vreme dispăruse din repertoriul formației, căci se considera că tratează un capitol încheiat. Asta până când s-a realizat că unele lucruri nu se schimbă niciodată, "Folclor" fiind una din piesele ce cu greu poate lipsi dintr-un concert Luna Amară. A fost interpretată în fel și chip, iar versurile au fost adaptate în diverse rânduri pentru a se acomoda vremurilor. Acum pare să își fi găsit o variantă cvasi-finală.
Dacă "Stare de grație" e cântată relativ rar, deși e bine cunoscută și apreciată de fani, "Tanagra Noise" e într-adevăr o pasăre rară. Deși versurile sunt în limba română, titlul reprezintă numele formației înainte de cel actual.
Aproape de finalul concertului, Nick părăsește scena, lăsându-l pe Mihnea să ne destăinuie că urmează cea mai proastă piesă pe care a compus-o. Chitaristul Andrei Boțan se apropie de restul colegilor și le spune ceva, moment în care toți încep să râdă. Apoi se înțeleg din priviri și Andrei începe să cânte riff-ul de început al "Enter Sandman" de la Metallica. Melodia continuă așa, dar cu versurile "Simplify my spider".
Piesa ce dă titlul albumului de debut, "Asfalt" a și pus capăt concertului aniversar, care a văzut albumul cântat integral, cu bune, cu rele. Surprinzător, au urmat trei piese la bis, chiar de microfonul lui Mihnea a murit și a trebuit să se descurce cu cel al lui Nick. Prima a fost "Tăcerea" de pe ultimul album al trupei, "Nord" și se pare că va beneficia de un videoclip cât de curând. A urmat un cover Nine Inch Nails, care s-a mai regăsit de-a lungul timpului în setlist-ul trupei: "The hand that feeds". Seara s-a încheiat cu hit-ul "Pietre în alb" sprea marea bucurie a publicului.
A fost o seară foarte plăcută, o aniversare ce a punctat tot ce trebuia punctat într-o atmosferă potrivită. Anul 2019 a marcat și 20 de ani de activitate a trupei, astfel că e posibil ca viitoarele concerte să aducă ceva special pentru a marca și acest moment.
