Cu 2017 apropiindu-se de final, trupa timișoreană Methadone Skies a ținut ultimul concert al anului în fața propriului public, în club Daos.
Am încercat să mă informez cu privire la trupa din deschidere, dar n-am găsit absolut nimic, semn că e un nou proiect muzical. Am aflat apoi că formația compusă din chitarist, toboșar și vocal are legătură cu Livia Sura, o trupă pe care o descoperisem din întâmplare acum ceva ani și care a activat prin cele mai underground cotloane ale muzicii timișorene. Chitaristul Adi Crăciun e și în spatele proiectelor AWWO sau VVVLV.
Previzibil, Five Foot Sky Goat and the Sisters of Christ, a sunat la fel de greu digerabil cum te-ai aștepta de la muzicieni cu un asemenea background (și de la un asemenea nume de trupă), sonoritățile grave, cu mult distors îndepărtând o parte din publicul din fața scenei. Sunetul nerafinat, combinat cu părțile black sunt reminiscente unui Burzum de la începuturi. Muzical, cele trei piese (dacă am interpretat bine) treceau fără griji de la tempo-uri doom, la groove-uri stoner, piperate cu black, dar atmosfera degajată mi s-a părut foarte punk. Un pasaj foarte lent m-a dus cu gândul, nu știu de ce, la partea psihedelică din piesa „Moonchild” a celor de la King Crimson. Per total, chiar dacă nu e pentru toată lumea, Five Foot Sky Goat and the Sisters of Christ au avut destule lucruri care să capteze atenția.
Cei de la Methadone Skies au avut și ei niște suprize. De fapt doar una, căci era anunțat că vor prezenta și piese noi. Noutatea neașteptată a fost că trupa a rămas doar în trei, chitaristul Wehry fiind plecat din țară pentru o perioadă nedeterminată. S-a simțit o lipsă de melodicitate, dar cei rămași au reușit să o suplinească să o facă să aproape imperceptibilă.
După o primă compoziție nouă, Methadone Skies au trecut în revistă câteva piese de pe ultimul album, „Colosseus”, printre care excelenta „Master of Convulsions”. Făcând încă un pas în trecut, pentru „Dichotomic Equity” de pe „Eclectic Electric” l-au avut invitat pe scenă pe Edmond Karban, care nu mai are nevoie de prezentare. Deși nu m-a încântat cum a ieșit această colaborare pe album, de data asta a sunat chiar foarte bine.
Seara s-a încheiat cu alte două piese noi, plus un bis. Am rămas uimit că în ciuda faptului că nu mai auzisem aceste melodii, îmi sunau atât de familiare. Dar așa, în timp ce mă adormeau cu familiarul acesta, cei de la Methadone Skies au demonstrat încă o dată că sunt „maeștrii ai convulsiilor” - a se citi ai compoziției muzicale. De nicăieri, m-am simțit pălit în moalele capului și cum mi se face pielea de găină. După reacția publicului, cred că nu am fost singurul.
Prin urmare, viitorul material discografic al trupei se anunță unul la fel de interesant ca precedentele. Din păcate, va trebui să mai aștepăm încă vreun an până la apariția lui.
