Colaborarea dintre Haywire Booking, R:EVOL:UTION Festival și Reflektor Venue a adus pentru prima oară în România legendara trupă norvegiană Motorpsycho. Formată în 1989 în Trondheim, în cei aproape 30 de ani de activitate, trupa a creat nu doar o discografie impresionantă, ci și un grup loial de fani în țările scandinave, Germania, Italia, Belgia sau Olanda. Acest început de primăvară i-a găsit într-un scurt turneu prin Europa de est, ce a inclus câteva țări în premieră pentru norvegieni.
Concertul din Timișoara, unicul din țara noastră, a fost găzduit de Reflektor Venue și a fost deschis de localnicii Methadone Skies, de altfel aceeași oameni din cadrul agenției Haywire Booking, co-organizatori ai evenimentului. Un nume deja cunoscut publicului timișorean, Methadone Skies s-au prezentat de această dată în formulă completă spre deosebire de precedentul concert pe care l-am recenzat, și au avut un setlist ce a cuprins doar piese noi, patru la număr. Primele două au ilustrat o depărtare de zona stoner spre cea post-rock. Personal, mi s-a părut o ușoară automulțumire în abordare, compozițiile fiind și cam lungi pentru ceea ce aveau de transmis. Celelalte două piese au revenit însă la sunetul mai nerafinat și foarte familiar cu care au obișnuit, cu mai multe ruperi de ritm și idei interesante. Muzicienii au fost foarte degajați pe scenă, simțindu-se practic ca acasă în fața publicului care se adunase deja într-un număr destul de mare.
Concertul Motorpsycho a fost unul deosebit și nu doar prin faptul că a durat mai bine de două ore, plus bis. Cei 30 de ani de cântat împreună s-au văzut, chiar de tobarul Tomas Järmyr s-a alăturat doar din 2017 membrilor fondatori - basistul Bent Sæther și chitaristul Hans Magnus Ryan. Pentru cei trei pare că muzica nu mai are taine, ci este doar un instrument prin care transmit idei, stări. Adesea aveam impresia că ceea ce cântă nu este ceva anterior compus, ci o conversație născută atunci pe loc și dezvoltată în mod natural.
Un joc de lumini aparent simplu dar foarte eficace, și o animație minimalistă au completat o muzică aproape palpabilă, cu tonalitatea rock-ului alternativ din anii '90 și o construcție progressive, asezonată uneori cu influențe country, jazz, sau grunge. Un sunet curat, melodic, atractiv, fie că a fost vorba de solouri psihedelice, riff-uri molipsitoare, sau dialoguri muzicale între cei trei instrumentiști. Setlist-ul norvegienilor a cuprins mai multe piese de pe cel mai recent album „The Tower”, precum „Ship of Fools”, „Bartok of the Universe”, sau „In Every Dream Home (There's a Dream of Something Else)”, răspândite printre selecții din vasta discografie, titluri mai mult sau mai puțin cunoscute ca „Greener”, „Walking on the Water”, „Spin, Spin, Spin”, „Cloudwalker”, „Go to California”.
Nici cei de pe scenă nu au vorbit prea mult, nici cei din fața ei nu s-au manifestat prea tare, dar în aer s-a simțit o stare de satisfacție de ambele părți, de-a lungul unei seri de succes.
