Un concert foarte interesant a avut loc vineri, 7 aprilie în club Daos din Timișoara, sub egida Metal Under Moonlight (ajuns la ediția a 67-a!). Mord'A'Stigmata și Obscure Sphinx au adus cu ele metalul întunecat din Polonia și l-au pus în scenă într-un mod ce ar putea încânta și ascultători ai metalului mai puțin extrem.
Pentru Mord'A'Stigmata a fost chiar primul concert din România din istoria de 13 ani a trupei. Chiar anul acesta au lansat cel de-al patrulea album, "Hope", prin cunoscuta casă de discuri Pagan Records. Deși muzica e desprinsă din post-black metal, muzicienii n-au avut nici o jenă de a trece de la un stil la altul, ba chiar unele pasaje având un ritm de pop.
Când am ajuns, în sala de concerte aproape goală se testa aparatul de fum. Sau cel puțin așa credeam eu, căci atunci când am revenit la începutul concertului, încăperea era inundată de fum, cu aspect de ceață densă. Aproape pe toată durata spectacolului celor de la Mord'A'Stigmata pe scenă a luminat doar culoarea roșie, creând o imagine sinistră, onirică.
Pe tobar nu l-am văzut deloc, de-abia dacă distingeam mișcarea cinelelor prin fumul apăsător, dar cu siguranță l-am simțit. Tobele erau nu doar osatura muzicii, ci și inima. Ele dictau melodia, ele schimbau brusc ritmul într-un pasaj cu totul diferit de precedentul, dar cu o trecere care totuși nu părea nelalocul ei. Pe acest fond, chitările delirau ce voiau ele, accentuând atmosfera de disconfort sau de psihedelism în funcție de starea fiecăruia. Când totuși instrumentele conlucrau, suna maiestuos.
Obscure Sphinx s-au format în Varșovia în 2008 și au la activ trei albume de studio, cel mai recent fiind lansat în 2016, "Epitaphs", succesor al aclamatului "Void Mother". Doar după prezența scenică îți dai seama că e vorba de o trupă cel puțin inedită. Când basistul mânuiește un instrument cu 6 corzi și chitaristul unul cu 8 corzi, e clar că vor să producă ceva serios. Dar figura centrală este Wielebna, ale cărei mișcări teatrale (poate un pic prea teatrale, totuși) impresionează, dar cu siguranță nu la fel de mult ca abilitățile vocale. Vocea suavă, melodică, dar puternică, precum și vocalizele ambientale transmit emoție, iar răgetele nu sunt cu nimic mai prejos ca cele ale omologilor masculini. Prin toate acestea, Wielebna este una din cele mai inedite voci feminine pe care am auzit-o.
Ca spirit, nu e mare diferență între cele două trupe, deosebirile fiind mai degrabă în execuție. Dacă Mord'A'Stigmata sunt mai la obiect și mai rigizi în structura pieselor, optând pentru multe repetiții, fragmentări și un ritm aproape ritualic, Obscure Sphinx sunt mai fluizi, mai șerpuitori. Influențele stilistice reprezintă mai degrabă un amestec de sludge, doom sau progressive, decât niște pasaje discrete. Per total e o muzică mai bogată, muzicienii apelând și la efecte ceva mai des. În plus am avut parte și de un solo senzațional, pe care orice trupă de heavy metal și-ar dori să-l aibă în repertoriu.
Deși organizatorii și cele două trupe au părut mulțumiți de prezența publicului, mie mi s-a părut că putea fi ceva mai multă lume. Ce-i drept, e vorba de niște trupe destul de "obscure", în privința nișei muzicale, dar ca să rezum ceea ce am spus în această cronică, melanjul artistic este unul de calitate și depășește limitele unui anume gen. Deci am să-mi păstrez speranțele pentru data viitoare.
